6,555 matches
-
treabă foarte tristă. Mă gîndesc la textele compuse chinuit Într-o cameră de doi pe doi, apropo de cîine, la scriitorul ce Încearcă ca și animalul să surprindă nu orice, ci lucrurile importante, natura, moartea, de pildă, participam la multe Înmormîntări, eram invitatul de onoare, sau o conturam frumos pe carton, cu carioca, cu coasa, cînd nu-mi ieșea cu efect din dramă personajul principal. Mă gîndesc la armonii. Frazele În interiorul cărora cauți un cuvînt minuscul ce pentru majoritatea oamenilor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Încă un om onest (Melvyn Douglas, premiul Oscar pentru rol secundar), nu mă gîndesc nici la interpretarea fără cusur a lui MacLaine, soția sedusă fără voia lui de omul care cultiva grădina, mă gîndesc la Peter Sellers cînd merge la Înmormîntarea prietenului său; În vreme ce senatorii politicii americane șușoteau Între ei cărînd pe umeri sicriul lui Douglas, oare cine-ar fi potrivit acum pentru a-i lua locul președintelui Americii care-și pierduse cel mai puternic susținător, ăla nu, că-i democrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În emisiune, e mai falnică decît orice imaginație, și au inventat un text ce surprinde existența obiectivă, materia ce există În afara conștiinței omenești și independent de ea pentru Pintilie, scriind un scenariu sintactic ca o găletușă. Filmul Începe cu o Înmormîntare de douăsprezece minute. Nu-i iertat nici un amănunt, vedem tot, inclusiv mortul, pe Mihăiță. SÎntem inundați cu tradițiile noastre populare de Înmormîntare la bloc. Doar la groapă, simțind pericolul ca atîtea minute să fie totuși prea mult fără nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
omenești și independent de ea pentru Pintilie, scriind un scenariu sintactic ca o găletușă. Filmul Începe cu o Înmormîntare de douăsprezece minute. Nu-i iertat nici un amănunt, vedem tot, inclusiv mortul, pe Mihăiță. SÎntem inundați cu tradițiile noastre populare de Înmormîntare la bloc. Doar la groapă, simțind pericolul ca atîtea minute să fie totuși prea mult fără nimic altceva decît ce este de obicei un astfel de eveniment ce poate băga spectatorul la idei reci, cum ar fi să plece să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Salman Rushdie. De cîteva ori am ațipit. Niki este uluitor de soporific. La un moment dat am deschis ochii tocmai cînd ofițerul Își tăia unghiile de la picioare și mi-a venit să vărs. Ritmul neorealist de lent e imprimat de Înmormîntarea inițială ce pare să dureze pînă la genericul final. Rebengiuc e șters, ceilalți, cenușii, Coca Bloos creează o babă insuportabilă cinematografic, restul ar putea lipsi, Florian nu-i diabolic, cum poate s-a dorit, iar tensiunea lipsește. În general, conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
părinții la cutremur, el a scăpat, dar tot m-am bucurat, rămăsese orfan, fără casă, și mai era și pitic. Am plîns cînd a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej la radio, eram În sufragerie și ascultam cum bocea lumea la difuzor la Înmormîntare, aveam opt ani și murise omul acela care semăna cu un tătic de-al doilea, și am bîzÎit pînă m-a cîrpit tata, n-a mai suportat atîta durere și m-a trimis În camera mea cu un habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
perechi care dansau parcă absente, căci orchestra se auzea acum în surdină, iar la mese toți vorbeau în șoaptă, privind pe furiș către masa lor. - Ce plictiseală! exclamă deodată, întorcîndu-se către Il Comandante. Unde i-ai găsit? Veneau de la vreo înmormîntare? Il Comandante se sculă brusc și, de departe, făcu semn orchestrei ridicîndu-și și tremurîndu-și energic brațele. Apoi trecu printre mese, șoptind: - Allegria! Allegria! De pretutindeni perechile se ridicară speriate, îndreptîndu-se cu grabă spre parchet, iar cei rămași începură să râdă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un alt om. Îngenunchease lângă pat, cu ochii deschiși, dar parcă nu vedea pe nimeni. Se ridica la răstimpuri și se ducea în salon, se plimba de la un capăt la altul, tăcut, palid, cu figura împietrită. Când, câteva zile după înmormîntare, s-a dus la el în cameră și l-a întrebat, Ieronim s-a făcut deodată palid. - Iartă-mă, Oncle Vania, i-am jurat că voi face așa cum mi-a cerut. Mi-a cerut să jur că nu voi spune
