8,699 matches
-
canoanelor" (București, 1928, 190 p.)1. Nae Ionescu care a trăit mai mulți ani, în perioada studiilor doctorale, în Bavaria, cunoștea că: "netăgăduita superioritate de fapt a catolicismului asupra noastră aici stă: în preciziunea și în aspra disciplină juridică a Apusului creștin față de anarhia răsăriteană. Anarhie care merge așa de departe - mai ales la noi - încât înalte fețe bisericești contestă valabilitatea actuală a canoanelor și cred că pot trece cu inimă ușoară peste cele mai categorice și mai esențiale prescripțiuni ale
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
creștine, consecințele directe ale acestei practici patriarhale fiind, practic, incalculabile, mai ales în contextul dialogic dintre Ortodoxie și Catolicism 16. Simbolistica gestului patriarhal, prin arborarea mănușilor roșii, nu presupune numai mărturisirea indelebilă a inferiorității Ortodoxiei, ci și o schimonosire a Apusului catolic, unde astfel de însemne au o semnificație precisă, "peste care nu se poate trece, dar care nici nu se poate generaliza". Comportamentul capului suprem al Bisericii Ortodoxe Române este în contrapunct evident cu sobrietatea bizantină, cu simplitatea hieratică, specifică
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
său analitic de la o conferință a lui Berdiaev, susținută la Paris, într-un cerc de studii interconfesionale 3, conferință pe care filosoful român a audiat-o. Exista o regulă - care, din nefericire, persistă - referitoare la interacțiunea dintre Răsăritul ortodox și Apusul catolic: creștinul ortodox răsăritean "iese mai întotdeauna cu un sentiment supărător de umilință și de inferioritate" în urma unei convorbiri cu fratele său catolic. Explicația acestei umiliri este una extrem de veche, rezidând în "pretinsa inferioritate" a Ortodoxiei în plan strict intelectual
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
societate creștină", asemenea împărăției lui Dumnezeu. Aceasta nu împietează cu nimic din meritul incontestabil al Occidentului de a fi fondat o civilizație realmente remarcabilă pe care Răsăritul ortodox o admite de bună seamă. Mircea Vulcănescu regăsește o "unitate tipică a Apusului", dincolo de orice diferențe interconfesionale (catolice sau protestante) la nivelul a două planuri majore: 1) propensiunea spre o actualizare a trăirii umane religioase în istorie conduce, invariabil, la pierderea sentimentului eshatologic, ființa umană acomodându-și țelul firesc cu veacul în care
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
regăsindu-se la frățiile libere ale Sfântului Duh la Meister Eckhardt, la Tauber, la Böhme, ca și în întreaga mistică occidentală. Perceput nu din prisma structurii sale doctrinare, ci a dominantelor sale spirituale, luteranismul rămâne "prețul unui păcat specific al Apusului, la care privim cu tristețea cu care se privesc toate rupturile, mai ales când îi suportăm prețul petecelor". Analiza lucidă și profundă a lui Mircea Vulcănescu cu privire la raportul dintre luteranism și catolicism reprezintă o secvență importantă a demersului elitei intelectuale
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, O durere pe care ne-o credeam cruțată, p. 383: "Prelat pravoslvnic cu mănuși roșii? Nu am auzit. Și este o aberație. Știm că portul preoților ardeleni a suferit tot felul de schimbări, sub influența Apusului catolic, pe de o parte, a nordului protestant, de alta. Roșul învârstează astfel, prin abuz și prin lipsa de înțelegere pentru frumusețea și adânca semnificație simbolică a hainei bizantine, îmbrăcămintea fraților noștri preoți din Ardeal. Dar ca însuși părintele patriarh
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și de robi, care uităm că există o civilizație și o cultură a Răsăritului, ai cărei moștenitori suntem, vine stricarea cea mare în Biserică. O știam și eram îndurerați. Dar ca însuși șeful Bisericii să depună mărturie de dependență față de Apus - iată o durere pe care ne-o credeam cruțată. Mai e ceva în paharul amărăciunilor?". 18 Nae Ionescu, Duminica, în "Cuvântul", an V, nr. 1659, 2 decembrie 1929, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, Cezaropapism, p. 384
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ori rebarbativă multora, din cauza expresiei exterioare, în care o mențin țârcovnicii Ortodoxiei, ca pe o icoană luminoasă de culoare, sens și blândețe, dar aproape acoperită de fum și praf. Ortodoxia e religia noastră ideală fiindcă e mai transcendentalistă decât religiile Apusului și fiindcă e mai umană, mai duioasă, are ceva de livadă... Prin transcendentalismul său, Ortodoxia ne contrazice salutar, prin umanitatea sa discretă, colorată și adâncă, blândă, ea ne afirmă, ne completează mângâietor; astfel, ea e pentru noi ceea ce e protestantismul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
