6,661 matches
-
orașului pe care am vizitat-o, admirând altarele, statuile și icoanele din interiorul ei, adevărate opere de artă religioasă. Întorși în camping am servit masa prânzului, după care unii dintre noi au plecat în oraș să facă mici cumpărături. După amiază, în jurul orei 16 ne-am deplasat din nou la Bazilica Preasfintei Fecioare Maria de la grotă unde am recitat împreună cu zecile de mii de pelerini sosiți aici din toate colțurile lumii, rugăciunea sfântului rozariu. Conducătorul acestei ceremonii a anunțat publicul prezent
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
participanți la masa euharistică. Din acest moment, pelerinajul nostru la Lourdes se poate spune că a luat sfârșit. Ne vine cât se poate de greu să ne despărțim de acest loc sfânt, un adevărat colțișor de rai pe pământ. După amiază, la orele 17, ne vom reîntoarce iarăși pe pământul țării noastre, cu inimile debordând de bucurie sfântă. Ajunși acasă vom avea ce povesti zile întregi cunoscuților și prietenilor noștri cele ce le-am văzut și trăit în cele câteva zile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Îngerul Domnului” este însemnată, pentru că prin ea se amintesc, ca într-un buchet, misterele cele mai mângâietoare. Clopotul ne vestește Buna-Vestire a Mariei și ne amintește de trei ori pe zi mântuitoarea întrupare a cuvântului. Sunetul lui înveselește zorile, luminează amiaza și dă melancolie serii. Ne dă într-un chip deosebit un surâs de dimineață al Mariei, un semn al caldei sale dragoste de mamă în miezul zilei, o asigurare a ocrotirii sale puternice în noaptea care înaintează. Sună, clopotule, vino
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
înflăcărați de o mare evlavie către prea Sf. Fecioară Maria. Să-i fie laudă și laudă veșnică Seraficului Doctor, Sfântul Bonaventura, care, la cele trei Bucură-te, Marie recomandate de Urban al II-lea pentru dimineața și seara și pentru amiază de Grigorie al IX-lea, spre a asigura victoria cruciaților care luptau în Asia pentru liberarea locurilor Sfinte, a mai adăugat întreitul verset: „Îngerul Domnului a vestit Mariei”; „Iată roaba Domnului” și „Și Cuvântul s-a făcut trup”. Nu se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ni-l spune: „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi”. La fel sună și de acum Angelus. Sună în toate îndrăgitele dimineți, căci razele sunt trimise mai mult de Tine decât soarele care răsare. Sună, în căldurile amiezii, căci ziua e ziuă mai mult prin Tine decât prin astrul care luminează. Sună ora serii, căci prin Tine e alungată noaptea duhului și a inimii. Nefericit acela care aude chemarea ta fără să înțeleagă vreodată ce vrei să ne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de a spune salutarea îngerească, smeritul răspuns al Fecioarei Maria și în sfârșit voința Fiului de a se face trup și a locui între noi. Spunându-ne cu evlavie Angelus, dimineața, ne vom sfinți întreaga zi sub protecția Mariei, la amiază, ne vom reînviora puterile de muncă, iar seara vom primi surâsul dulce al Mariei, și cu chipul Ei în minte ne vom odihni în pace sub ocrotirea ei. Fr. Gheorghe Dumitraș din Almanahul revistei „Viața”, 1946, pag. 39-42 19. PR.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și umedă. Nu puteai să te așezi decât unul pe prici (pat de scândură). Când ne așezam unul pe pat, celălalt trebuia să stea aplecat în picioare. Așa am făcut cu schimbul opt săptămâni. Mâncarea era o dată pe zi, la amiază. O cană cu supă prin care au trecut cartofii, dar cartofii lipseau cu desăvârșire. Dacă se întâmpla să prind o bucățică de cartof, îl sugeam ca pe o bucățică de zahăr cubic, ca nu cumva să treacă prea repede. Era
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
plicticoasă formalitate: examenul meu la Institutul de Cinematografie. Începuse sesiunea definitivă: sute de candidați din toate colțurile țării, reușiți ca și mine la examenele prealabile, inva daseră Bucureștiul. Comisia, prezidată de Victor Iliu, se întrunea zilnic, fie dimineața, fie după amiaza, lucrând câte șase-șapte ore la rând, dar nu reușea să dovedească numărul nesfârșit al celor ce aspirau la a șaptea artă. În primul rând intrau în examen cei veniți din provincie, cărora institutul trebuia să le asigure casă și masă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
