6,541 matches
-
probabil autorul i-a atribuit paternitatea întrucât Papa Felix I a păstrat obiceiul de a celebra memoria martirilor. Date fiind aceste dubii, se poate afirma că singurele informații precise cu privire la Papa Felix I sunt cele furnizate de „Depositio episcoporum”: locul înmormântării (Via Appia) și anii pontificatului (5 ianuarie 269 - 30 martie 274). Îndată după alegerea lui Felix ca succesor al lui Dionisiu, a ajuns la Roma raportul Sinodului din Antiohia ținut în 268, sinod în care a fost depus episcopul locului
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
azi muzeu) lui Ioan Stupină, zis Lieber, din [[Baia de Criș, Hunedoara|Baia de Criș]]. A fost îngropat cu funeralii naționale la [[13 septembrie]] în [[Panteonul Moților]] de la [[Țebea, Hunedoara|Țebea]], jud. Hunedoara, lângă "[[Gorunul lui Horea]]". La slujba de înmormântare au slujit 36 preoți, în frunte cu protopopii Mihălțanu (ortodox) din [[Brad]] și Balint (unit) din [[Roșia Montană, Alba|Roșia Montană]]. În fruntea convoiului funerar pășeau foștii comandanți militari ai românilor, care se mai aflau în viață: Simion Balint, Axente
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
comandanți militari ai românilor, care se mai aflau în viață: Simion Balint, Axente Sever, Mihai Andreica, Nicolae Corcheș și Clemente Aiudeanu. Pentru a anunța moartea sa, clopotele au tras în munți timp de trei zile și trei nopți. Comitetul de înmormântare l-a declarat "erou al națiunii". Înmormântarea a avut loc sub Gorunul lui Horea din curtea bisericii ortodoxe din Țebea, după dorința lui Avram Iancu. Peste 4.000 de persoane, după alte surse 10.000, au participat la înmormântare. Moții
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
aflau în viață: Simion Balint, Axente Sever, Mihai Andreica, Nicolae Corcheș și Clemente Aiudeanu. Pentru a anunța moartea sa, clopotele au tras în munți timp de trei zile și trei nopți. Comitetul de înmormântare l-a declarat "erou al națiunii". Înmormântarea a avut loc sub Gorunul lui Horea din curtea bisericii ortodoxe din Țebea, după dorința lui Avram Iancu. Peste 4.000 de persoane, după alte surse 10.000, au participat la înmormântare. Moții au sosit călări din Vidra de Sus
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
de înmormântare l-a declarat "erou al națiunii". Înmormântarea a avut loc sub Gorunul lui Horea din curtea bisericii ortodoxe din Țebea, după dorința lui Avram Iancu. Peste 4.000 de persoane, după alte surse 10.000, au participat la înmormântare. Moții au sosit călări din Vidra de Sus încă din data de 11 septembrie, pentru a-l priveghia. Ceremonialul funebru a început la ora 14, în 13 septembrie, în Baia de Criș, apoi convoiul, care se întindea pe mai mult
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
procedeze. Cei mai mulți spun însă că Abel a fost ucis probabil, fără intenție. Regretându-și fapta, el dorea să o ascundă. Văzând un corb care îngropa un alt corb ucis de el, Cain a preluat modelul. Astfel ar fi început cultul înmormântării omului. La sfârșit, Eva primește de la Diavol vestea morții fiului ei. Neștiind ce înseamnă moarte, explicația diavolului o face să fie primul om ce plânge moartea unui om. După ce Cain l-a ucis pe Abel, fratele său, din gelozie, a
Cain () [Corola-website/Science/301512_a_302841]
-
și treisprezece dascăli. Arhiepiscopul îi consideră pe catolicii din Moldova fie unguri, fie sași, dar menționează în câteva din satele catolice și existența unor români catolici. Raportul prezintă informații cu privire la Moldova acelor vremuri, sunt descrise obiceiuri de nuntă și de înmormântare, obiceiuri de la curtea domnitorului Vasile Lupu, viața religioasă, biserici ortodoxe și armenești, mănăstiri, școli, legende care circulau pe atunci, modul de viață al oamenilor simpli și al boierilor, îmbrăcăminte, drumuri, ocupații etc. Codex Bandini a intrat în posesia Academiei Române în
Marco Bandini () [Corola-website/Science/313081_a_314410]
-
aplicare documentele Conciliului Vatican II. A inițiat traducerile cărților liturgice, iar la Suceava a fost instalat primul altar cu fața la popor, de către parohul Johann Proschinger. Episcopul Petru Pleșca a murit subit în ziua de 19 martie 1977, în urma unei comoții cerebrale. Înmormântarea sa a avut loc în satul Grozești-Oituz (jud. Bacău), unde a fost paroh aproape 30 de ani.
