31,399 matches
-
descoperi, peste cîțiva ani, urme de curiozitate bolnăvicioasă În nevroza mea! Colanții nu existau Încă și toate fetele aveau portjartiere roz sau de culoarea fildeșului. Își ridicau fustele lungi și plisate și, În timp ce eu mă prefăceam că citesc programele cursurilor afișate pe culoar, zăream preț de cîteva secunde mîinile care li se agitau În jurul jartierelor elastice reglabile. CÎnd Tina intra În gineceu, mă Îndepărtam. Nu țineam să-și Închipuie că aveam poftă să-i privesc partea de sus a coapselor: Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sporit activitatea Îndărătul căpătîiului din lemn de cireș - măcar aflasem că era cireș -, ceea ce nu m-a Împiedicat, În cursul anilor 1953 și 1954, să capăt cele mai bune note din viața mea la catehism și să-mi văd numele afișat cu litere aurite În capela colegiului datorita unei compuneri (ce atingea marea artă) asupra temei impuse: Condiția de păcătos a omului, o compunere „vibrînd de credință și speranță“, considerase profesorul de religie , „un reportaj“, aș fi zis eu mai curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și fete pe care nepoții săi Îi aduc vara În casa din Provența care a fost a lui. Dacă nu cumva urmașii lui au fost rugați ca, atîta timp cît a trăit el, să stea cuminți și să nu se afișeze cu prea mulți parteneri sexuali În fața acestui bunic inteligent, dar intolerant! Însă e greu să cunoști gîndirea sau să imaginezi reacția cuiva cînd el nu e de față ca să te aprobe sau să te ajute. Mi-am pregătit Întîlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
țipător În celălalt. Kitty se Îndepărtă repede, Întrebându-se cine era femeia aceea. Câteva minute mai târziu, Își făcu intrarea Într-o rochie grena din mătase naturală și dantelă, ușor uzată, decoltată și prinsă la mijloc cu o curea argintie, afișând zâmbetul fericit și seducător pe care Îl exersase În taxi. Scană mulțimea. Erau acolo vreo sută de absolvenți de Harvard și Yale, veniți pentru a strânge fonduri pentru Dan Zachary, un tânăr democrat care candida pentru prima oară la funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sau s-ar fi luat curentul sau s-ar fi Întâmplat ceva teribil În oraș, ca pe 11 septembrie. Doar atunci și-ar fi uitat newyorkezii granițele și ar fi Încercat să comunice. Pe fețele tuturor celor din lift erau afișate zâmbete prietenoase. Deci nu numai ea, toți cei din New York erau adepții neatașării, erau nevoiți să Învețe asta. Era un oraș cu prea multe suflete, unde nimeni nu-și permitea să-i pese cu adevărat de ceilalți. Cu mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Rose, care călătorise prin lume ca o țigancă nomadă, dar era era ceva cu totul inedit pentru Kitty, care era obișnuită să știe pe ce pernă avea să pună capul. Acum totul era În aer. Se uitară la harta orașului afișată În tren, Încercând să-și dea seama unde trebuiau să meargă. Nimic nu le suna cunoscut. Se hotărâră să coboare În cartierul financiar, pentru că li se părea la o distanță rezonabilă de mers pe jos, de numai două poduri. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fapt. Foarte agil, Înalt, bronzat, cu ochi albaștri și părul ondulat, castaniu Închis, cu câteva șuvițe cărunte. Purta o pereche de blugi, o bluză albă cu dungi de un albastru pal și o jachetă neagră. — Bună, ce faci? Întrebă el, afișând un zâmbet relaxat. Era mult mai În vârstă decât ea și nu prea atrăgător. — Foarte bine. Cum Îți place expoziția? se auzi spunând, surprinsă de cât de lejer vorbea cu acest străin. — Îmi place la nebunie! Tipul luă o gustare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să creeze o situație în care, până la urmă, nu vor mai ști unde locuiesc cu adevărat, Tatăl tău pare că vrea să ne dea impresia că se amuză descoperind secretele Centrului, dar eu îl cunosc, dincolo de expresia pe care o afișează, mintea lui lucrează în continuare, Nu mi-a spus nici o vorbă despre ce s-a întâmplat acasă la Isaura, s-a închis complet, și n-a fost niciodată obiceiul lui, într-un fel sau altul, chiar enervat, chiar prost dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
