6,798 matches
-
care au produs Marele Război, un dezastru pentru interesele de afaceri în toată Europa cu excepția fabricanților de armament și de coșciuge. Se presupune că globalizarea ne va face mai asemănători; însă ea poate face de asemenea ca oamenii să se agațe chiar mai strâns de identitățile și credințele care ne separă pe ,,noi" de ,,ei". Idei înălțătoare pot fi acum transmise instantaneu de la o minte la milioane de alte minți, dar la fel și minciunile, fanfaronada, stereotipiile și amenințările răuvoitoare. Poate
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
să vedem Coreea de Nord, oficial Republica Democrată Coreeană (RPDC), devenind un membru constructiv al comunității Asia-Pacific, dar nu avem puterea fără riscul unei vărsări de sânge masive să forțăm acest rezultat. Astfel, decidenții politici de la Washington și Seul trebuie să se agațe de provocarea politicii externe clasice de a pune în balanță scopurile și posibilitățile. Cel mai realist lucru la care putem spera, în viitorul apropiat, este o Coree de Nord care să nu își amenințe vecinii sau pe noi. Acesta ar
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
cade părul în ochi, dar nu-l dă la o parte, ci își apleacă capul pe un umăr și se uită pe dedesupt. Iei în brațe un prunc și-n timp ce-l alinți, jucându-te cu el, ți se agață de gât și adoarme... Lucruri la care îți bate inima mai tare: Să treci prin fața odăii unde se joacă copiii. Să dormi singură într-o cameră îmbălsămată cu miresme de tămîie. Să-mi știu părul proaspăt spălat și îmbrăcată în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să pătrundă pînă la sol. Giganții acestui univers vegetal devin protectorii gigantelor liane care se răsucesc în jurul trunchiurilor. În vîrful arborilor, se observă magnifice plante epifite. Sînt acele plante ale căror semințe au germinat pe o ramură și care se agață de scoarță ca să înflorească. Adeseori se văd splendide orhidee care cresc în vîrful palmierilor giganți. § 3 La etajul intermediar, se află arbori mai mici. Palmierii, ferigile arborescente, lianele care atîrnă din copaci îngreunează accesul în pădure. În aceste păduri mai
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
său)393. Iritată de poziția Rusiei în războiul Crimeei, după o perioadă de nesiguranță în orientarea ei Bismarck spunea despre Frederic Wilhelm al IV-lea că politica regelui Prusiei seamănă cu un pudel care și-a pierdut stăpânul și se agață zăpăcit când de un trecător, când de altul 394 Prusia va adopta o poziție netă contra țarului. În fapt, situația Prusiei nu era amenințată de acest conflict, iar o eventuală prăbușire a Turciei nu afecta interesele ei vitale 395. Linia
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
vânzarea în băncile din ziua de azi. După cum am văzut mai devreme, băncile se descurcă îngrozitor în conceperea de afișe sau alte medii de promovare pentru sucursale. Aproape nici unul din aceste materiale nu este amplasat în poziție strategică - este doar agățat sau aruncat pe unde se apucă, fără ca cineva să se gândească la reacția clienților atunci când văd un afiș sau un suport cu broșuri. Când te afli în fața unui ofițer bancar, modul cum este organizat biroul acestuia spune foarte multe despre
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
își va pierde din strălucire, iar Marks & Spencer va deveni companie multinațională? Trăim într-o lume în continuă schimbare. Pe vremuri se spunea că dacă ai produsul potrivit la prețul și locația potrivite, succesul este garantat. Acum trebuie să te agăți de acel slogan, doar ca să poți supraviețui. Toată lumea este în competiție cu toată lumea, astfel că amenințarea poate veni din orice direcție. Este foarte periculos pentru un manager de magazin să considere că numai cei din domeniul lui pot reprezenta o
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
care-l încercam și eu odinioară, dacă astăzi nu-l mai încerc? Nu mai pot să-l trezesc în mine însumi fiindcă de mult nu mai am nimic în comun cu foștii însoțitori. Nu are ceva de care să se agațe atît în memoria mea cît și într-a lor. Dar o memorie colectivă mai largă, care cuprindea și memoria mea, și pe ale lor, a dispărut. La fel, uneori, oamenii pe care îi apropiaseră necesitățile unei lucrări comune, devotamentul față de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cînd senzațiile noastre nu erau decît reflectarea obiectelor exterioare, neamestecîndu-se cu nici o imagine, cu nici un gînd prin care să fim legați de oamenii sau grupurile care ne înconjurau. Nu ne amintim prima copilărie tocmai fiindcă impresiile noastre nu se pot agăța de nici un suport, căci nu devenisem încă ființe sociale. " Prima mea amintire spune Stendhal este că am mușcat-o de obraz sau de frunte pe doamna Pison de Dugalland, vara mea... O și văd, o femeie de 25 de ani