curse spre Câmpulung, și alea ca vai de lume, întoarcerea cu autobuzul devenea o loterie cu prea multe numere necâștigătoare. De aceea am preferat să plecăm pe jos dis-de-dimineață la Zărnești - 8 kilometri -, de unde un tren ce pleca cam pe la amiază ne putea transporta la Brașov într-o jumătate de oră, exact la timp ca să prindem aceeași cursă, dar chiar din stația de pornire, și prin urmare cu mult mai mulți sorți de reușită. Timpul se înseninase din nou și drumul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
umbriș de rindea. De câte ori m-am dus acolo în vizită nu l-am văzut niciodată pe tâmplar lipind un nume format din litere aurii, niciodată cosând o pernă și umplând-o cu umbriș de rindea, niciodată vânzând un sicriu. La amiază, femeia tâmplarului venea cu mâncarea, pe care, pentru ca oala să se păstreze mai multă vreme caldă, o așeza în umbrișul de rindea din sicriu. În atelier - umbriș de rindea și perne de damasc alb ca pentru un rege, în timp ce, aplecat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
privirea asupra inimii. Inima fusese atât de prost pictată că până la urmă era totuși reușită, preschimbându-se, fără voia zugravului, în ceva ce nu era menirea ei să fie. Uneori, când mă trimiteau la cumpărături în sat, intram ziua în amiaza mare pentru un scurt răstimp în biserică. Când mă aflam singură acolo, pentru mine nu era o biserică. Mă duceam la Fecioara, nu-mi făceam cruce, nu mă închinam. Era răcoare iar greierii țârâiau dindărătul altarului așa cum o făceau seara
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dus. Poate că și din cauza numelui ciudat pe care i-l dăduseră așa-zisului hoț: Ion Săracu. Cimitirul era împrejmuit de ziduri de beton foarte înalte și era știut ca un loc unde Statul își îngropa victimele. Era pe la ora amiezii în plină vară, o căldură toridă. În cimitir înfloreau buruieni înalte până la genunchi, culorile lor îți înțepau cu stridență privirea. Pe cărările din iarbă, câini de pripas jigăriți cărau în bot bucăți de cadavre, urechi sau degete de la mâini și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
gest, construiește minuțios fiecare segment de "carieră". Tot astăzi la prânz. Refuz tipic "franțuzesc" al profesorului Nivat: "Nu pot să beau vin. Și nu pentru că este un petit vin, ci pentru că am enorm de mult de lucru în această după amiază". Era vorba într-adevăr de un petit vin: vin ușor, acceptabil, nu de disprețuit, nu ieftin, dar nici scump. Un vin oarecare. Dacă este ceva mai străin de veritabilul spirit franțuzesc, asta este, expresia noastră care traduce românească spiritul de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Actualitatea la 3 noiembrie 1868”: în Statele Unite aveau loc alegeri la care președintele în exercițiu, Johnson, nu mai candida. În schimb, în plin an ’68, Reuter anunță din Vaduz, capitala Liechtensteinului, că cinci obuze de mortier elvețian au căzut în amiaza mare pe teritoriul ducatului. Ce spun autoritățile liechtensteiniene? Spun că se miră. De ce se miră? Se miră fiindcă „nici o declarație de război nu a însoțit cele cinci obuze”. E rezonabil, e cartezian, e european. Cinci obuze care cad fără declarație
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
artei românești se datorează îndrumării sale clarvăzătoare, grijii și abnegației sale nețărmurite.“ („Luminos exemplu pentru conștiințele țării“, Scînteia, 8 ianuarie 1984) ERES Mihai Adrian, poet „Partidul e dorul vârsta de aur a țării și sângele vărsat ce a schimbat culoarea amiezii, e limba noastră - românească în care s-au topit dureri, e limba-n care ne cântăm eroii ce-au apărat cu trupul lor vestitul tricolor.“ („Partidul e vârsta de aur a țării“, România literară, 1 decembrie 1977) FELECAN Radu, poet
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cuvântul în toate problemele care privesc bunul mers al economiei, al întregii noastre orânduiri sociale.“ (Radio București, 10 februarie 1978) FLOREA-RARIȘTE D. „Spre zări mai bune săgetând pătrunderi, Cu ochi de vultur și gândire trează Acum, în nimbul soarelui de-amiază, Pe umeri poartă marile răspunderi. Dar oare cum voi ști, cu pana-mi slabă, Să-i făuresc, silabă cu silabă, Un imn aprins în strai de sărbătoare?“ („Comunismul“, Convorbiri literare, august 1975) FLORIAN Alexandru „Dezvoltând tezele și principiile clasicilor marxism-leninismului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
deseori trimisă în locul altora. Mai interveneau și situații neprevăzute. Odată a trebuit să înlocuiesc o profesoară de la un liceu german care intrase în concediu de naștere. Dimineața țineam orele la școala mea, iar de trei ori pe săptămână mergeam la amiază (pe jos, peste deal) la liceu. Seara nu aveam curaj să merg înapoi tot peste deal și mergeam pe șosea, cu câțiva kilometri mai mult. Norocul meu a fost conducătorul unei șarete, care s-a îndurat de mine și m-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
