60,078 matches
-
Adlertag" și operațiunile care au urmat au eșuat în încercarea de distrugere a RAF. Luptele care au avut loc în timpul "Adlertag" aveau să fie cunoscute ca Bătălia Angliei. În timpul acestei campanii, "Luftwaffe" a fost împiedicată de RAF să obțină superioritatea aeriană. Ca urmare, Operațiunea Leul de Mare a fost anulată. După declarația de război a Regatului Unit și Franței împotriva Germaniei Naziste după invadarea Poloniei, au urmat nouă luni de inactivitate pe frontul de vest (așa-numitul „Război ciudat”). După încheierea
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
armatei terestre ("Heer") peste Canalul Mânecii. "Luftwaffe" trebuia să își finalizeze prima obiectivele. Odată ce RAF avea să fie distrusă, Hitler și Göring spera că Regatul Unit să cedeze, iar operațiunea amfibie să nu mai fie necesară. Dacă, în ciuda distrugerii forțelor lor aeriene, britanicii ar fi continuat să refuze să capituleze, "Luftwaffe" trebuia să sprijine debarcarea forțelor terestre și să prevină intervenția Royal Navy pentru perturbarea traficului naval german peste Canal. Göring a numit ofensiva germană împotriva RAF "Adlerangriff" (Operațiunea Atacul Vulturului). Pierderile
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
traficului naval german peste Canal. Göring a numit ofensiva germană împotriva RAF "Adlerangriff" (Operațiunea Atacul Vulturului). Pierderile din primăvara anului 1940 slăbiseră capacitatea de luptă "Luftwaffe" mai înainte de declanșarea Bătăliei Anglei. Planificatorii germani au fost obligați să aștepte până când forțele aeriene au reușit să ajungă la niveluri acceptabile de dotare și pregătire mai înainte de declanșarea atacului împotriva RAF. De aceea, prima fază a ofensivei aeriene germane a avut loc deasupra Canalului Mânecii. În această fază, germanii au atac foarte rar bazele aeriene
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
luptă "Luftwaffe" mai înainte de declanșarea Bătăliei Anglei. Planificatorii germani au fost obligați să aștepte până când forțele aeriene au reușit să ajungă la niveluri acceptabile de dotare și pregătire mai înainte de declanșarea atacului împotriva RAF. De aceea, prima fază a ofensivei aeriene germane a avut loc deasupra Canalului Mânecii. În această fază, germanii au atac foarte rar bazele aeriene ale RAF din interiorul teritoriului englez, dar au încercat să atragă escadrilele britanice în luptă prin atacarea convoaielor navale care străbăteau Canalul. Această fază
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
aeriene au reușit să ajungă la niveluri acceptabile de dotare și pregătire mai înainte de declanșarea atacului împotriva RAF. De aceea, prima fază a ofensivei aeriene germane a avut loc deasupra Canalului Mânecii. În această fază, germanii au atac foarte rar bazele aeriene ale RAF din interiorul teritoriului englez, dar au încercat să atragă escadrilele britanice în luptă prin atacarea convoaielor navale care străbăteau Canalul. Această fază avea să dureze de la 10 iulie până pe 8 august 1940. Atacurile împotriva convoaielor navale nu au
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
la caz. Stația radar de la Ventnor a fost puternic avariată. Alte ținte au fost de asemenea avariate, dar nu distruse. Toate acestea din urmă au fost puse în funcțiune a doua zi după atac. Atacurile împotriva portului și a bazelor aeriene RAF nu și-au atins scopul. Toate erau funcționale la sfârșitul zilei și activitatea se desfășura normal a doua zi dimineața. Serviciile de informații germane s-au înșelat în privința aeroportului Lympne, care nu fusese dat încă în funcțiune. Astfel de
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Germanii nu au reușit să obțină un succes proporțional cu amploarea eforturilor depuse. Cu toate aceste, crezând că vor reuși distrugerea Fighter Command, germanii s-au pregătit să lanseze a doua zi atacul global împotriva RAF. Până pe 12 august, forțele aeriene germane atinseseră o capacitate de luptă caracterizată ca acceptabilă. "Luftwaffe" a început "Adlertag" cu 71% dintre bombardiere, 85% dintre avioanele de vânătoare Bf 109 și 83% dintre avioanele grele de vânătoare Bf 110 în stare de funcționare. Informațiile eronate au
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
erau capabile să repună în funcțiune avioanele avariate în lupte. O eroare foarte gravă a lui Schmid a fost nemenționarea în vreun fel a stațiilor radar. Ca un corolar al tuturor greșelilor și omisiunilor sale, Schmid a anticipat o bătălie aeriană de scurtă durată. Lipsa unor atacuri susținute și concentrate asupra radarelor le-a permis acestora din urmă să sprijine fără probleme desfășurarea unităților RAF la timp și la momentul potrivit. Avertismentele primite din partea stațiilor radar cu privire la forțele germane care se
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