psihiatru nu vroia să opereze cu noțiuni aproximative, dar nu-mi place cuvântul, sună prea brutal, și nici nu știu dacă e întrutotul exact) și când? pricina care m-a împins să lupt împotriva mea cu o tenacitate penibilă, să afișez de timpuriu, cu o mare seriozitate, resentimente în care nu credeam, și să ascund cu grijă afecțiuni în care credeam. De cum deschid ochii privesc printre scânduri cerul, pândesc zgomotele posibile din hangar, cu toate că din momentul în care m-am suit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pilon magnetic și făcea să se rotească bolta cerească. Amețeala era aceeași. Ce bine se apără Turnul, Îmi spuneam, de departe clipește afectuos, dar dacă te apropii, dacă Încerci să-i pătrunzi misterul, te ucide, te Îngheață până la os, doar afișându-și nepăsarea Înfricoșătoare din care-i făcut. Acum știu că Belbo e mort și că Planul e adevărat, pentru că Turnul e adevărat. Dacă nu reușesc să fug, să mai fug Încă o dată, nu voi putea să spun asta nimănui. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să spun?“. Wakefield nu Înțelege ce vrea să spună Diavolul. Îi Întrevede forma tremurătoare. Majestatea Sa aduce foarte tare a țap În costumul ăsta de Pan. Nu mai are nimic din aspectul său pămîntean, ușor obosit pe care l-a afișat la prima lor Întîlnire. Pare odihnit și proaspăt. În spatele său se află ruinele fumegînde ale unui oraș medieval recent bombardat. Foarte ilustrativ, gîndește Wakefield, apoi se Întoarce la Susan. Îi atinge brațul În semn de simpatie și ochii ei negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Tyler, vrei să fii soția mea? Capitolul 10 Fran se uită în ochii lui Laurence în timp ce acesta aștepta un răspuns și văzu confruntându-se în ei speranța și teama. Nu era nici urmă din siguranța nezdruncinată pe care ar fi afișat-o Jack, din convingerea că orice femeie l-ar dori. Când se îndrăgostea, intui Fran, Laurence o făcea pentru totdeauna. — Da, răspunse ea, simțindu-se din ce în ce mai sigură cu fiecare cuvânt pe care-l rostea. Da, Laurence, vreau să fiu soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-nvăț, dacă nu poți - te-ajut, dacă nu vrei - te oblig!»“. Tatăl lui Vasiliu a învățat cele două lozinci, a lui Lenin și a lui Stalin, de la Dinamo. La intrarea în club, în anii ’50, îmi aduc aminte că erau afișate în dreapta și-n stânga intrării. De atunci au trecut ani. Viața mea nu s-a schimbat. Sigur, mi-am plătit datoriile care mă obsedau. Dar au rămas datoriile făcute pentru scrierea acestei cărți. Apoi, s-a stricat întrerupătorul din sufrageria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
invidiată de toate prietenele ei, iar Fran mai are și reputația de a fi una dintre cele mai tari PR-iste din oraș. Te și bagă În răcori, cel puțin la o primă Întîlnire. E Îngrozitor de În pas cu moda, afișînd cu ostentație cele mai noi creații vestimentare de firmă. La prima noastră ședință, În care, chipurile, ea trebuia să pună umărul la afacerea noastră, m-am simțit ca o micuță cerșetoare, prin comparație. Dar, cu cît am ajuns s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cam Întoarce stomacul pe dos. — Bun, acum tatăl tău și cu mine vrem să discutăm ceva cu voi. Linda se uită la Dan, apoi la mine. — Știu că obiceiul e ca familia miresei să plătească pentru nuntă... Mă abțin să afișez vreo expresie, căci, În fond, trăim la Începutul secolului XXI, nu În anii ’60, și, ca să fiu cinstită, În pofida situației În care se află familia mea, presupusesem că eu și Dan ne vom ocupa noi Înșine de toate cheltuielile. — ...dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
după mobil. Mă așteptam să fie iarăși avocatul și eram convinsă că va trebui să cer permisiunea să ies cîteva clipe, dar, cînd dau să răspund, văd numele Lindei pe ecran. Of, pentru numele Domnului! Slavă cerului că mi se afișează identitatea celui care mă sună. Apăs butonul care o redirecționează spre căsuța vocală și-mi cer scuze tuturor. După două minute, sună iarăși, și Îl redirecționez din nou. După alte două minute și trei accese de vibrații, șeful meu oftează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
