6,595 matches
-
fără a fi trebuit să fiu pus în fața problemei de a-mi lua lucrurile de acasă. Odată ajuns la tribunal, îmi păstram calmul superficial cu un efort suprem: dacă aș fi trădat fie și numai o fracțiune a sentimentelor tumultuoase adăpostite în mine în perioada aceea, n-aș mai fi rezistat o clipă - slavă Domnului că o parte importantă a felului în care prezint un caz a fost dintotdeauna artificială. Aveam nevoie de toate abilitățile pe care le puteam mobiliza în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
curgeau una după alta, de parcă erau puse pe ață ca un șirag de mărgele. - Au vândut-o! Au vândut-o! Casa părintescă nu mai este a noastră! zicea ea plângând. Au vândut pereții care văzuseră cum crescuse ea, care îi adăpostiseră pe ei toți de frig și de căldură, de ploi și de vânt, pereții care cunoșteau toate bucuriile ei; au vândut curtea, care cunoștea toate jocurile ei de copilă; au vândut pomii și via sădită de mâna tatălui ei... Tot
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
va părăsi viu acest univers, spre a deveni ființa spirituală pe care o visăm - și care nu se va mai numi om decât pentru a ne aduce aminte ce am fost. * Două misionare trimise la racolat de secta care le adăpostește, „Martorii lui Iehova“... Port cu ele o discuție aprinsă, mă las slobod la gură și mă cred scoborât direct din Pateric. Una din ele mă privește în ochi cu frenezie, o simt înflăcărată de un entuziasm naiv și credul, îmi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu bulevardul Fifth Avenue, arată de parcă tocmai ar fi murit. Înăuntru, locul seamănă mai degrabă cu un mausoleu decât cu un magazin scump, cu ornamente de grosimea bezelelor, acoperite de praf, și cu lumini Îndreptate către casete din sticlă care adăpostesc giuvaere rusești „importante“. Lui Lauren Îi place la nebunie aici. E de părere că acesta este cel mai rafinat magazin de bijuterii din New York, deoarece este de modă veche și deloc epatant. Urma să fie locul de unde avea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Marci, e șase și zece, am spus cu neliniște, privind În jur. Ne aflam În vastul atrium alb care se Întinde de pe 53rd Street până pe 54th Street. Drept În față era o scară imensă care ducea la mezanin, unde este adăpostit, În mod controversat, potrivit celor cărora le pasă de controverse pe teme de artă, tabloul lui Monet Reflexii de nori Într-un lac cu nuferi. Un balcon foarte mare din sticlă le permite celor de dedesubt să privească În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-i făcuse lui Marci. În cele douăzeci și patru de ore de când scandalul Sophia-Christopher explodase, Salome reușise să pună la cale un eveniment În mansarda Glamelei din Grand Street. Locul ăla era atât de celebru pentru lucrările artistice pop-art pe care le adăpostea, că nimeni nu a putut refuza o astfel de invitație, nici măcar Sophia. Pretextul a fost un cocktail În cinstea lui Prince Angus, cum era poreclit tipul, de fapt un artist avangardist specializat În instalații, din Glasgow. Expoziția lui urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
soția mea, în felul următor : mai bine în patul nostru decît în societatea lor ! Desigur, dormitorul, spațiul de dormit, exprimă o stare socială bazală înainte de a se deschide unor astfel de alternative subtile și dilematice. Spațiu domestic prin excelență, el adăpostește grupuri domestice diferite - și este astfel profund diferit, după persoanele pe care este destinat să le adăpostească : un loc de dormit pentru oameni și animale sau doar pentru oameni, o casă dormitor pentru bărbați și, separat, una pentru femei, un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de dormit, exprimă o stare socială bazală înainte de a se deschide unor astfel de alternative subtile și dilematice. Spațiu domestic prin excelență, el adăpostește grupuri domestice diferite - și este astfel profund diferit, după persoanele pe care este destinat să le adăpostească : un loc de dormit pentru oameni și animale sau doar pentru oameni, o casă dormitor pentru bărbați și, separat, una pentru femei, un dormitor pentru soț și, separat, pentru soție, unul doar pentru soți sau unul pentru întreaga familie etc.