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai devreme, plouase. Se zăreau urme de noroi pe tivul fustelor. Cea mai în vârstă dintre doamne m-a privit și a zis: - Ia te uită! Joseph Maynard! Deci, până la urmă, ai sosit la timp ca să fii de față la înmormântarea bietei tale mame... De pe ce meleaguri ți-ai luat hainele astea ciudate? Fata n-a rostit o vorbă. Se uita la mine și atât. Eram pe punctul să spun că eu nu eram Joseph Maynard, dar mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
o făcuse în jurnal, în ziua de 18 mai. Mi-o aduceam aminte perfect: "M-am întâlnit cu doamna Caldwell și cu fiica ei, Marietta, pe stradă. Nu-i venea să creadă că m-am întors acasă, să asist la înmormântare". Un gând mi-a străbătut mintea cu iuțeala fulgerului, lăsându-mă buimac și, totuși, indiferent. Dacă asta era doamna Caldwell și cealaltă fata ei, dacă asta era întâlnirea cu pricina, atunci... Doamna Caldwell tocmai mi se adresa: - Joseph Maynard, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
indiferent. Dacă asta era doamna Caldwell și cealaltă fata ei, dacă asta era întâlnirea cu pricina, atunci... Doamna Caldwell tocmai mi se adresa: - Joseph Maynard, aș vrea să ți-o prezint pe fiica mea, Marietta. Tocmai vorbeam cu ea despre înmormântare, nu-i așa, iubita mea? Fata continua să se uite la mine. - Chiar așa, mamă? zise ea. - Bineînțeles că despre asta discutam. Nu-ți amintești? Doamna Caldwell părea enervată. Marietta și cu mine o să venim mâine la înmormântare, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
ea despre înmormântare, nu-i așa, iubita mea? Fata continua să se uite la mine. - Chiar așa, mamă? zise ea. - Bineînțeles că despre asta discutam. Nu-ți amintești? Doamna Caldwell părea enervată. Marietta și cu mine o să venim mâine la înmormântare, a continuat ea, grăbită. - Parcă spuneai că urma să mergem la ferma familiei Jones, spuse Marietta, pe un ton foarte liniștit. - Marietta, cum poți să spui așa ceva? Era vorba de programul nostru de poimâine. Dacă am făcut, totuși, vreun aranjament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
sau nu peste trupul neînsuflețit, dar am constatat că fusese ridicat de acasă. Începeam să am un sentiment de vinovăție. Propria mea mamă murise în 1963, când eu eram departe, în Vietnam. Avocatul familiei fusese cel care se ocupase de înmormântare. Mi se întâmplase adesea, în nopțile fierbinți din junglă, să-mi imaginez casa pustie în care ea zăcuse. Mi se părea, atunci, că asta era tot ceea ce puteam face spre a mă apropia de realitate. Asemănarea dintre cele două situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
întorsese în orașul său natal, în ziua de 18 mai 1904? Și dacă nu, atunci la cine se referea însemnarea pe care bunicul meu o făcuse, în jurnalul său, pe 19 mai?" Însemnarea spunea, pur și simplu: "Am asistat la înmormântare, în această după-amiază și am vorbit din nou cu Marietta". Am vorbit din nou... așa scria acolo! Și dacă eu fusesem cel care vorbisem cu ea, prima dată, atunci însemna că tot eu urma să asist la înmormântare? Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
asistat la înmormântare, în această după-amiază și am vorbit din nou cu Marietta". Am vorbit din nou... așa scria acolo! Și dacă eu fusesem cel care vorbisem cu ea, prima dată, atunci însemna că tot eu urma să asist la înmormântare? Mi-am petrecut toată seara citind jurnalul, în căutarea unui cuvânt sau a unei fraze care să-mi arate că situația era exact așa cum începuse să mi se arate. N-am găsit nici o singură referire la perioada imediat următoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
se întâmplase cu adevăratul Joseph Maynard? Nu cumva singurul fiu al străbunicilor mei murise, pe la vreo margine de Americă, neștiut de cei între care copilărise?" Mi s-a părut explicația cea mai verosimilă, de la bun început M-am dus la înmormântare și orice îndoială s-a risipit. Dintre toți cei prezenți acolo am fost singurul purtător al numelui Maynard, în afară de răposata mea bunică. După aceea, am discutat cu avocatul familiei și am devenit proprietarul formal al tuturor bunurilor. Apoi, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
explicația am găsit-o cînd "România liberă" a publicat lista "șoptitorilor": "Și-atuncea colonelul dă mîna cu sergentul". În particular, Carp nu-l scotea pe Mistrie din "spermatozoidul"; lui Mistrie, Carp îi puțea de la 5 metri a băutură. Dar, la înmormîntare, Mistriuță părea figura cea mai tragică. Scarlat îi scăpase într-o lume unde nu era nici polemică, nici suspin. Era foarte fașat că nu mai putea arunca injurii. Doar bulgărele (obștesc) de pămînt peste sicriu. În grațiile filoloagelor a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