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
memorie am fi făcut, ne-ar fi fost imposibil să le reconstituim. Totuși nu ne înșelăm: recunoaștem locul respectiv și ne amintim totodată starea de spirit în care eram cînd l-am văzut; se pare că amintirea a rămas acolo, agățată de fațadele caselor, așteptînd de-a lungul aleii, pe țărmul golfului, pe această stîncă în formă de jilț să trecem din nou pe acolo, ca să ne rețină în trecere și să-și redobîndească în memoria noastră locul care, altfel, ar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
că merita să fie reținut. Ni-l amintim pentru că simțeam că îi preocupa pe cei din jurul nostru. Mai tîrziu vom înțelege mai bine de ce. Amin-tirea se afla la început în curent, dar era reținută de un obstacol, rămînea pe margine, agățată în ierburile rîului. Astfel, numeroase curente de gîndire socială trec prin mintea copilului, dar toate aspectele lor se manifestă abia pe termen lung. Îmi amintesc (e una din cele mai vechi amintiri ale mele) că în fața casei noastre, pe strada
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fisurile se dezvăluie cînd le privim din alt unghi. Invers 63, nu există în memorie vid absolut, adică regiuni din trecutul nostru atît de străine de memoria noastră încît nici o imagine pe care o proiectăm asupra lor nu se poate agăța de vreun element de amintire și rămîne simplă imaginație sau o reprezentare istorică venită din exterior. Nu uităm nimic 64. Dar această afirmație poate fi înțeleasă în sensuri diferite. Pentru Bergson, trecutul rămîne în întregime în memoria noastră, așa cum a
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
abstracție de evenimentele particulare care ies în evidență în desfășurarea conștiințelor individuale, își reprezintă un mediu omogen asemănător spațiului geometric. Ar avea însă memoria noastră vreun control asupra timpului înțeles astfel? Pe o suprafață perfect dreaptă, de ce s-ar putea agăța amintirile? Este poate cazul să spunem, împreună cu Leibniz, că în acest timp, nici în părțile sale nu s-ar putea găsi motivul pentru care un eveniment se plasează aici și nu altundeva, dat fiind că părțile nu sînt distincte. De
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
este oricînd posibil să o evoc: ideea plictisului care te cuprinde cîteodată cînd aștepți în gări, ideea unuia dintre momentele cînd, pierdut într-o mulțime anonimă, ești suspendat între trecut și viitorul imediat și nu știi de care să te agăți. În rest, cu cît reflectez, cu atît simt că am fost surprins mai puțin de ceea ce-mi aminteam și mai degrabă de ceea ce-mi scăpa, dar îmi părea totodată prezent, de parcă îl puteam atinge. Nu am reflectat pînă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
măcar pentru un moment fugitiv în orizontul nostru... nu există vid absolut în memorie (fără nici o amintire), adică regiuni din trecutul nostru atît de străine de memoria noastră încît nici o imagine pe care o proiectăm asupra lor nu se poate agăța de vreun element de amintire și rămîne simplă imaginație. De ce le-am fi uitat? Pentru că nu conțineau decît evenimente ininteligibile pentru noi sau pentru că nu încercam să le înțelegem? De ce totuși, atunci cînd hazardul ne aduce în fața celor alături de care
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
patul armei până la leșin. Noaptea următoare am visat că doctorița mi-a adus mitraliera, iar eu am pus-o să înghită cartușele, unul câte unul; după ce l-a înghițit pe ultimul, gardul a luat foc și, cum hainele ei se agățaseră în gard, din burtă au început să-i țâșnească proiectilele. M-a trezit din somn vecinul meu de pat, boxerul. Era ora trei noaptea și el voia să facem un antrenament. De fapt, el. Eu ocupând poziția sacului de box
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
de pe traseul aerian. Traseul aerian e un joc. Dar nu unul oarecare. E vorba despre un parcurs aerian, la o înălțime de patru-cinci metri, pe un cablu, cu cățărări prin copaci, cu transbordări de pe un tronson pe altul, cu alunecări agățat cu cârligul scripete pe cablu, mă rog, un joc potrivit mai cu seamă celor tineri, în nici un caz recomandat copiilor, care îți pune la încercare nu numai mușchii, ci și mintea, îndemânarea, agilitatea. De aceea, poate, și taxa este destul de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