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
restul timpului, peste tot pe unde am mers, m-am simțit vinovat și urmărit. Pînă cînd am ajuns, din întîmplare, în Belleville, un cartier totdeauna mai popular, în prezent puternic african și arab. Și am intrat într-o narghi lărie, adăpostită pe o terasă încălzită. Peste vreo oră mi-a venit și sufletul la loc. Cauza nu era atît o minunată narghilea, cît o sociabili tate regăsită. Diferită, exotică, aproape de neînțeles, dar evidentă în gesturi și sunetul vocilor, care te învăluie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
-l uite cît mai repede. Desigur, nu sîntem nici pe departe singura națiune care a procedat astfel. Și, desigur, altminteri nu am fi avut o Țară, ci am fi rămas (în cel mai bun caz !) o „țară de țări” parohiale, adăpostite în depresiunile dintre munți. Dar toate acestea nu justifică, zic eu, amnezia diversității. Și cu atît mai puțin condamnarea ei în numele unui patriotism hegemonic și a-toate-unificator, veșnic temător de prezențele „străinului” și ale diferitului. Iar acum pur și simplu nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și mănăstiri, despre stațiuni balneo-climaterice și despre automobilism, despre case de adăpost și marcaje turistice și despre vînătoare. În bună tradiție iluministă, nu lipsește nici o rubrică de „tehnică și igienă turistică”, spre luarea aminte a norodului... în sfîrșit, fiecare număr adăpostește o generoasă rubrică de „literatură turistică”, unde îi regăsim pe Alexandru Odobescu, Panait Istrati, Gala Galaction, Cezar Petrescu, Perpessicius, Nicolae Iorga, Lucia Demetrius, Emanoil Bucuța, Vlaicu Bîrna, Valeriu Pușcariu și încă mulți alții. Turismul însemna (și) cultură, iar oamenii de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acesta nu numai că nu se mirase, dar părea că știe despre ce-i vorba. O singură concluzie se putea scoate de aici: era escroc internațional, poate venise din New York, unde - așa cum văzuse într-o fotografie de gazetă, cazierul era adăpostit într-o odaie cu pereții acoperiți de sus până jos de sute de sertărașe: așa avea și Costache ambiție să facă, la București. Iar Dan Crețu trebuia urmărit îndeaproape, ca să se vadă dacă are complici și, mai devreme sau mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cămașa amăruie. La început nu puteam să urc în el, dar mărindu mă, mă aburcam întâi în spinarea bunicului, apoi de acolo pe ramurile puternice. Când priveam de jos, niciodată nu zăream cerul printre crengile lui. Iar când ploua mă adăposteam la rădăcina lui ca sub o uriașă umbrelă. Să nu adormi la umbra nucului, că este foarte periculos! îmi zicea bunicul, deoarece umbra acestui copac este înșelătoare. Te atrage cu răcoarea ei, dar poți răci în plină vară. În timp ce creștea
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
de câțiva kilometri în jurul său. Din avion nici atât: ori vedea sub el doar câțiva nori albi ca spuma și Soarele orbitor deasupra, ori câteva ogoare ca niște preșuri pe care puteai călca la nevoie; ori acoperișurile caselor în interiorul cărora se adăposteau semenii lui, ființe minuscule de dimensiunea unor furnici. Acum avea în față un peisaj celest, o întreagă planetă cu mări și oceane, cu un continent gigantic cât toate cele cinci de pe Terra care se pierdea undeva, în partea nevăzută a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
geanta pe care o vezi e plină ochi. În ea sunt înghesuiți toți intelectualii din țară. De ce nu desfaci fermoarele, să le dai și lor drumul în libertate? Mă tem că acum, mai ceva ca pe vremea dinozaurilor, când ne adăposteam în peșteră; cum cineva scoate capul la lumină, fiii întunericului, cu forță și lăcomie, dacă nu-l înghit, îl pocnesc peste scăfârlie de nu se mai ridică în vecii vecilor! Și oare, mă rog, nu e nimic de făcut? Poate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ce comunicau între ele: una pentru împrumut și a doua pentru lectură. Mai mult lungi decât late, ca două săli de clasă prin care girafele s-ar plimba în voie fără teamă că se vor lovi cu capul de bagdadie, adăposteau mai multe dulapuri si rafturi de lemn pline cu cărți. Aici, între filele acestor cărți, își dădeau întâlnire sultanii și voievozii, regii și împărații, conducătorii de oști, pirații de rând și corsarii; toți marii navigatori care au înconjurat, au cercetat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un fel de mansardă asemănătoare cu un pod de grajd părăsit, deoarece ușa și ferestrele semi ovale, bătute în cuie, acoperite cu scânduri de brad putrezite de vreme ce dovedeau că în ultimele decenii nimeni nu s-a mai atins de ele, adăpostea tot felul de stafii și personaje mistice, născocite de fantezia creatoare a copiilor și bătrânilor din cartier. O vilă aproape nouă, construită în anii interbelici, însă lăsată de izbeliște, în care ar fi putut locui o familie destul de numeroasă, prelungită
