7,971 matches
-
pot s-o schimb, Ce e, pot preface... Ce-n stele senine Nu-i scris - eu nu pot ști. Sunt scrieri streine Gândite de Domnu-ntr-a sorilor nimb. "Dar pot să-ți arăt a pierzărilor cale Ca-n ea să n-aluneci, ca neademenit De-un înger c-ochi verzi cu trăsurile pale, Ce lumii aduce durere și jale De moarte, de care adânc ești iubit". {EminescuOpIV 165} El zice ș-a lene coboară la vale, La porți uriașe ce duc în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
flutură în vânt, Apoi pe ea cu-ncetul bătrânul se coboară Pe mare, care-și mișcă mii valuri tremurând. Din norii cei mai deși el luase o bucată, Își face din ea luntre, ce luneca pe val, A mărei unde-albastre alunecă-nspumate Și-l duc în leagăn dulce, prin cânturi de pe mal. Din insule bogate cu mari grădini de laur, Lebede argintoase aripele-ntinzînd Veneau sfâșiind apa la luntrea lui de aur Și se-nhămau la dănsa și o trăgeau cântând. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să-ți spun că te iubesc, Că de drag ce-mi ești copile, Eu din ochi te prăpădesc. (Ondina și-a lăsat visătoare capul pe spate, pe umărul lui Delfin, care o sărută). {EminescuOpIV 310} REGELE SOMN A mării unde-albastre alunecă-nspumate Și fulgeră-n cadență... O, dulce voluptate A nopții-adînci... Acuma văd luntrea de departe Cum cu-al ei plisc în brazde pe unde le împarte. Călugăru-i... În manta-i înfășurat visază, Al valurilor sgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. Fugea cavaleriul. - Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar se-mprăștie; Câmpiile șese alunecă iute, De-asupră-i s-alungă de fulgere sute. Și luna s-asvîrle pe-a norilor vatră, Pâraiele scapăr, bulboanele latră, De-asupra lui cerul i-aleargă în urmă Și stelele, -n râuri gonite, o turmă. Și munții bătrâni îl urmau în galop
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prin farmec în jur se-nsenină El vede lungi râuri, câmpii în lumină, Grădina din țara-i, cu lacu-i, castelu-i Ca-n vis, ca aievea i se arăt-lui. Ce stai cu sfială, ce nu te apropii, N-auzi cum pe frunze alunecă stropii, Ș-aleele scutur de rouă o ploaie Iar soarele nalță în disc de văpae? {EminescuOpIV 331} El scările urcă cu piatra în mână. În prag îl așteaptă frumoasa stăpână. De gîtu-i s-atîrnă, zâmbind ea îi spune: "Adînca-ți durere pieri prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pătrunsă de blândețe, Ce împle tânguioasă puternicile bolți? Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor! Din valul ce ne bîntue Înnalță-ne, ne mîntue! Privirea adorată Asupră-ne coboară, O maică preacurată Și pururea-fecioară, Marie! Răpită de duiosul organelor avânt, Pe cartea cea de rugă alunec-a ta dreaptă, Iar ochii tăi cei umezi la ceruri se îndreaptă. Ea?... cade în mulțime cu fața la pământ. De-ai muri copil de rege de-ale florilor miroasă, Ca de marmură un înger sub boltirile înnalte, Pe un catafalc depusă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prejos decît voi. Și cine nu știe lucrurile pe care le spuneți voi? 4. Eu sunt de batjocura prietenilor mei cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură! 5. Dispreț în nenorocire! iată zicerea celor fericiți: dă brînci cui alunecă cu piciorul! 6. Jefuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn. 7. Întreabă dobitoacele, și te vor învăța, păsările cerului, și îți vor spune; 8. vorbește pămîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Ochiul preacurvarului pîndește amurgul: Nimeni nu mă va vedea", zice el; 16. Noaptea sparg casele, ziua stau închiși; se tem de lumină. 17. Pentru ei, dimineața este umbra morții și cînd o văd, simt toate spaimele morții. 18. Dar nelegiuitul alunecă ușor pe fața apelor, pe pămînt n-are decît o parte blestemată și niciodată n-apucă pe drumul celor vii! 19. Cum sorb seceta și căldura apelor zăpezii, așa înghite locuința morților pe cei ce păcătuiesc. 20. Pîntecele mamei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
vorba numai de libertatea proprie, ci și de onoare. Nu voia să dea propriul popor în mâna romanilor. Nu putea să-și vadă nația robită. Ai dreptate, vere. Uite cum te fură vorba și ideile! Acuma ar fi bine să alunecăm ușor spre Socola și pe drum să vorbim de documentul care pomenește pentru prima oară de o vie de pe meleagurile Iașilor. Coborâm agale, pătrunși până în străfunduri de spiritul toamnei. Ieșeanul pare prins într-o adâncă reverie. Pare numai, fiindcă îndată