probele prelevate nu reieșea acest lucru. După un control amănunțit la inimă nu reieșea nicăieri niciun pic de lichid. Mama mergea la chimioterapie cu zâmbetul pe buze, numai ea știa ce era în sufletul ei și cu câtă disperare se agăța de viață. În urmă, eu mergeam după externări. Drumurile pe la spitale, policlinici, farmacii, au însemnat un adevărat chin pentru mine. În casă numai despre cancer se vorbea. Nu de puține ori am fost pe punctul de a ceda psihic de
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
firele legate de ea; o rugam să mă ajute, să reziste să o scot de la aparate și să o iau acasă. Știu că, într-o asemenea stare pot apărea reflexe... am atins-o pe mâna stângă și fiind multe cabluri agățate de ea pe partea aceea am dat să merg în cealaltă parte a patului. A ridicat un deget ca și cum m-ar fi apucat de mână. Știu că am spus: „ acum miști degetul? Hai, te rog, rezistă să mi te iau
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
motivele specifice, muncitorii, nevoia de pâine, de dreptate, de o viață nouă, conducătorii (Gheorghiu-Dej), sirena. Apar câteodată însă și secvențe de o ironie amară, de un anumit tragism, astfel poliția arestează "câte-o anarhistă primejdioasă/ cu doi dușmani ai poporului agățați de fuste". Un alt caz este cel al poetului Victor Tulbure care inițial oscilează între o poezie mesianică anunțând vremurile noi (Vioara roșie - ce poartă cu ea un "cântec care nu mai poate fi sugrumat": "Aștept zorile. Aștept zorile roșii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aspira la o existență de sine stătătoare, "amintindu-mi cum am fost un apostrof, o virgulă pe cer". Motivul trubadurului e folosit și aici, " Doamnă, aceasta e cea din urmă floare pe care mi-o arunci/ și de balcon îmi agăț pielea ca pe o cămașe deoparte -/ sunt Soarele ce-și găsește lăncile aduse din spelunci/ în pulpele dumitale dogorind ca niște orașe incendiate". Imaginile tind spre grotesc fără însă să provoace repulsie, căci senzualitatea se amestecă aici cu mortuarul ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
deznădejdea,/ scuipatul roșu al trăgătorilor de la rame;/ câteodată iarba de pușcă, alteori calendarul,/ iscodind eczema ce se întindea pe armuri și pe arme", "era un vaiet lung de iasme și huliți/ născuți pe valuri din scuipat de demon să se-agațe"). Limbajul devine armă de luptă în sine, iar cântecul se transformă într-unul mortuar, nu e un imn închinat victoriei, ci un tablou al morții, al bolii cu toate grozăviile ei. Granițele dintre eros și thanatos se șterg, iar eul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
înmulțesc an de an), grădina era cedată unor societăți, școli, grupuri de persoane pentru chermeze și serbări, motivate mereu prin necesitatea măririi fondurilor. Deși cadru natural, incinta era pavoazată în astfel de ocazii cu crengi de brad și stegulețe tricolore agățate de chioșc, de pavilion și în copaci. După petreceri (care, în anii ’20, înainte de plecarea poetului la București, se terminau cu artificii), plină de resturile unor asemenea „primitive decorații”, cum le califica, indignat, grădinarul-șef, grădina căpăta „un aspect jalnic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Spînzuratul vînăt din grădină/Plin de rouă și de frunze moi (în revistă: noi - n. m.)/ Senvîrtește-n axu-i de lumină/Fără frică de ninsori și ploi/ Și rîzînd cu ochii amîndoi.// Spînzuratul pînă-n dimineață/Pe același gînd s-a legănat,/Agățat de stele cu o ață/Ușurat de dragoste și viață/ Și simțindu-se neatîrnat.// Astfel făcu haz spre ziuă/ Ascultînd prin arborii vecini/ Păsările ce bat apa-n piuă,/ Și cînd soarele-i trimise spini/ Spînzuratul vînăt ca o floare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a avut loc în 1934 sau 1935, după mai bine de trei decenii de la decesul respectivului. Cînd a fost deschis sicriul, a văzut că trupul și îmbrăcămintea defunctului se păstraseră aparent intacte. însă, în timpul mînuirii, flaneaua unui lucrător s-a agățat într-un colț, și ca s-o elibereze, - acela s-a săltat. în clipa următoare a auzit un zgomot asemănător cu cel produs „cînd cade o căldare”. Trupul și hainele mortului s-au surpat și s-au transformat în praf18
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]