9,447 matches
-
așa a devenit de nerecunoscut, a lansat apoi strigătul de luptă, după care, pe rând, s-a vopsit fiecare, și eu, având însă grijă să-mi feresc gura, fiindcă știam că cenușa de la dopurile de plută are un gust foarte amar, nu m-am gândit, bineînțeles, că dacă transpir tot o să-mi intre în gură, ne-am vopsit deci cu toții fețele în negru, iar când am terminat, Prodan s-a oprit în fața noastră și ne-a spus c-o să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
postul de observație, să prindă braconieri, în timp ce vorbea, am văzut că e palid de frică, soarele ardea așa de puternic, că mi se uscase gâtlejul, abia mai puteam să zic ceva, și atunci am scuipat pe jos saliva neagră și amară din gură, gândindu-mă la baioneta lui Prodan, și i-am spus lui Puiu că m-am săturat, dacă-i atât de căcat pe el, atunci numai de-al dracu’ o să urc eu, dar Puiu mi-a zis că ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
m-am ridicat în genunchi, tușeam, am văzut că Prodan își îndreaptă baioneta spre Remus, și atunci deodată s-a auzit o mare sfârâială și totul s-a acoperit de fumul negru și gros, cu mult, dar cu mult mai amar decât dopurile de plută arse, n-am vrut să-l inhalez, am vrut să mă ridic, să fug de-acolo, să fug înapoi spre postul de observație, deși bubuiturile s-au amplificat foarte mult, auzeam trosnetul focului peste tot în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe tatăl lui Puiu spunând ce noroc avem că n-a luat foc și pădurea, Puiu mi-a întins un pahar de tablă cu apă, să beau și să mă spăl pe față, i-am mulțumit, bineînțeles că apa era amară de la funingine, dar am băut-o totuși, gândindu-mă între timp ce bine-a făcut Puiu că-i povestise lui taică-su că ne vom război acolo, apoi mi-am șters fața cu tricoul, tatăl lui Prodan începuse să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spirt din borcanul lui, apoi a băut o gură, atunci am luat și noi din mămăligă, pe alocuri era neagră de funingine, simțeam cum îmi scârțâie printre dinți, dar gustul îi era acceptabil, mai ales pentru că mai atenua din gustul amar de fum, au mâncat și ceilalți, a mai luat și caporalul o bucată, apoi și-a dus borcanul la gură, a băut pe nerăsuflate tot spirtul din el, după care l-a trântit de peretele barăcii, de țăndări s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În nas la căpitănia din Saint-Malo În ianuarie al anului ce trecuse. El venea să-și Înmatriculeze goeleta veche, ea era pe urmele unei filiere de contrabandiști. Dragostea la prima vedere izbucnise instantaneu. Era adevărat că se iubeau de atîta amar de ani... Ea avea doar șase ani cînd hotărîse cu toată seriozitatea că-l va lua de bărbat Într-o bună zi. Cu zece ani mai mare ca ea, el fusese gata să izbucnească Într-un hohot de rîs. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de orice pentru ca el să n-o piardă pe ea. - De ce Gildas? De ce nu eu? Sau tu? continuă el cu voce surdă. SÎntem cu toții la fel de răspunzători! - Eu Încă și mai mult, așa e? El văzu privirea albastră adumbrindu-se, cuta amară din colțul buzelor pline. În clipa următoare, se prăvăli În brațele lui Gwen și izbucni În plîns, cerîndu-i iertare. Era destul de tîrziu În cursul dimineții cînd ea ajunse la fabrica de faianță, unde vestea morții lui Gildas făcuse deja Înconjurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Tresări, Întoarse capul, Încuviință. TÎnăra sa secretară remarcă țigara pe care o ținea Între degete, apoi se Îndepărtă. Și ea reîncepuse să fumeze după moartea unei prietene, așa că Înțelegea... Yves strivi chiștocul al cărui gust i se păru dintr-odată amar. CÎnd intră În sala de consultații, brusc Își aminti că i se păruse că vede lumină pe sub ușa lui Chantal cînd se reîntorsese acasă noaptea. La ora 3 noaptea. Ideea că poate Îl auzise Îl făcu să se simtă inundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea avea să spună lucrul ăsta. O știa de cum văzuse conținutul plicului. Chiar cu mult Înainte. În realitate, știuse dintotdeauna că ea nu-l va urma. - Cum am putut crede că ai să-ți pui meseria Între paranteze? declară el, amar. De