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
colorate în plină toamnă, gata să cadă... Cu gândurile zburătăcite către acele vremuri, tropăim pe cărarea ce ne duce spre mănăstirea Cetățuia. Iată-ne în fața porții ce trece pe sub „Turnul Pelerinului”. Ca să ajungem mai repede în târg, ne lăsăm să alunecăm pe toboganul unei cărări ce curge prin păduricea de sub Cetățuie. Nu ne trebuie prea multă vreme ca să ajungem la mănăstirea Frumoasa, de unde calea spre casă e o joacă... La un timp, ieșeanul capătă glas: Mâine ne așteaptă o podgorie de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
văd însă pe nimeni în preajma statuii. Grăbesc pasul cu gând să nu mi-o ia înainte. Pe când mai aveam doar câțva pași până la picirul monumentului, aud un glas vibrat, ca al lui George Calboreanu, recitând: „ Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru și în gând, Norocu-mi luminează!” Surprins plăcut, în loc de salut, îi răspund: Dragule, ai început să reciți poezia „Luceafărul” cam de pe la coadă. Mai precis cu strofa a 95-a. Păi strofa a 13-a o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Pildele lui Solomon”, în care găsim: „Nu fi printre cei ce se îmbată de vin și printre cei ce își desfrînează trupul lor”. Și „Nu te uita la vin cum este el de roșu cum scînteiază în cupă și cum alunecă pe gît. Căci la urmă el ca un șarpe mușcă și ca o viperă împroașcă venin”. Dar „Dați băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară și vin celui cu amărăciune în suflet”. Această ultimă zicere m-a făcut să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
lecturarea cărții, te cutremuri de simplitatea complexității (deși pare un paradox!) și a enormului volum ideatic, ce-l poate degaja această aparentă economie de cuvinte ce ar trebui să ocupe un spațiu mai întins cu dialoguri și monologuri. Cititorul va aluneca pe povârnișul unui text nefrânat de rigorile punctuației, ce te va duce cu gândul la Jois, Marchez și Baboi. Subtilitatea narațiunii lasă impresia unei cărți fără subiect, la prima vedere, lipsită de clasicul conflict, compusă din secvențe, în care fantasticul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
val de bucurie, am început, bineînțeles, să mișc greutatea de colo colo și îmi amintesc că am urcat-o până în dreptul cifrei 1891. În acel moment, m-a cuprins o vrajă amețitoare. Greutatea mi-a scăpat din mână și am alunecat pe podea. Mă simțeam rău. Când am deschis ochii, am zărit o femeie tare ciudată, iar în jurul meu totul era schimbat. Vreau să spun mobila și aranjamentul lucrurilor în casă, căci, de fapt, mă aflam în același loc. Casa aparținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
avut cum să caut ceasul mai devreme de începutul anului 1966. I-am dat de urmă cu ajutorul misitului care-l cumpărase de la noi și am plătit de trei ori mai mult decât luasem pe el. Dar știam că merită. Greutatea alunecase până în dreptul numărului 1966. Coincidența m-a făcut să tresar. Apoi, a apărut ceva și mai interesant. În partea de jos a pendulei, am găsit o comoară, ascunsă sub tăblie: jurnalul bunicului meu. Prima însemnare era datată 18 mai 1904
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
ivit pe neașteptate două colege de la șantier. Se plimbau agale să le treacă furia lucrului de peste zi și au observat mirate mormanul de haine aruncate de-a valma pe plajă. Priveau uluite, agitate cum capetele lor pluteau deasupra mării și alunecau spre țărm. Îngrijorarea puse stăpânire pe ele: - Cine or fi în pustietatea asta? Se întrebau nedumerite până i-au recunoscut, - Nicio grijă... sunt din tabăra adversă, a mecanizatorilor ! Și-au spus încet calmându-se. Liniștea pusese stăpânire pe țărm, nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-i fereau de privirile celorlalți; se opri brusc întorcându-se spre ea; intraseră într-un con de umbră jilavă și ea, își ciocni voit, violent, trupul fremătând de al lui; își lăsă sânii puternici să-l izbească în piept și alunecă spre pământ dezlânată; surprins, antrenat de căderea și forța femeii o urmă vrând s-o protejeze însă ea îl cuprinse în brațe din zbor; se prăbușiră lent, cu încetinitorul, printre tufișuri; iarba aici era uscată, pârjolită și deasă însă tufele
