12,966 matches
-
binevoinței divine. Studiile lui James George Frazer sau ale lui Mircea Eliade arată legătura indisolubilă dintre rege și zei, conturând o perspectivă religioasă. Opera lui Frazer oferă cu multă generozitate o serie de astfel de situații: "în acele vremuri (lumea antică, n.n.) divinitatea atribuită unui rege nu era numai un simplu fel de a vorbi, ci expresia unei credințe adevărate. În multe cazuri regii erau adorați nu numai ca preoți, cu alte cuvinte ca mijlocitori între om și zei, ci ca
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
unui obiect, indiferent că este vorba despre unul prezent sau imaginar. Și întrucât spuneam că acest capitol este o analiză a structurilor istorice, vom aborda problematica imaginii ca reprezentare în interiorul unei societăți și culturi. Dacă ne îndreptăm atenția către filosofia antică, vedem că Platon subliniează un aspect extrem de interesant al imaginii, susținând că indivizii dintr-o societate numiți de filosoful antic prizonieri nu pot cunoaște adevăratele idei, neavând capacitatea și pregătirea pentru a procesa adevărata lor natură, acestora rămânându-le doar
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
a structurilor istorice, vom aborda problematica imaginii ca reprezentare în interiorul unei societăți și culturi. Dacă ne îndreptăm atenția către filosofia antică, vedem că Platon subliniează un aspect extrem de interesant al imaginii, susținând că indivizii dintr-o societate numiți de filosoful antic prizonieri nu pot cunoaște adevăratele idei, neavând capacitatea și pregătirea pentru a procesa adevărata lor natură, acestora rămânându-le doar reprezentarea, copiile lor proiectate pe pereții peșterii. Din punctul de vedere al lui Platon, imaginile sunt imitații, reflexii, umbre, nu
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
nu poate fi accesibilă decât celor inițiați, iar ceilalți ar urma să primească o serie de categorii și reprezentări deja stabilite, cu un conținut clar, ar avea acces la simboluri și mituri acceptate de învățații cetății. Cu alte cuvinte, filosoful antic recunoaște că reprezentarea și miturile acționează asupra individului cu o forță care nu poate fi negligată, fiind construcții simbolice care influențează gândirea și comportamentul, iar odată expus la ele, individul preia cel puțin parțial conținuturile lor, le interiorizează și, în urma
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
procese care participă la timpul istoric al individului. Între identitate și alteritate se stabilește un raport de contrarietate și nu de contradicție, așa cum ar putea părea la prima vedere în lumina operei lui Aristotel. Însă, opoziția despre care vorbea filosoful antic nu presupune negarea unui conținut, ci o absență față de o prezență. Între identitate și alteritate poate fi identificată și o relație de subordonare, în sensul că celălalt devine propoziția universală care reunește particularul eului, îmbogățindu-l cu toate elementele care
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Alabama Press, 2000. Douglas, Mary, Introduction, în Markham J. Geller, Mineke Schipper (eds.), Imagining Creation, Boston, Leiden, 2008. Drîmbă, Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, vol. I, București, Editura Saeculum, 1997. Dumitriu, Anton, Aletheia. Încercare asupra ideii de adevăr în Grecia Antică, București, Editura Eminescu, 1984. Dumitriu, Anton, Istoria logicii, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1975. Dunbar, George L., Evaluating research methods in psychology: a case study approach, Oxford, The British Psychological Society and Blackwel Publishing, 2005. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
București, Editura Univers Enciclopedic, 1998. 248 Ibidem, p. 343. 249 Ernst Cassirer, Eseu despre om. O introducere în filosofia culturii umane, traducere de Constantin Cosman, București, Editura Humanitas, 1994. 250 Anton Dumitriu, Aletheia. Încercare asupra ideii de adevăr în Grecia Antică, București, Editura Eminescu, 1984. 251 Lauri Honko, Problem of Defining Myth, Stockholm, 1972; Extract din "Studies of Religion", 2, 1972 apud Romulus Vulcănescu, Mitologie română, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1985, p. 28. 252 Roland Barthes, Mitologii, traduce, note
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Boia, Explorarea imaginară a spațiului, București, Editura Humanitas, 2012, p. 223. 269 Monique Segre (coord.), Mituri, rituri, simboluri în societatea contemporană, traducere de Beatrice Stanciu, Timișoara, Editura Amarcord, 2000, p. 10. 270 "În miturile moderne, eroii nu mai sunt zeii antici, ci oameni deveniți deținători ai puterii de distrugere. Mitul adună fapte și le aranjează, dezvăluie ascunzând și are drept funcție legitimarea unei situații, făcând-o să fie acceptată de o vastă entitate socială." (C. Riviere, "Mythes modernes au coeur de
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
