7,946 matches
-
mă duc la ei. Maria: Nu te du. Dar or să vină ei aici. Ai să vezi! Alex: Mă duc eu (și chiar se duce) Irina: (după o pauză) Tot timpul am impresia că trăiesc un coșmar. Îmi vine să țip de frică și în același timp îmi vine să și rîd. Așa ceva nu mi-am închipuit că se poate întîmpla! Mihai: Eu mi-am închipuit... Irina: Hai, tata, las-o naibii, iar începi? Mihai: Eu! Irina: Apoi cine se pricepe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unu:...da, și niște rude... Gh. P. doi: (geamăt, plîns)...eu... despre... niște... din străinătate. Gh. P. unu: (cu revoltă și rușine)...și eu..., că au fugit din țară... de silă... și ură... și disperare... și frică... Gh. P. doi: (țipînd)...și despre tine am... Gh. P. unu: (țipînd)...da... și eu despre tine... (următoarele replici se vor rosti simultan, cu strigăte, cu disperare, iar aceste suprapuneri vor face ca textul să nu mai fie înțeles) Gh. P. doi:... și am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
geamăt, plîns)...eu... despre... niște... din străinătate. Gh. P. unu: (cu revoltă și rușine)...și eu..., că au fugit din țară... de silă... și ură... și disperare... și frică... Gh. P. doi: (țipînd)...și despre tine am... Gh. P. unu: (țipînd)...da... și eu despre tine... (următoarele replici se vor rosti simultan, cu strigăte, cu disperare, iar aceste suprapuneri vor face ca textul să nu mai fie înțeles) Gh. P. doi:... și am fost plătit... Gh. P. unu:... și eu am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tot timpul aminte că până și adulții, au nevoie de ghidare, conducere și limite impuse. Iar unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteți face pentru echipa dumneavoastră este să fiți un șef exigent. Nu un șef care țipă, urlă și dă ordine. Nici un șef care își consideră angajații niște sclavi, cobai sau oameni de care se poate debarasa oricând. Cea mai bună descriere a unui șef exigent este „prietenos dar ferm”. Un lider puternic își conduce echipa către
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
multă libertate oamenilor dumneavoastră și cu cât aveți nevoie de mai puține reguli și regulamente la locul de muncă, cu atât vă va fi mai bine. +++ Ideea 70. Promisiunea Americii: drepturi egale În prezent se pare că foarte mulți oameni țipă, urlă și cer drepturi egale. Vor să fie protejați. Vor ca cineva să pună pe toată lumea pe același teren de joc. Este important să recunoaștem că strămoșii noștri au venit în America cu o ideea importantă în minte: doreau dreptul
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
-i atunci când fac bine. Phil era un frustrat om de afaceri din Philadelphia. El a tot încercat să își facă angajații să lucreze ca o echipă și să îi urmeze ordinele, fără nici un rezultat. La sfârșitul zilei, își continua atacurile, țipa permanent la oameni și le găsea vină din orice. Cu cât o făcea mai des, cu atât lucrurile se înrăutățeau. Nu putea înțelege că, atunci când ataci oamenii cu lucruri negative, le distrugi un eventual comportament pozitiv. Faci, de fapt, exact
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
și luminii, coțofana (țarca) prevestește de bun augur, dacă se urcă pe acoperiș și cântă, iar dacă se coboară pe arături și mănâncă porumbul va fi secetă, iar dacă se adună în stol înseamnă că va fi furtună, iar dacă țipă strident, anunță o nenorocire 272: "Țarca e ca ș-un câne. Ea când merge cu pădurarul prin pădure, cârâie și arată unde e. Țărcile umblă cârd după om. (...) Țarca de se pune pe gard la o casă, e semn că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
capătă valențele fierului, tocmai pentru a fi apărată de puterile malefice: "La stânca de fier, / O pasăre de fier / O scos puii de fier, / Cu clobanț de fier, / Cu aripi de fier, / Cu toate de fier. / Puii o prins a țipa / Și-a se văicăra / Că n-au ce mânca / Și cu ce s-adăpa. / Mă-sa a prins a se mișcula / Și-a se văicăra / Că n-are cu ce-i hrăni / Și cu ce-i zburătăci. Nimeni n-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-s-a vidra neagră; / La mijlocul mărului, / Împuiatu-s-a șarpe verde; Sus la vârfu mărului, / Împuiatu-s-a șoimul vânăt; / Dară Dulful mării-ei, / Când sare din mare-afară, / Vidra-ncepe de-a lătrară, / Șarpe verde-a șuierară, / Șoimul vânăt de-a țipară."362 Șarpele fertilizator și apotropaic, ca substitut al Arborelui cosmic, este reprezentat în colinde, prin intermediul usturoiului crescut din capul îngropat al șarpelui, făcând legătura dintre forțele teluricului și energiile acvatice. În poezia populară, șarpele este prezent ca dușman, ca pericol