fapt, n-ai avut niciodată de gînd s-o faci. Mi-ai spus asta pentru că știai că era important pentru mine. Iar eu, idiotul, te-am crezut. - Eram sinceră, Christian. SÎnt și acum sinceră. Voi veni după tine de Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doar să repar răul care i-a fost făcut... Loïc se lăsă să cadă pe un scaun. - O să crăpăm cu toții... Jeanne știa că poate el nu se Înșela prea mult. Dar ea gîndea și trăia o viață dublă de atîta amar de ani... Trebuia să-și facă datoria pînă la capăt, nimeni nu avea s-o Împiedice. Își reprimă neliniștea care o sfredelea, căci Îi era frică de forța unui destin care risca să nimicească tot ce pusese ea la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ieșite din apă. - Cine mai era, În afară de frații mei? Întrebă Marie cu sufletul la gură. Christian? - Mi-au vorbit doar de Yves, spuse Jeanne, susținînd privirea fetei ei. - Continuă... - Nu e mare lucru de adăugat, declară Jeanne cu o expresie amară. Muriseră niște oameni din cauza copiilor noștri, tatăl tău tocmai plecase la pescuit pentru cîteva luni, eu eram Însărcinată cu tine - o sarcină dificilă... Am luat primul bac Împreună cu frații tăi, i-am lăsat În grija mătușii Soizic, m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că... Biata mea Gwen! Și eu care i-am tras o mamă de bătaie pentru că s-a dus să piardă vremea pe afară În timp ce eu Îmi făceam sînge rău din pricina ei! CÎnd mă gîndesc că a ținut pentru ea atîta amar de ani toată povestea asta oribilă... Fersen Îi lansă o privire Mariei, vizibil tulburată de numărul pe care Yvonne tocmai Îl juca la perfecție În fața lor. - Și bietul Pierric? Întrebă el, sarcastic. Pentru el nu-ți făceai sînge rău? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu aveau mai mult de treizeci de ani, și apoi o fată, mai tînără, mi se pare. Era plină de sînge, hainele, pieptul, pîntecele, totul era mînjit de sînge... Avu o strîmbătură de dezgust care se transformă Într-un rictus amar. - Arthus și Pérec hotărîseră deja totul. Aveau să lesteze trupurile și să le arunce În largul mării, iar eu trebuia să strîng tot ce căzuse, să ard tot, să fac să dispară tot... Dădu din cap, pierdută În gînduri. - Ștrengarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
explici. PM nu mai era În situația de a trage de timp. Vezica lui Îl trădase. - CÎnd marea a atins plafonul grotei, ne-am cățărat cu toții În galeria Îngustă. Unul cîte unul. Dacă eu am trecut ultimul, preciză el cu amar, e pentru că ceilalți nu mi-au dat de ales. CÎnd am ajuns În criptă, nu mai era nimeni. Am urcat treptele și tocmai ieșeam la aer liber, sub dolmen, cînd o mînă m-a prins de gleznă. Am urlat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Speranța se Întoarse, firavă, plăpîndă. Poate că pînă la urmă n-avea să moară. - Lui Mary i-a tăiat gîtul cineva, spuse simplu Ryan. PM și-o reaminti pe tînăra femeie cu plete lungi care-i bîntuia nopțile de atîta amar de ani. Avea gîtul tăiat? Cum de fusese cu putință așa ceva? Era ultimul... Într-o străfulgerare, Își aduse aminte că văzuse o umbră mișcîndu-se printe ferigi lîngă tumulus... Să fi rămas unul din ei În urmă? Să se fi ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
S-au făcut cercetări. Planurile au dispărut. * * * De departe, Jeanne Îl văzu lungit Într-un hamac Întins Între cele două catarge. De aproape, băgă de seamă că-și rumega amărăciunea, În tăcere, cu ochii pe jumătate Închiși, cu o cută amară În jurul gurii. Într-o străfulgerare, și-l aminti copil, cînd venea la ei acasă, privind pieziș, după ce fusese snopit În bătaie de taică-său. Christian avea șapte ani cînd Îi murise mama, aducînd-o pe lume pe Anne, și cincisprezece cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lacrimi Încă stăvilite. - Nu pleca, murmură ea. El Își apropie degetul de butonul de comandă al liftului fără să-și ia ochii de la ea. - Vino cu mine. Acum. Imediat. Ezitarea fu scurtă - un clipit din gene -, dar suficientă. Lucas zîmbi amar. - Eu știu ce vreau, Marie. E rîndul tău să știi ce vrei, spuse el apăsînd pe buton. Ușile ascensorului se Închiseră Încet În urma lui. Își Înghiți lacrimile, se Întoarse și se izbi de căutătura urîtă a lui Christian care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