străin' într-una de 'dușman' își trage originea încă din gândirea primitivă (...), cum au susținut Lucien Lévy-Bruhl și alți antropologi. Apoi poreclele pe care și le dădeau unul altuia popoarele din zorii istoriei și descripțiile altor popoare făcute de istoricii antici oferă și alte abundente paradigme, la îndemâna oricui. Herodot, Xenofon sau Strabon nume cu mare rezonanță în istoria veche i-au înfățișat, se știe, pe sciți, perși, sarmați sau alte seminții ale răsăritului doar ca pe niște barbari cruzi și sălbatici
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
lecție de scepticism bun, unul deschis căutării ulterioare, în ce privește problemele-limită ale gândirii speculative. Al doilea răspuns este: pentru că, fără a duce la un rezultat, reliefează raporturile dintre Unu și Multiplu, interdependența lor necesară, nu fără a reliefa totodată, în stil antic, grec, un primat indiscutabil al Unului, în lipsa căruia n-ar exista nimic stabil, ba într-un sens nu poate exista nimic pur și simplu". (Constantin Noica, Notă despre structura dialogului, în Platon, Opere, VI, Parmenide, traducere de Constantin Noica, București
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
cei care locuiți în liniștea eternității,/aici, pe dealul de piatră...”, în spațiul încărcat de istoria zbuciumată, unde altarul religios, Marele Templu, a zădărnicit atâtea visuri ale atâtor generații de evrei, contemporani ai lui David, ai lui Solomon, al iudeilor antici sau al evreilor de astăzi și care, mereu, fără ncetare, se-nclină cu evlavie la Zidul Plângerii. Tonul confesiv este sfâșietor de trist: „voi” „nu mai știți ce este un om” liber, despovărat de teama clipei ce va urma. Un
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pădurii. „ritând de spaime”, el - să fie un astru-al nopții? - întrupându-se precum Luceafărul, sparge tăcerile, rostind: „Mireasa nunții o doresc!” și-ntr-o clipită, din brațul drept al mirelui „lucește lama de cuțit”. O mică secvență de dramă antică. Un gest „nesăbuit”, firește. Lama de cuțit e arma nechibzuinței, a lașității. Nu se ucide din iubire. Poți fi rănit sufletește, poți suferi, dar nu se cade să ucizi. în acest context, merită-a reflecta la ceea ce spunea Omraam Mikhaël
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pătează cu sânge, ea este mare și luminoasă...” Vizualizăm o contrapunere între planul terestru - cel al nuntașilor (aflați în brațele lui Bacchus, iresponsabili sau incapabili Vă realizeze situația), și planul înaltului - cel stăpânit de zeii care, asemeni ca în tragediile antice, se amestecau în controversele dintre Sământeni. și astfel, se produce o mutație transcedentală: „și-atunci, la ceas nepotrivit / Lovesc...” și-o ultimă „ofrandă”, o ultimă îmbrățLșare, „în fața lumii înghețate”, a nuntașilor „mânați de gândul răzbunării”, dornici să „ucidă” un vis
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
parasimpatic. Adie plăcerea / Prin sinapse, / Ca zefirul ușor, / Primăvara, / La Pănăstirea Văratic...”), exaltări ale limbajului tipic arghezian („și prin viespi, albini, aspide. Prin venin și miere dulce”), cu învăluiri apoi, „prin hronic de Neculce” sau „cu dulci și vechi... și antice rostiri”, dar și cu inflexiuni ale baladescului sau al parodicului, firește, demonstrând că poartă-n sine toată încărcătura esteticului (și nonesteticului), ca pe o retrăire a marilor valori, temelie creatoare, „fântână” a „nenașterii”. Pentru vizionarul poet, nașterea este percepută ca
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
aridă trahee mă-ndeamnă / un dor de cohorte pustii...” (De ce), descoperind în titlul-metaforă subtilități morale. Romanul lui Petre Rău este un subtil studiu psihanalitic. Are o structură clasică, cu un subiect ancorat în contemporaneitate, dar înveșmântat în hlamida specifică dramei antice. și prologul, și epilogul, ne oferă aceeași imagine: interiorul unei camere de spital, cu detalii descriptive care impresionează (bineștiind cum arată concretul nostru cotidian). Ambele proiecții (de anticipație a dramaticului, precum și evenimentele care se doresc o reașezare în liniaritate existențială
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
III. Unul dintre experimente vizează o capodoperă a literaturii universale: eamlet (1603), tragedia lui tilliam Shakespeare (1564-1616). Invitația este incitantă. Ni se sugerează să o „privim” ca pe un roman. Nimic exagerat, având în vedere că romanescul preia din drama antică, printre altele, două elemente-cheie: prologul și epilogul. Dar pentru a reuși să înțelegem simbolistica acestei tragedii, merită a cunoaște cumva chiar istoria lui eamlet, așa cum a fost ea oglindidă, în prealabil, de Saxo Grammaticus (c.1150-1220), în a sa eistoria
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