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a făcut rău, și s-a dus în grădină, în spatele unei șuri de hlujani (tulpinile uscate ale porumbului, după cules) unde a vărsat vinul roșu pe care l-a băut. Eu am observat-o și am fugit la mama mea țipând ca din gură de șarpe că țața Ioana a murit și i-a curs tot sângele din ea. Mama mea m-a liniștit, țața Ioana și-a revenit și mai târziu am aflat și cauza „bolii” acesteia. Cel mai mult
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
casă și cote grele practic greu de suportat. Cel mai bine povestește Florică Nae Vlad despre colectivizarea din satul Licești. A fost pentru prima dată în comunism, spune autorul și poate de la începutul începuturilor, când lumea refugiată în cimitire, a țipat la morminte: “IEȘIȚI VOI, FRAȚILOR, DIN MORMÂNT CA SĂ INTRĂM NOI, DE VII ȘI SĂ SCĂPĂM” iar celor care voiau să-i bage cu forța în colectiv le strigau: “Nu vrem colectiv!!!. “De câte ori vam spus?”, “Nu ne mai lăsați în pace
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ridicat în picioare anunțând că am suflat, conștientizând faptul că și cu nota 1 media nu-mi era afectată având mai multe note foarte bune. La acest gest profesoara mi-a spus că o 105 sfidez, a luat catalogul și țipând la noi elevii, a părăsit clasa. Colegul meu Puiu Drăgan a avut nefericita idee să fluere a pagubă la ieșirea ei din clasă. Crezând că a fluerat-o pe ea, profesoara a mers la directorul școlii și a propus o sancțiune
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
dinți de aur, a intrat în casă (eu fiind singură acasă) un moș chel, nebărbierit și fără dinți în gură. Când l-am văzut că intră în casă și se îndreaptă spre mine, m-am speriat și am început să țip. El mi-a spus încet: “Sunt eu, tata”. Eu însă am fugit afară din casă țipând și m-am dus să o caut pe mama mea. Nicolae Purcărea își amintește că, după eliberare, se simțea ca un călugăr ieșit din
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
fără dinți în gură. Când l-am văzut că intră în casă și se îndreaptă spre mine, m-am speriat și am început să țip. El mi-a spus încet: “Sunt eu, tata”. Eu însă am fugit afară din casă țipând și m-am dus să o caut pe mama mea. Nicolae Purcărea își amintește că, după eliberare, se simțea ca un călugăr ieșit din mănăstire. Și el ca și mulți alții trebuia să lupte pentru supraviețuire. „Unii se uitau urât
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
avea atunci doar 2 ani și nu prea voia să doarmă fără mine, l-am luat cu mine la studenți. Când am vrut să-l culc într-un pat lângă mine, a început să plângă cerând să mergem acasă și țipând că acolo nu-i casa lui. Intrucât urla de scula tot căminul, am cerut aprobarea de la conducere să plec cu el acasă. Am plecat cu el în miez de noapte spre casă când în brațe, când pe jos, un drum
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
să fie urmărit 50 de ani?. Noi i-am dat. Din cauza unor ticăloși ca tine nu ne vom reveni. Și acuma tot noi dăm bani ca să-i ia unii ca voi”. El a fugit de mine, eu fugeam după el țipând. Și apoi brusc m-am trezit, baltă de apă. Era aproape dimineață, m-am sculat și am scris acest vis. Avusesem un coșmar, ca multe altele. Câte nopți nedormite și câte astfel de coșmaruri am avut în viață, n-aș
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
el odihnea neînsuflețit" Natura devine, ca la romantici, cutia de rezonanță a unor stări sufletești; când Regele Pescar era bolnav, văzduhul era "tras prin tină, un sclav", vântul era "galben în risipă, pecinginea se lăfăia-n dojană, pădurile schelete care țipă"; dar când Parsifal întreabă de "misticul potir", codrii înfrunzesc, apele cântă ca o liră, cerul este verzui, pomii sunt lunateci" etc. Printr-o asemenea particularitate, într-o perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candele aprinse