volumele despre istorie și cinematografie nu sînt ale tale, ceea ce mă conduce către o persoană pasionată de design, care citește cele mai recente bestselleruri, dar care are o Înclinație ascunsă pentru lecturile foarte ușoare, de plajă, deși Încearcă să nu afișeze asta. Mai văd și faptul că la nuntă au participat mult prea multe rude În vîrstă și mult prea puțini prieteni. — De unde Îți dai seama de asta? rîd eu. Pentru că mai ai și cristalurile astea și cutiuțele pictate. CÎnd ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care se află Linda. Nu mă surprinde faptul că Emma e cu cineva ca Jake. În afară de faptul că arată bine, celebritatea lui constituie o atracție pentru cineva ca ea, pentru o fată căreia Îi place să vadă și să se afișeze cu oamenii potriviți. Ceea ce Însă mă surprinde cu adevărat este impresia că Într-adevăr formează un cuplu, ca și lipsa de grabă a Emmei, lucru nemaivăzut pînă acum. Mă mir și că s-a mutat În apartamentul de burlac al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
patului. Mobilierul camerei sale - din lemn de nuc Întunecat, aproape negru - Îi părea amenințător. Șifonierul masiv părea că stă gata să cadă peste el, zdrobindu-l. Perdelele din brocart verde nu lăsau să treacă nici o rază de lumină. Ecranul televizorului afișa ora 2.07. Dac-ar fi trezit-o la ora asta, Maja nu l-ar fi iertat niciodată. Dar Îi era imposibil să adoarmă din nou, riscând să revadă În vis mutra Teclei Molinari, o, imposibil. Desculț, pe vârfuri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei și cameriste cu pielea Întunecată, iar Maja Își aminti că trebuia să-și afișeze surâsul prefăcut și monden, necesar pentru a se proteja În fața invaziei celorlalți și pentru a părea În același timp binevoitoare și fericită. Avu timp să-și repete mecanic, ca pe o litanie: sunt fericită, sunt fericită. Apoi o zări. Traversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dar el se Învățase să fie chinuit, și voia să meargă la petrecere, toți mergeau. Ești foarte drăguță, mititico, spuse Emma atingând ușor obrazul Camillei. Ce fetiță dulce. Un adevărat miracol, dacă te gândeai la superioritatea disprețuitoare pe care o afișa mama ei. — Dar vezi, noi nu mai locuim Împreună cu tatăl lui Kevin, de aceea nu poate să-l aducă el acasă, e de-a dreptul imposibil. Deci, e nu. Camilla, cu buzele tremurânde, aproape să plângă - privirea Îi este fixată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
altceva. — O felie de tort, spuse. Ce fel de tort? Întrebă ospătărița vădit ofuscată. Cu cremă, cu ciocolată, Sacher, cremșnit? Părul doamnei Buonocore sau Tempesta Îi gâdila degetele. Întâlni privirea unui tip cu piele măslinie care cerceta lista de prețuri afișată la intrare. — Unul cu mustăcioară, stil Che Guevara, șopti Emma. Tipul nu corespundea descrierii. Era un turist cu aparatul de fotografiat atârnat de gât. Considera probabil că era prea scumpă cafeneaua aceea, căci Întoarse spatele și plecă. Stați liniștită, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că fața lui ajunsese la Înălțimea buricului ei. Descoperit - căci de la o vreme femeile, adolescente sau adulte, fără deosebire, ca și cum n-ar fi fost nimic deosebit, ca și cum buricul n-ar fi fost simbolul cel mai intim al mortalității noastre, Îl afișau zi și noapte. Purtau bluzițe prea scurte, prea Înguste sau prea strâmte, sau pantaloni prea coborâți pe șolduri și prea largi. Buricul Emmei. O cavitate perfect circulară. O cochilie. O cută mai Întunecată a pielii de culoarea piersicii, pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bate, m-am gândit că oricum n-are rost, așa că mai bine mă plimb prin curte decât să mă uit, am vizitat Colțul Păcii, unde era scris, într-o mulțime de limbi, Pace și Copiii lumii vor pace, deasupra era afișată fotografia secretarului general al partidului, comandantul suprem al forțelor armate, iar sub ea, fotografiile eroilor de război și ale generalilor, și câteva fotografii cu tancuri și avioane și parade militare la defilarea de 1 Mai, fotografia cu generalii mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
O fac chiar eu, fără zahăr. Evident. Marie refuză iarăși și se uită la ea cum sorbea limonada cu Înghițituri mici. După zgomotul pe care-l făceau cuburile de gheață ciocnindu-se În pahar, Își dădea seama că noul calm afișat de soția lui Yves nu era decît de fațadă. Preferă să tacă, unul din cele mai bune moduri de a-l destabiliza pe interlocutor, făcîndu-l să se simtă sub presiune. Cei mai tari puteau rezista mult. Celorlalți li se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]