greu să trăiești, să știi că mama ta va muri, că ea nu va mai fi lângă noi. În dimineața zilei de Anul Nou, ea a decedat. În acea zi, când familiile gătesc masa de sărbătoare, tu gatești masă pentru înmormântare! Au fost trei zile de coșmar, în care, nu făceam diferența dintre realitate, mi se părea că visez, mă pișcam, ca să simt durere, să văd dacă e somn sau sunt trează. A fost un somn cu coșmar, un coșmar dureros
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
scrie un articol referitor la volumul III. Sâmbătă, 31 iulie, încă de dimineață e multă lumină și un soare ce-și anunță dogoarea. Sun la Brăila și aflu că mâine, 1 august 2010, la ora 12, are loc slujba de înmormântare. Voi fi astfel cu gândul la trista ceremonie, când Grigore se desparte de lumea aceasta, unde timp de 94 de ani a avut parte și de bune, dar și de rele, din cauza războiului și a persecuției de după război. Dumnezeu să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Ei, ca politicieni, fac parte din armata dracului.. Cât privește condamnarea comunismului după raportul Comisiei Tismăneanu, evidențiază faptul că nu reiese în totul ce am trăit în anii comunismului, dar “e o mare bucurie pentru România că am asistat la înmormântarea acestui nenorocit regim comunist, care n-a avut rival în întreaga istorie a umanității prin bestialitate și cruzime.” Sunt semnificative ultimele două întâlniri dintre căpitan și nepotul autor, care scot în evidență deteriorarea stării de sănătate fizică a eroului, în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acceleratul de dimineață și e bine să fie bărbat treaz spre a nu da de necaz. Vestea întreitei tragedii s-a răspândit ca fulgerul printre priponeșteni și ceilalți din satele vecine, astfel că, după trei zile, când a avut loc înmormântarea, o mare de oameni se afla în jurul locuinței defunctului care avea casa lângă „Medeanul nostru din centrul satului - pe atunci mult mai mare și mai cuprinzător - însă astăzi redus la mai puțin de jumătate din cauza eroziunii și alunecării terenului din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
s-au mistuit în întunericul de nepătruns și duși au fost... Lumea șoptea cu teamă despre întâmplare... La o săptămână după cele întâmplate se aude că Gritas ar fi murit de o boală necruțătoare, autoritățile au tăcut și au încuviințat înmormântarea, iar ai lui l-au împodobit cu discreție pentru a se înfățișa Judecătorului Suprem și a da seamă de greșelile lui cele făcute cu interes și bună știință... Așa s-au întâmplat lucrurile atunci, cam pe vremea lui 1929, pe când
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în dreapta duce o ceașcă din care sorbea, la diferite intervale de timp), Detectivul, moșulețul acela enervant care - hocus-pocus! - apăruse și dispăruse ca și cum nu ar fi existat vreodată și... Lucia. O Lucie încercănată, plânsă, cu fustă scurtă, prea scurtă pentru o înmormântare, cu ciorapi rupți în dreptul genunchilor juliți și păr pleoștit, udă din cap până în picioare, ca o găină plouată, trăgând după ea un coș metalic de cumpărături din hypermarket. Un coș gol. Și care scârțâia înfiorător. Nimeni nu-i aruncă vreo
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
măcar o oră liberă cât timp Miranda era la birou, dar nici Emily nu lipsise. Fusese cât pe ce o singură dată - când Îi murise un străbunic - dar reușise să dea o fugă până acasă, la Philadelphia, să meargă la Înmormântare și să se Întoarcă la birou fără să lipsească un minut de la serviciu. Așa mergeau treburile la noi. Scurt. În afara cazurilor de deces (al rubedeniilor apropiateă, a dezmembrării (a ta proprieă, sau a unui război nuclear (numai dacă guvernul S.U.A.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aleargă nimfele-n crânguri mallarmeene Omule, ce tot țopăi În mine și-ți ceri Împliniri legiuite? Am să te schingiui pentru toate ticăloșiile neînfăptuite de oameni Jucând pe tine hora de flăcări Îmbrățișate de vânturi Când surlele zbârnâie la o Înmormântare nesfințită Oricât se vor ruga moaștele tale, fii sigur că nu ești tu; Mai pâlpâie-n mine scântei din toate visele călcate-n picioare de viață Cioburi din ele mâncând, simt că Încep să mă Îngraș ca un vierme candid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]