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de gard, de jur împrejur, începe pădurea, adâncă, fară sfârșit, în mare parte necălcată de picior omenesc. De-a lungul gardului , bătrânii copaci își foșnesc frunzele ca un cântec de șoapte, neauzit. Un gorun rămuros, în partea stângă a casei, adăpostește o fântână cu ciutură... ... În ceardac, lângă dereg, bătrânul Toma, bolnav, tăcea, fuma și se gândea... se tot gândea la nora lui, la fata lui, cum îi plăcea să-i spuie, simțindu-și sufletul tot mai apăsat de dor. Câte
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
noapte neagră ca smoala... când, s-o strecurat în bârlogul turcului, și pe o ploaie... urgia de pe lume... La câte-un fulger îl videi cum se strecoară ca o nălucă pe redută... o numărat turcii de pe parapet, care dormeau duși, adăpostiți de ploaie, și tunurile... Câteva puști le-o azvârlit peste parapet în vale. Și, chiar, când era gata s-o șteargă... unul dintre turci, l-o zăpsât, ș‟o dat să strige, atunci, ce să facă...! c‟o mână i-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
geros veni ca o vijelie. În partea de răsărit a povârnișului asupra căruia vântoasa începuse să se năpustească, nu era chip să se gasească vreo pradă, deoarece căpriorii și mistreții s-au refugiat în râpile dinspre apus, unde se puteau adăposti de vântul aspru de la răsărit. Jderul se hotărî să treacă dincolo de creastă, spre apus... În timp ce suia povârnișul prin stejărișul luminos, auzi pași.. Vâjâitul ninsorii îl împiedecă să recunoască ce fel de animal era acela. Se piti după un trunchi de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Și a trecut pe-aici de curând! își zise el cu satisfacție, și porni dupa dâră... Urma ducea prin mărăciniș... peste un trunchi de copac doborât, se îndreptă spre râpă și intra într-un desiș. „În desișul de muri, care adăpostește o mulțime de păsări și rozătoare... acolo trebuie să fie!“, gândi Anton. Tufa se mișcă într-un loc... „...Aha, pe acolo se furișează, hoțomanul!“ iși zise el zâmbind. Jderul își căuta salvarea, simțind că-i urmărit, ascunzându-se. Pădurarul începu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și dispăru, îndată, într-un tufar de cătină de pe marginea șanțului repetând: „Pitpalac... pitpalac!“ - Când ai s-o vez‟ mamî... să știi că‟i „găinușa Domnului“..! i-a spus mătușa Domnica, într-un rând. Urcând coasta, trecu pe lângă o stână, adăpostită într-o văiugă. Ciobanul, un băietan voinic și frumos îi strigă de departe... „Fa Anucă, fa... ci faci, pe‟ ici, fa...?! El o îndrăgea pe fată, de la horă, dar nu cuteza să se apropie de dânsa. Niște dulăi flocoși, cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
toată forța și splendoarea zeiască, iar acesta, orgolios, apare într-un nor de foc, ceea ce face ca Semele să cadă fulgerată și să-l nască pe Dionysos prematur. Mai interesant devine mitul imediat după aceea. Zeus ia copilul și-l adăpostește în propria lui coapsă, de unde, la termenul stabilit, se naște nevătămat. Mai apoi, ca să nu-l recunoască Hera, îl îmbrăcă în haine femeiești. De atunci Dionysos e divinitatea travestită, are puterea de a metamorfoza animale, iar dansul său se definește
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
drum de mormântul Sfântului Omar Ibrahim, așa că m-am cățărat pe una din ele, încercând sa zăresc vreo așezare omenească unde să cer găzduire; dar cum n-am văzut nici una, am hotărât să mă opresc acolo și să petrec noaptea adăpostindu-mă de vânt. Foarte sus pe cer trebuie să fi fost luna - dacă, spre nenorocirea mea, Alah n-ar fi vrut ca acea noapte să fie fără lună -, când mă trezi un țipăt atât de neomenesc, că-mi îngheță sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oazei. — N-or fi mai morți decât ăștia... Și dacă ar fi găsit-o, ar fi fost bogați pentru totdeauna... Dar „pământul pustiu“ nu iartă. Nu e apă, nici vegetație ca să pască animalul tău, nici umbră la care să te adăpostești, nici vreun reper ca să te poți orienta. E iadul! Știu, îi dădu dreptate targuí-ul. Am fost acolo de două ori... — Ai fost pe „pământurile pustii“? repetă neîncrezător. — De două ori. Sergentul Malik n-a avut nevoie să-i vadă chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]