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a fost meteorică, ca și a lui Liviu Rebreanu: "Un om a împușcat tăcerea/ Cu numele de sfânt/ Ion/ Coboram pe pământ." Ca toți poeții aflați la primul volum, Dumitru M. Ion se vrea vitalist: "Beau laptele cald până îmi țipă în sânge" sau "Bivolii negri, în luminiș, borțoși/ caută-n umbre seninii strămoși." Uneori, ne amintește de Crevedia sau de Aron Cotruș: "Satul s-a molipsit de aburi/ care se clatină până în măduva țăranului, îl așază din șale, îl încovoaie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stărilor muzicale, dizolvându-se de foarte multe ori în gratuitate. "Vom pribegi într-o sămânță poate/ sau într-o proră sângerând spre zare,/ în asfințitul care trist se surpă peste un sfârșit de sărbătoare "Va pribegi astfel în iarba care țipă,/ în prundul străfulgerat de scântei/ în timp, ca-ntr-o oglindă/." În nopțile Albionului" rămâne liric, deși motivele sunt livrești: sunt evocați Ulisse, T. S. Eliot, Th. Morus, Chaucer. V. Nicolescu este un poet trecut prin marea poezie, de la romantici
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-ți din ele inel, prinde-l de gol,/ fă-ți din ele frânghie/ încleștează-te strâns..." Retrăiește cu aceeași pasiune de-odinioară identitatea cu natura: "am pierdut lungimea de undă a pădurii/ întâia, frageda identitate, când erau frunze cutremurate/ și țipam cu țipătul rupt al nervurii... În elemente și cântec, li-s aproape,/ și totuși străină și surdă chemării". Volumul " Oricine și ceva" încearcă, la nivelul sugestiei, să creeze sau să ascundă probleme: Am văzut împreună ceva/ Smuls anotimpului:/ îmbrățișați,/ eram
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de iobagi ardeleni și le trăiește obsesiile în chipul cel mai natural cu putință, în însăși alcătuirea cea mai intimă a ființei sale": " Da, a fost roșu pământul,/ și roșu ogorul!/ De atunci au trecut doar două decenii și anii/ Țipând pe sus/ Ca triunghiul cocoarelor toamna/ În luptă cu vântul/ Cum ați putea uita,/ Bătrânii mei țărani/ C-a fost roșu pământul." Ion Brad îl invocă pe Iancu, al cărui cântec este aprins ca o dacică vatră", cutremurată/ "Nemuritoare": "Măria
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
comună, pentru ca apoi să revină la iubita pe care o invocă permanent: "Ieri am plecat de la tine spre tine". Ca și în alte poeme, și aici este prevăzut un vag sentiment al dezrădăcinării. "O doamne și brazii de-acasă au țipat". Evocă un oraș viitor, în care va lupta și va birui, să rămână să-și găsească un rol. "Scrisori esențiale" consemnează câteva îndrăzneli pe laturile sentimentului și ale confesiunii, prin peisajul acvatic, care nu rareori atinge sublimul. Un exemplu îl
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o luptă a contrariilor, luptă care face posibil progresul: Vine iarba, înspăimântă orașele/ nemăsurat le încearcă din adânc/ simt forfotind, măsurând, năvălind,/ grăunțele, sâmburii, spicele, pășunile pe care s-au întemeiat". Poetul este extaziat în fața puterii ei miraculoase, aude semințele țipând în somn și cum alunecă firele cotropitoare de iarbă; năvălește pe calea ferată, răstoarnă pietrișul terasamentelor, aude în flăcări trăsnind iarba, mușcă hărțile de previziune și de calcul, dar în același timp, apare necesitatea de a o stăvili în folosul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Sătenii privesc sus pe deal, pe unde oamenii trec în haine de sărbătoare (lumea albă este lumea primenită în haine sărbătorești). Poemele cu aparență de cronică sunt epice și pline de mișcare și viață, ele materializează spiritul satului: "Săriți lume, țipa Leana./ Nea Dumitre, Nea Ioane,/ Duceți-va, dați fuga-n/ Vale după ăl nebun./ Ticu, Bag Samă Cazaca, Mitărănoaia, tot cătunul/ Se strângea la panoramă." Nu lipsește coborârea evenimentului la nivelul de înțelegere al copilului și umorul absurd: Unii abia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
actorul care ne-a înnobilat câteva filme amândurora. Aici Ștefan Iordache are un rol aparte, Valentin, acrobatul carismatic, omul pasăre, echilibristul fără plasă de siguranță,care merge pe sârmă deasupra unui târg mocirlos și imund, stârnind personajele, acum spectatori, care țipă isteric ori de câte ori sunt surprinse de-o alunecare făcută anume ca să le ațâțe pofta de "sânge". Atunci, în 1981, m-a cutremuratat imaginea acelei lumi pe care o socoteam istorie, dar revăzând filmul astăzi, cu dorința de a-mi reîmprospăta unele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]