nicio scădere a capacității de luptă a Fighter Command. Următoarele obiective au fost alese pentru atacul de pe 13 august 1940. Cel mai important element al defensivei britanice a fost infrastructura complexă de detecție, comandă și control care asigura conducerea luptelor aeriene. Aceasta era „"Sistemul Dowding"”, care purta numele inițiatorului său, mareșalul aerului Sir H.C.T. "Stuffy" Dowding, comandantul RAF Fighter Command. Dowding a modernizat sistemul creat încă în 1917 de generalul-maior E B Ashmore. Principalele măsuri ale sistemului au fost puse în
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
frontierele britanice erau recepționate de la stațiile Chain Home Radio Direction Finding (RDF), care erau poziționate pe plajele britanice. În cele mai multe cazuri, RDF putea să identifice informații cu privire la avioanele "Luftwaffe" încă din perioada în care formau grupurile de atac în spațiul aerian al aeroporturilor din nordul Franței și Belgiei. Atunci când avioanele atacatoare zburau în spațiul aerian britanic, mișcările lor erau urau urmărite de ROC (Royal Observer Corps). Informațiile RDF și ROC erau trimise către către camerele de operațiuni ale Cartierelor Generale ale
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
poziționate pe plajele britanice. În cele mai multe cazuri, RDF putea să identifice informații cu privire la avioanele "Luftwaffe" încă din perioada în care formau grupurile de atac în spațiul aerian al aeroporturilor din nordul Franței și Belgiei. Atunci când avioanele atacatoare zburau în spațiul aerian britanic, mișcările lor erau urau urmărite de ROC (Royal Observer Corps). Informațiile RDF și ROC erau trimise către către camerele de operațiuni ale Cartierelor Generale ale Fighter Command de la stația RAF Bentley Priory. Piloții erau cei care hotărau dacă avioanele
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
dușman”, informația era trimisă la camera operațională principală, care se afla într-un buncăr subteran uriaș. În camera operațională principală, informațiile primite din toate sursele prin telefon făceau ca raidurile să fie poziționate pe hartă de femeile încadrate în Forțele Aeriene Auxiliare (WAAF). Informații suplimentare erau oferite de stațiile radio Y Service, care urmăreau comunicațiile radio și de către centru de decriptare a informațiilor Ultra de la Bletchley Park. Indicatoare colorate conform unui cod prestabilit erau plasate pe o masă de mari dimensiuni
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
avioane. Toate aceste informații permiteau estimarea posibilelor ținte ale raiduri inamice. Vechimea informației era marcată prin modificarea culorii indicatoarelor. Simplitatea sistemului făcea ca deciziile să fie luate cu mare rapiditate. Informațiile erau transmise simultan la Cartierele generale al fiecărui grup aerian, unde era verificat de două ori mai înainte către alte camere operaționale, care erau la rândul lor plasate în buncăre subterane. Deoarece grupurile aeriene aveau controlul tactic al luptelor aeriene, ele erau organizate diferit față de Bentley Priory. Harta principală și
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
să fie luate cu mare rapiditate. Informațiile erau transmise simultan la Cartierele generale al fiecărui grup aerian, unde era verificat de două ori mai înainte către alte camere operaționale, care erau la rândul lor plasate în buncăre subterane. Deoarece grupurile aeriene aveau controlul tactic al luptelor aeriene, ele erau organizate diferit față de Bentley Priory. Harta principală și masa de urmărire reprezenta doar zona de care era răspunzător grupul aerian și aeroporturile care depindeau de acesta. Numeroase echipamente radio și telefonice transmiteau
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Informațiile erau transmise simultan la Cartierele generale al fiecărui grup aerian, unde era verificat de două ori mai înainte către alte camere operaționale, care erau la rândul lor plasate în buncăre subterane. Deoarece grupurile aeriene aveau controlul tactic al luptelor aeriene, ele erau organizate diferit față de Bentley Priory. Harta principală și masa de urmărire reprezenta doar zona de care era răspunzător grupul aerian și aeroporturile care depindeau de acesta. Numeroase echipamente radio și telefonice transmiteau și recepționau informațiile spre și de la
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
operaționale, care erau la rândul lor plasate în buncăre subterane. Deoarece grupurile aeriene aveau controlul tactic al luptelor aeriene, ele erau organizate diferit față de Bentley Priory. Harta principală și masa de urmărire reprezenta doar zona de care era răspunzător grupul aerian și aeroporturile care depindeau de acesta. Numeroase echipamente radio și telefonice transmiteau și recepționau informațiile spre și de la diferitele aeroporturi de sector, ca și de la ROC, comandamentul artileriei antiaeriene și de la marina militară. „Duty fighter controller” era un reprezentat personal