depășisem starea de suportabilitate, fierbeam de furie și eram hotărât ca la primul ,,careu” să ies în față, să arunc arma și să-i dau la dracu cu armata lor cu tot. Dar întâmplarea a făcut să fie duminică, după amiază am avut liber, mi-am revenit și ...am ales să îndur mai departe calvarul. Oricum, n-ar fi fost o mișcare înțeleaptă din partea mea; aș fi fost probabil băgat la pușcărie, iar apoi ar fi trebuit oricum să fac și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai ales cel superior, este mai mult particular? Pentru ce plătește impozite și taxe, vreo 150 în total la număr, cetățeanul român? Cetățeanul român plătește taxe pentru întreținerea poliției, o poliție în bună parte coruptă, care te jefuiește ziua în amiaza mare, mai ales pe participanții la trafic. O poliție care mai mult pactizează și colaborează, ba se asociază în anumite cazuri cu infractorii decât să dea dreptate celor care au nevoie de ea. O poliție care, după ce infractorii au intrat
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
au îmbrățișat fascinanta și nobila îndeletnicire de învățător să-i calce pe urme, spre a-și crea un nume care să fie rostit cu respect și dragoste de generațiile de copii și de către părinții lor. Lecția Mijloc de iarnă. Spre amiază gerul s-a mai muiat. Soarele, în scurtul său drum astral își arată timid chipul palid prin ceața lăptoasă și printre ramurile copacilor încărcate cu promoroacă, alcătuind un tablou hibernal a cărui frumusețe nu o întrece nici cel mai iscusit
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cele mai importante îndatoriri ale învățăceilor. Întorși de la școală, tășcuța cu cărțile, caietele, plumbuiera și călimara era pusă în cui sub pat, adică aruncată undeva la întâmplare, încălțămintea era preluată de cel ce urma să plece la școală în schimbul de după amiază, pentru masa de prânz i se punea copilului dinainte, pe un capăt de laiță, strachina cu mâncare și calupul de mămăligă rece, după care fetele se apucau de treburile casnice: tors, cusut, dereticat, spălat (și ce dacă aveau opt, nouă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
grabă când se apropie de stația sau halta unde trebuie să coboare. Câte unul mai îndrăzneț caută să intre în vorbă cu Dumitru Dascălu, dar se lasă păgubaș atunci când își dă seama că încercarea lui e zadarnică. Abia trecuse de amiază când Dumitru Dascălu, cu puținu-i bagaj, a coborât pe peronul unei gări părăginite și pustii. Din frumoasa stație CFR de altădată n-a rămas decât numele și oprirea trenului de două ori pe zi. La prânz, când se îndreaptă spre
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
415 împreună cu Doina, soția lui, și ea o pictoriță naivă deosebită. Am stat puțin de vorbă cu toți și ne-am hotărât să mergem până la muzeu, ca să vedem expoziția, care avea vernisajul a doua zi la orele 11. În după amiaza acestei zile, la ora 17 era organizat un colocviu despre arta naivă, la care urma să participăm cu toți, să ne spunem of-urile și să vedem ce se mai poate face pentru sprijinul pictorilor naivi din România. Am format
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Lumea lui Mihai Dascălu este o lume care-și vede molcom și șugubăț de-ale sale. Cheflii simpatici ce-și susțin reciproc echilibrul precar, gardieni în căutare de cloșarzi adormiți prin parcuri, pitorești fanfare provinciale învăluind într-o dulce după amiază duminicală pașnicele defilări ale localnicilor pe Corso ... Fără a-și pierde stângăcia înduioșătoare, ce-i conferă de altfel autenticitate, desenul lui Mihai Dascălu ... a învățat să se integreze unei compoziții sugestive” Victor Ernest Mașek - Estetician, Doctor în Filozofie “Spre deosebire de ceilalți
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
desenam cu cretă și cărbune pe garduri, pe pereți, mai ales pe cei proaspăt zugrăviți, a venit momentul să arăt ce știu și totodată să învăț regulile folosite în desen. La școala noastră se țineau cursurile de dimineață și după amiază, datorită numărului mare de clase paralele, română și germană. Într-una din zile, venind la școală după amiază, am văzut desenat, cu cretă colorată, pe tablă un automobil rămas de la clasa paralelă de germană. Era prima temă mai complicată la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]