O privi neîncrezător. Dar privirea verde nu mințea. Simți scurt că rațiunea Îl lasă baltă. - Nu eram decît un copil... - Pierric avea doar șase ani și mi-a salvat viața, ținîndu-mă la pieptul lui toată noaptea. Christian avu o expresie amară. - Nu pot rescrie istoria, Marie, dar pot face În așa fel Încît să mă schimb pentru ca povestea noastră să aibă o șansă de a exista. Cere-mi ce vrei, orice. - Renunță la navigație. Cuvintele țîșniseră. Simple. Directe. Precise. Se Încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din carnea și din dorințele lor, noi am proscris categoriile și apartenențele lor, Noi nu le cunoaștem bucuriile, nici suferințele, Noi am abandonat Cu detașare Și fără nici un efort Universul lor de moarte. Putem acum să scoatem din uitare Istoria amară pe care-o moștenim, O nouă Împărțeală s-a săvârșit sub soare Și viața avem dreptul și noi să ne-o trăim. Între 1905 și 1915, lucrând aproape singur, cu cunoștințe matematice limitate, Albert Einstein, pornind de la intuiția inițială care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din senin o fată, care își ia o slujbă la care nu se pricepe... Se oprește, de parcă și-ar căuta cuvintele. E adevărat ce mi-a spus Nathaniel, că tocmai ai încheiat o relație care ți-a lăsat un gust amar ? — Da, murmur, cu capul plecat. Îi simt privirea iscoditoare cântărindu-mă. — Nu vrei să vorbești despre asta, nu ? — Nu prea. Nu. Nu vreau. În clipa în care ridic privirea, citesc în ochii ei că mă înțelege. — Nici o problemă. Ridică un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să moară de mâinile mele. - Așa-l Întâmpinați voi pe fiul Tatălui? Ce v-a spus Vindecătorul când ați pornit pe urmele mele? Nu v-a zis că s-ar putea să fiu cel pe care Îl așteaptă de atâta amar de vreme? Căci, cine altul mai umblă așa? Of, of, Tată care s-ar putea să nu exiști! Abia acum vedeam de ce Moru tot vorbea de puterea vorbelor. Cui avea să-i fie de trebuință asemenea nemaipomenită putere, Tată, cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a gândit că tu habar n-ai să mergi pe unde nu e munte? I-am spus că nu aveam de ales. Dar el: - Și de ce s-a trezit Moru abia acum? De când au meșteșugit strămoșii vorbele, au trecut atâta amar de veri și ierni. De ce a stat Moru atât? - Moru e bătrân, dar nu e atât de bătrân cât să fi știut dinainte ce are de făcut. - S-o crezi tu! - mi-o scurtă din nou uscățivul. Apoi mă măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
două lupte de sânge, reamintită după mari inundații, amestecată cu pățaniile din timpul unor cutremure năprasnice, spusă din nou În vremuri de secetă și foamete - ce va rămâne din Întâmplările bietului Krog, cel din neamul oamenilor-lupi? O să reziste vorbele atâta amar de vreme Încât să auzi de pățaniile mele? O să spună ele chiar ceea ce a fost? Află că mi-era din ce În ce mai teamă, iar păzitorii veneau de acum câte doi, ca să se pândească unul pe celălalt și să nu intre În vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
când spuneai brad, nici că puteai vedea altceva decât copacul acela drept, ascuțit, mereu verde. Brad. Împunge aerul. Stă. Mare. Brad. - Foame, zise Runa și scoase din traista ei ierburile de leac. Ne apucarăm să le mestecăm Îndelung. Sărate și amare deopotrivă, ne Încălziră și ne dădură puteri. Ca și dimineață, ne făcură să ne simțim cu burțile pline, gata-gata să dăm pe afară parcă. Capul prinse să-mi zvâcnească ușor, de parcă Tatăl mă Încerca cu un Început de boală, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
voi odată cu ei, numai că vouă v-au rămas gurile. Tuni se Înclină și o Întrebă ceva pe Gula, dar ea nu se opri din treburile ei. Continua să Înmoaie un snop de crengi În apa ce răspândea un miros amar, și-i tot stropea pe copil și pe femeie. La un moment dat, Îi căscă gura lui Unu și supse tot aerul din ea. Îi făcu la fel și la nas, și apoi și la găuricea mică de jos, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]