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
Tripticul este o icoană-obiect de cult mai deosebită, formată din trei panouri, unul central și două laterale, denumite popular aripi, panouri legate prin balamale, a cărei funcționalitate trimite la serviciile religioase practicate în pelerinaje sau procesiuni, dar poate și la înmormântări ale unor notabilități sătești, și chiar la slujbele din cătune și crânguri mai îndepărtate, lipsite de lăcașuri de cult. După capodopera aflată în colecțiile Muzeului Brukenthal din Sibiu, datând din a doua jumătate a veacului al XV-lea, închipuind un
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
și diabet, Șalom Aleihem se stinge la 57 de ani, dimineața, pe 13 mai 1916, în timp ce lucra la nuvela „Băiatul Motl”. Este înmormântat provizoriu la cimitirul „Mount Carmel” din cartierul New Yorkez Queens. După o viață de suferințe și lipsuri, înmormântarea lui Șalom Aleihem a fost, se spune, cea mai mare din istoria municipiului New York, cu o participare estimată la circa 100 000 de îndoliați. În ziua următoare, tesatamentul său, publicat în ziarul „New York Times” a fost citit și menționat în
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
sclavă isteață a familiei lui Cassim, găsește un croitor pe care îl leagă la ochi și îl duce la casa lui Cassim. Croitorul coase bucățile de trup la loc, pentru ca nimeni să nu se întrebe ce s-a întâmplat, în timpul înmormântării. Hoții, nemaigăsind trupul la intrarea în ascunzătoare, își dau seama că mai e cineva care știe de comoara lor. Unul dintre ei se duce în oraș să facă cercetări și află de croitorul care a fost legat la ochi. Se
Ali Baba () [Corola-website/Science/314672_a_316001]
-
pe lista de locații amenințate din patrimoniul mondial în 2001. Menas din Alexandria a fost martirizat la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea. Diverse mărturii din secolul V sau mai târzii dau versiuni diferite ale înmormântării sale și fondarea ulterioară a bisericii sale. Elementele esențiale sunt că trupul său a fost transportat din Alexandria pe o cămilă, care a fost condusă în deșert dincolo de lacul Mareotis. La un moment dat, cămila a refuzat să continue să
Abu Mena () [Corola-website/Science/314719_a_316048]
-
zone, ""Balada lui Valean"", ""Balada lui Tănase Todoran"", trei variante ale ""Baladei Șarpelui"", ""Balada nevestei fugite de la bărbat"", ""Balada eroului necunoscut"", multe doine, multe cântece propriu-zise de joc, cu strigături, cântece din ceremonialul de nuntă, dar și din ritualul de înmormântare A editat în timp o carte intitulată ""Destin"", scrisă de o scriitoare năsăudeană, Melania Cuc. În paginile cărții sunt prezentate viața și activitatea Valeriei Peter Predescu, dar mai ales colaborarea sa cu ansamblurile folclorice din județ, turneele peste hotare, succesele
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]
-
apoi doi frați ai soțului său, părinții soțului său, dupa care l-a pierdut pe tatăl său, apoi a murit o mătușă care era în grija sa. După pierderile suferite a început să fie preocupată de versuri și cântări de înmormântare, gen oarecum neglijat în lucrările de specialitate. Atunci a adunat versurile pe care le făcea diacul dintr-o localitate sau o femeie sau un bărbat cu har, versuri individualizate pentru omul care pleca din această lume. A făcut și un
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]
-
Funeral Procession of K (Kの葬列, "K no souretsu", "Înmormântarea lui K") este o serie manga scrisă de Maki Kusumoto, autor și ilustrator al "Die Todliche Dolis" și "Hikarabita Taiji". Mikaya, mutându-se într-un bloc de apartamente, investighează moartea misterioasă a unui bărbat numit "K", care trăise în camera
A Funeral Procession of K () [Corola-website/Science/314770_a_316099]
-
și "Hikarabita Taiji". Mikaya, mutându-se într-un bloc de apartamente, investighează moartea misterioasă a unui bărbat numit "K", care trăise în camera în care avea să se mute. În ziua în care se mută, în cartier are loc o înmormântare în onoarea lui K, însă fără nici un trup în coșciug. În ciuda lipsei unui cadavru, toți locatarii erau siguri de moartea lui K. Pe masură ce povestea se complică, Mikaya se afundă mai adânc în mister, ajungând să aibă vise tulburătoare
A Funeral Procession of K () [Corola-website/Science/314770_a_316099]
-
muri, Glaurung dezvăluie copiilor lui Húrin vestea incestului lor și, odată cu moartea lui, vălul uitării din mintea lui Nienor dispare. Rușinată, fata se aruncă în prăpastie, iar Túrin se aruncă în propria sabie. Prima parte a narațiunii se sfârșește cu înmormântarea lui Túrin. Ei i se adaugă un extras din "Rătăcirile lui Húrin", următoarea poveste din Legendariumul lui Tolkien. În el se povestește cum Húrin, eliberat în cele din urmă de Morgoth, sosește la mormântul copiilor săi, unde o găsește pe