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
de întoarcere ar fi purtat KG 2 prin sectorul defensiv al Grupului 11 RAF de vânătoare, iar fără avioanele de escortă bombardierele ar fi fost o pradă ușoară pentru piloții britanici. Pentru britanici a urmat o serie de greșeli. Observatorii aerieni au indicat o direcție greșită de deplasare a bombardierelor, cel mai probabil din cauza plafonului jos al norilor, stațiile radar nu au identificat direcția de deplasare a germanilor, iar operatoarele WAAF ai indicat greșit pe hartă deplasarea raidului. Ca urmare, RAF
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
forțe deja aflate în zbor insuficient de puternice, controlorii au dat ordin de interceptare escadrilelor 601, 213, 64 și 87 în perioada 06:30 - 06:35. Primele lupte au avut loc la 06:30. Datorită erorilor de identificare a observatorilor aerieni și a celor radar, KG 2 a reușit să lovească aeroportul fără să fie interceptat. KG 2 a revendicat distrugerea la sol a 10 avioane de vânătoare Spitfire. De fapt, britanicii nu au pierdut în acest bombardament niciun avion al
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
din Bristol și a pierdut un bombardiere He 111 doborât de un pilot al Escadrilei 87 RAF. Rezultatele bombardamentului au fost neconcludente. Ordinul de oprire a atacului nu a ajuns și la cartierul general al "Luftflotte" 3. Comandantul acestei flote aeriene, Hugo Sperrle, a ordonat executarea atacurilor. La ora 05:00, 20 bombardiere Junkers Ju 88 din I./KG 54 au decolat cu misiunea distrugerii aeroportului RAE Farnborough. La 05:05, 18 bombardiere Ju 88 din II./ KG 54 au decolat
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Grupul de distrugătoare 2; ZG 2) și V./LG 1 și 173 de avioane de vânătoare Bf 109 din "Jagdgeschwader" 27 (JG 27), JG 53 și JG 3, care au zburat cu toate în fața bombardierelor cu misiunea să curețe spațiul aerian de avioanele de vânătoare inamice. Țintele StG 77 erau ascunse de stratul gros de nori, dar KG 54 a continuat să zboare către obiectiv. Avioanele de vânătoare RAF de la bazele Northolt, Tangmere și Middle Wallop au interceptat raidul. Patru bombardiere
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Față de cele 20 de avioane revendicate, doar trei au fost distruse în realitate, iar trei piloți au fost răniți. Restul misiunilor ale II./ KG 54 care urma să atace RAF Croydon au fost anulate. I./KG 54 a lovit baza aeriană a marinei de la Gosport. ZG 2 trebuia să asigure escorta aeriană în timpul atacurilor, dar căderea comunicațiilor radio a făcut ele să ajungă la țintă fără bombardierele Ju 88, care primiseră ordin să rămână la sol. RAF a reușit să doboare
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
în realitate, iar trei piloți au fost răniți. Restul misiunilor ale II./ KG 54 care urma să atace RAF Croydon au fost anulate. I./KG 54 a lovit baza aeriană a marinei de la Gosport. ZG 2 trebuia să asigure escorta aeriană în timpul atacurilor, dar căderea comunicațiilor radio a făcut ele să ajungă la țintă fără bombardierele Ju 88, care primiseră ordin să rămână la sol. RAF a reușit să doboare un avion Bf 110. La 11:10, avioanele de vânătoare Bf
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
RAF a reușit să doboare un avion Bf 110. La 11:10, avioanele de vânătoare Bf 110 din V./LG 1 au decolat înaintea raidului bombardierelor din KG 54, cel mai probabil pentru momirea avioanelor de vânătoare RAF în lupte aeriene, pentru protejarea propriilor bombardiere. Numai că misiunea bombardierelor a fost anulată. Ordinul nu a ajuns în timp util și la V./LG 1, care și-a continuat misiunea spre zona de țintă. Cele 23 Bf 110 au continuat să zboare
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
au fost distruse, în vreme ce o a treia dă cinci avioane germane distruse și cinci avariate. "Zerstörergeschwader" a revendicat o cifră ridicată de 30 de avioane de vânătoare RAF distruse, (în realitate, RAF a pierdut în acea zi, în toate luptele aeriene, doar 13 aparate de zbor), pentru o pierdere de 13 Bf 110 proprii. Atacurile din dimineața zilei se dovediseră a fi niște eșecuri de proporții. Atacurile au demonstrat că există mari probleme tehnice ale dispozitivelor de comunicație radio ale avioanelor
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
StG 2, care aveau ca misiune principală aeroporturile RAF Warmwell și Yeovil. I./JG 53 avea desemnate avioane care să zboare în fața bombardierelor de la Poole la Lyme Regis ca să încerce să momească avioanele de vânătoare britanice să intre în lupte aeriene, îndepărtându-le astfel bombardiere. I./JG 53 a ajuns deasupra teritoriului britanic la 16:00. Misiunea de ademenire a avioanelor RAF a eșuat. În schimb, elementele avansate germane au alarmat defensiva RAF cu cinci minute mai devreme. Când valul principal
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]