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fața spre Traian, care-o privi surprins de această apropiere neașteptată, închise ochii gri și-i spuse încet: - Mă doare capul... o durere surdă. Nu-mi vine să mai plec acasă! - Vrei să te frecționez puțin? o întrebă amabil. Ea alunecă fără un cuvânt și mai mult spre el... destinsă, se sprijini moale prin pătură. Respirația îl pătrunse până la pântec și se înfioră. Femeia îl simți cum emite unde de întrebare și își apăsă tot mai mult răsuflarea fierbinte prin cuvertură
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pentru sex. Fusese sigură că va sfârși aproape fată bătrână, însă de când îl întâlnise pe Traian, nici nu se mai gândise la trecut. Urmă o senzație de împlinire. Primul orgasm închis în ei de-atâta vreme, îi eliberă. Conștiința îi alunecă printre hăuri copleșită de transmisii și răspunsuri comune. Pierdută, moleșită ar fi vrut să își prelungească starea de dincolo și dori ca bărbatul să se liniștească câteva clipe, însă el știind că trebuie continuat, pompa din obișnuință fără să simtă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
își conectau răsuflările într-o îngemănare. Mai era mult până la asfințit; nici o sincopă, nici o ezitare... viitorul se refugiase într-unul nepătruns, enigmatic. Doreau ca drumul să nu se sfârșească niciodată. Amânarea finalului constituia singura speranță din tărâmul perceput pentru ei. Alunecau fericiți împreună, șoseaua se îngusta și în depărtări fragile răsăreau figurile distincte, însă fantomatice ale nălucirilor. Acolo, la marginea universului intangibil își simțeau umbrele, ușoare, parfumând pâcla înserării. Îi răvășea apropierea, dar îi calma certitudinea că nu se vor despărți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe loc un buchet de flori, desfăcut, la amândouă, dând impresia unui mahăr plin de bani! În orice caz, a trebuit să umble zdravăn în poșetuță să putem pleca liniștiți acasă! Muzica de cafe-concert nu ne deranja și convorbirea noastră aluneca printre idei odată cu paharele... eram încântat de cum defilau diferendele; sportul lipsea din discuții, doar partea amuzantă a vieții avea prioritate, spectacolele de la care nu lipseam când aveam bani și cazurile speciale pline de haz, de care eram plin! Eram în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cap! Orașul zăcea, adormise de mult, nu mai bătea vântul, gerul uscase străzile pustii. Aparent, bulevardul luminat simetric se îngusta în depărtare spre piața Operei, blocurile parcă veneau peste mine. M-am concentrat asupra fetei de lângă mine și a sticlei! Alunecam fără zgomot, Mimi m-a prins de mână și am ascuns-o imediat printre blănuri, descheind-o la haină... începusem să tremurăm, scria pe noi fragil; ne-am învelit amândoi în veșmântul ei... frigul tot încerca să ne pătrundă; până pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu rezultate tot mai „ușoare” și „corespunzătoare” cu natura sa distructivă. Corupția este deci o stare de rău care se dobândește progresiv și de aceea „nu ne transformă automat în corupți”, ci în cadrul „unui drum lung” în care „se avansează alunecând”. Aceasta înseamnă că până când nu se „cristalizează” în noi avem mereu posibilitatea să ne schimbăm viața. De aceea trebuie să rămânem mereu vigilenți, să discernem și să fim capabili de a urma acele alegeri care ne împing să rupem în
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
putut numi gură eliberase / niște bastonașe, căciulite pufoase, niște farfurii mici cu mustăți / gâtul (ceea ce s-ar fi putut numi gît) nu mai suportă tensiunea / străbătu capul / Respirația se întrerupse. / Ochiul moale ca un unt cald pe un parbriz spart / alunecă în ridicarea prafului - o spumă cenușie / un vid păzit de dezordine. / Ca o agonie imperfectă, resturile lui intime, infime / pătrunseră asupra formelor neclare." Aceeași incomprehensibilitate a unor lumi neumane se relevă brusc și în afazia îngerului care, deus ex machina
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tu însuți când ajungi un game junkie, își pot și redobândi, la fel de grotesc cuantificat, vitalitatea. Ești rănit? Abia mai horeai? Nu-i nimic. îți rămâne întotdeauna speranța să te refaci. N-ai decât să cauți, prin labirinturile sumbre prin care aluneci, miraculoase truse sanitare sau cutii cu medicamente, nu se știe de cine și în ce scop lăsate în drumul tău. Când dai de vreuna, un fulger verde iluminează ecranul, un "Ahhh!" satisfăcut se aude și deodată... te simți mai bine
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]