formant une <croix> faite de barres d’acier ei prolongée par un axe métallique de section carrée, de 42 cm de côté...” Privită de departe, se poate lesne observa, acest monument nu are „nici soclu, nici capitel, cum au coloanele antice”. Coloana Infinitului „nu are nici început nici sfârșit”. Chiar dacă, inițial, s-a dorit înaltă de „400 de metri și realizată din oțel oxidabil polisat”, o spune artistul însuși, Coloana va trebui să respecte anumite criterii de concepție, „o anumită mărime
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
figura gnostică centrală” cunoscută drept “Omul străin”/ “Străinul”, amândoi având parte de soarta străinului (singuri, neprotejați, neînțeleși...) Așa se explică de ce Culianu îl consideră pe mentorul său drept “FĂOăuză pentru propria sa explorare”, apreciind că eans gonas “a conferit gnosticismului antic inteligibilitate și un prestiJiu egal cu cel al unor fenomene moderne cum ar fi existențialismul”. După susținerea tezei de licență, lui Culianu i se oferă un contract pe durata a patru ani, la Milano, lucrând alături de profesorul Bianchi. în 1976
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
acea stă existență, viața omului este mereu amenințată de primejdii și de ne prevăzut. Mai mult, se pare că pe același pământ au trăit în trecut alte civilizații care s au născut, au evoluat, și apoi au dispărut: Atlantida, Egiptul antic, Lemuria, Civilizația mon golă. Astăzi, datorită tehnicii la care s a ajuns, unii înclină să se considere destul de puternici pentru a și arăta ma i mult sau mai puțin aroganța. Dar oricâtă putere ar avea un om, oricând el poate
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
istoric al formei descriptive se află un extras din articolul "Descrierea" scris de Pierre Larousse în Larousse du XIX siècle: În viziunea poeticii cîtorva contemporani, descrierea nu ar fi decît o imagine exactă, o fotografie a obiectului descris; în viziunea anticilor însă, urmată îndeaproape de o mare parte a modernilor, ea ar fi, așa cum a afirmat Buffon, natura înfrumusețată. Această ultimă expresie, deși se apropie de adevăr, nu este exactă și nu exprimă cu precizie ceea ce se vrea a spune. Descrierea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
După un proces istoric complex în ale cărui detalii nu intrăm aici, Evul Mediu și chiar mai tîrziu, pînă la romanescul eroico-galant din secolul al XVII-lea (Honoré d'Urfé, Mlle de Scudéry, La Calprenède...) și-a însușit tradiția retorică antică. Această moștenire a luat forma unui topoi ("clișee durabile sau scheme de gîndire sau de expresie") care a "modelat" scrierea epică și romanescă, constituind "teoria și tezaurul formelor literare"3. Trebuie spus că ne aflăm în interiorul unui dispozitiv cultural în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
capabil să răspunzi unui orizont de așteptare puternic instituționalizat 5. Printre acești topoi impuși, se află locus amoenus ("loc de plăcere"), cum stă mărturie profesiunea de credință a retorului Libarius și descrierea regiunii Lignon, în Astrée, ce reprezintă ecoul descrierilor antice, citate anterior: [...] ceea ce aduce bucurie inimii, sînt izvoarele, grădinile și cîmpiile, briza ușoară, florile și cîntecul păsărilor. Libarius (3') Pe lîngă vechiul oraș Lyon, înspre miazănoapte, există o regiune numită Forez, care, deși destul de mică, are ceea ce rar găsești în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o mai bună situare a cercetării noastre. 1. Originile descrierii: declamatio și ekphrasis Fie că este vorba de mari adunări (genul deliberativ), de tribunal (genul juridic) sau de adunări comemorative (genul epidictic), în cele trei situații discursive repertoriate de către retorica antică apare un exercițiu preponderent: declamatio sau improvizația pe o anumită temă. Așa cum amintea R. Barthes (1970), repetat aproape obsedant mai apoi, discursul se centrează pe o suită de secvențe esențiale. Iar cel mai cunoscut dintre acestea, descriptio sau ekphrasis, fragment
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de elocință, el adaugă: Tot ceea ce în Descrierea oratorică nu prezintă interes decît pentru imaginație, este superfluu și vicios" (id.). În același spirit, dar cu un secol mai devreme, în 1690, în cel de-al treilea dialog al Paralelei dintre Antici și Moderni (Parallèle des Anciens et des Modernes), Ch. Perrault insistase deja asupra dificultății de a accepta fragmentele descriptive. Aceasta îl aducea chiar în poziția de a critica cadrul descriptiv al dialogurilor platoniciene pe care nu ezita să le prezinte
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
percepe și ca pe un lucru pierdut sau alterat de trecerea timpului, fiind totdeauna un constitutiv al Vârstei de aur. Acesta a fost, într-un fel, motivul pentru care, problema comunității a fost privită în aceste două sensuri. Pentru grecii antici omul nu era considerat și admirat pentru umanitatea sa, ci pentru faptul că umanitatea este văzută ca un element particular al naturii ierarhizate (Ferry,L.,199938-60). Aristotel nu face excepție de la această regulă general acceptată în epocă. Și pentru
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]