Copiii lui Húrin () [Corola-website/Science/314764_a_316093]
-
loc din alte cauze în afară de cele naturale. În conformitate cu Thietmar, conducătorul polonez a murit la o vârstă înaintată, de febră. Probabil a fost înmormântat la Catedrala Poznań. Rămășițele primului conducător al Poloniei nu au fost găsite iar locul său exact de înmormântare este necunoscut. Potrivit lui Thietmar, Mieszko a împărțit statele înainte de moartea sa, mai multor prinți. Probabil aceștia au fost fii săi: Boleslav I, Mieszko și Lambert. Potrivit lui Gallus Anonymus, înainte de a deveni creștin, Mieszko a avut șapte soții păgâne, de care
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
fotografic ziarului „New York Times” și altor câteva reviste londoneze, până când și acest lucru i-a fost interzis. Este important de știut că Berman a lucrat ca fotoreporter corespondent pentru agențiile de presă Associated Press și Scandinavian Newspaper Press. De altfel, înmormântarea sa (în octombrie 1941) a putut fi organizată în condiții decente datorită unui cec expediat de redacția „New York Times”. În anul 1946, Sindicatul Ziariștilor a instituit, în memoria sa, Premiul „Iosif Berman” pentru cel mai bun reportaj fotografic. Un alt
Iosif Berman () [Corola-website/Science/313605_a_314934]
-
în limbile guajiro și wayuu. A fost afirmat de cel puțin un critic că sacul cu oase și epidemia insomniei se referă la o practică Guajiro de purificare a rămășițelor umane, acest ritual fiind considerat ca un procedeu secund al înmormântării. Rebeca sosește după plecarea lui José Arcadio cu șatra de țigani. Este crescută în casa Buendia și din această cauză, viitoarea sa relație cu José Arcadio va fi privită ca una incestuoasă, lucru ce va determina alungarea lor. Moartea misterioasă
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
și familia Buendía ajunge aproape falită. El începe să caute o comoară îngropată, ajungând în pragul nebuniei. Se ofilește precum o plantă, și moare de cancer la gât în exact același moment cu fratele lui geamăn. În timpul unei confuzii la înmormântare, corpurile sunt schimbate între ele, și ei sunt îngropați fiecare în mormântul celuilalt. El (Aureliano) reprezintă economia Columbiei: luând și pierzând din greutate în funcție de situație și moment. Fernanda este printre puținele personaje principale (cu excepția "Rebecăi" și a "Primei Generații") care
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
rege polonez ("rex"), predecesorii săi fiind considerați toți drept duci ("dux") de către Sfântul Imperiu Roman și de către papalitate. Boleslav I a murit la puțin timp după această încoronare, cel mai probabil din cauza unei boli. Nu se știe exact locul de înmormântare al lui Boleslav. Se crede că rămășițele descoperite recent într-un mormânt dublu din catedrala Poznań ar aparține lui Boleslav și tatălui acestuia Mieszko. Fiul lui Boleslav I, Mieszko al II-lea, a fost încoronat rege imediat după ce tatăl său
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
și cel spiritual. Edgar Quinet a murit la 27 martie 1875, în Versailles. Nu a avut parte de funeralii naționale, guvernul de orientare clericală din acea perioadă refuzându-i dreptul la onorurile militare și la prezența colegilor săi deputați. La înmormântarea sa (29 martie 1875) au ieșit însă pe străzi circa 200.000 de parizieni (după relatările din presa vremii), iar studențimea a însoțit carul funerar până la Cimitirul Montparnasse, acolo unde au ținut discursuri Victor Hugo, Léon Gambetta și alții. Mormântul
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
cazul unui atac cerebral. În testamentul său, acesta a cerut să fi înmormântat în Palestina, mormântul acestuia fiind în Ramallah, lângă Palatul de Cultură. Președintele palestinian Mahmoud Abbas a decretat trei zile de doliu în memoria lui Mahmoud Darwish, la înmormântare participând și câțiva politicieni de stânga din Knesset. În 1960, la vârsta de nouăsprezece ani, publică prima plachetă de versuri intitulată "‘Asăfīr bilă ’ağniha" (Păsări fără aripi). Câțiva ani mai târziu, volumele sale de versuri "Awraq az-zaytun" (Frunze de măslin
Mahmoud Darwish () [Corola-website/Science/313695_a_315024]
-
care comit acte de violență împotriva persoanelor transgen. Persoanele care au cunoscut-o pe Araujo și oamenii impresionați de drama ei au participat la funerariile acesteia, care au avut loc la Biserica Catolică Sfântul Edward din Newark. După ceremonia de înmormântare, a fost organizat un marș către complexul comercial din oraș, la care au participat diferite persoane din colectivitatea LGBT, dar și oficialii locali. Gwen a fost menționată în cadrul paradelor „Amintiți-vă de moartea noastră!” (în ), care au fost organizate în
Gwen Araujo () [Corola-website/Science/313712_a_315041]