doua parte Termenii unei dezbateri (supra: Gândirism și Ortodoxie), republicată sub titlul Gândirism și Ortodoxie, în Mircea Vulcănescu, Posibilitățile filosofiei creștine, ediție îngrijită de Dora Mezdrea, București, Anastasia, pp. 207-217. 2 Ibidem, p. 212. 3 Cf. Mircea Vulcănescu, Ortodoxia și Apusul după N. Berdiaev, în "Cuvântul", an VIII, nr. 2637, 25 august 1932, pp. 1-2; 27 august 1932, pp. 1-2, text reprodus în Mircea Vulcănescu, Posibilitățile filosofiei creștine, ediție îngrijită de Dora Mezdrea, București, Anastasia, pp. 99-109. Redăm și nota preliminară
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
apuseni poate fi aflată și vădită cu privire la toate celelalte comori ale Ortodoxiei. Într-adevăr, dacă comparăm temeiurile întregii vieți spirituale a Răsăritului cu acelea ale apusenilor, fie catolice, fie protestante, observăm că ele au rămas latente în Răsărit, în vreme ce în Apus au fecundat întreaga civilizație și viață pământească". 5 Ibidem, pp. 100-101. Mircea Vulcănescu operează o fină disociere între structura răsăriteană și cea occidentală, pe urmele gândirii patristice, propunând o formulare elocventă: "Răsăritul a înțeles altfel raportul dintre act și formă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
34-35). 2 Cf. Nae Ionescu, Preotul în religiozitatea răsăriteană, în "Cuvântul", an IV, nr. 1008/6 februarie 1928, p. 1., Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, ediție, introducere și note de Dora Mezdrea, Sibiu, Editura Deisis, 2003, p. 262: "În Apus, preotul este un model de împlinire a Legii, așezat în mijlocul oamenilor, tocmai ca să le fie pildă de excelența vieții creștine, la noi el e un biet om. Iar purtarea lui nu angajează întru nimic cele sfinte. E și natural. Creștinismul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Bogăția minelor de staniu și de aramă a făcut ca bronzul să fie folosit multă vreme de către tagareeni, care nu încep să folosească fierul decât către secolele V-IV î.Hr. Cultura tagareeană, continuată în zona siberiană și după migrația spre apus a unor prime comunități sarmate, apare în textele chinezești ca aparținând Ting-linilor, fiind înlocuită în secolul II d.Hr. de cultura Taștâc, născută din amestecul europoizilor Ting-lin, al turanicilor și al Juan-Juan-ilor mongoloizi, din care vor descinde Kirghizii și hakașii
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
Alauda arvensis), cristelul de câmp (Crex crex), rândunica (Hirundo rustica), fâsa de câmp (Anthus campestris), ciuful de câmp (Asio flammeus), cucuveaua (Athene noctua), pitpalacul (Coturnix coturnix), mărăcinarul negru (Saxicola torquata), uliul porumbar (Accipiter gentilis), uliul păsărar (Accipiter nissus), drepneaua neagră (Apus apus), șorecarul comun (Buteo buteo), șorecarul încălțat (Buteo lagopus), sticletele (Carduelis carduelis), florintele (Carduelis chloris), eretele vânăt (Circus cyaneus), corbul (Corvus corax), cioara grivă (Corvus corone cornix), cioara de semănătură (Corvus frugilegus), presura galbenă (Emberiza citrinella), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi /Conservation of biodiversity in Iaşi county. In: Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
și Marea Neagră, Carpați și Marea Mediterană. În secolul al XII-lea, vlahii au avut o existență statală sub conducerea fraților Asănești când un eveniment remarcabil a însemnat demersul lui Ioniță către Curia Papală în vederea unirii celor două Biserici, cea de Apus și cea Bizantină, invocând descendența romană a vlahilor. În secolul al XIV-lea, odată cu înființarea celor două țări românești de la nord de Dunăre mediile oficiale bizantine numeau cu termenul de vlah atât pe romanicii din nordul, cât și pe
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
cel mai numeros de pe continentul european. Spre miază noapte ramuri ale lor se întindeau până la Vistula, ocupau întregul teritoriu al României de azi, dincolo de Dunăre, în Bulgaria, până în Macedonia, trecând peste Bosfor unde aveau numeroase așezări în Asia Mică. Înspre Apus se mărgineau cu un popor înrudit, ilirii, așezați pe coasta mării Adriatice, în Dalmația și Albania de astăzi iar spre răsărit au fost identificați până dincolo de Nipru în amestec cu sciții (P. P. Panaitescu) Spațiul etnografic al tracilor cuprindea lanțuri
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
la Hurezi sau la Sâmbăta de Sus spre a ne da seama de amploarea și măreția geniului brâncovenesc. ”Odată mai mult Îl iubesc pe Brâncoveanu că a știut să fie contemporan cu Occidentul fără să devină neapărat occidental. Din frumusețile Apusului a luat numai atât cât a crezut căi trebuie spre a da frumuseților neamului său un spor de frumusețe... Așadar stilul brâncovenesc crește din Însuși pământul țării, dar se hrănește dintr-un văzduh mult mai larg.” remarca Valeriu Anania În
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liana Valentina Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92319]
-
cancelariile domnești, preoți și dascăli. O serie de școli românești existau și În orașele țării, În mănăstiri și chiar În mediul rural. În câteva mănăstiri s-au pus bazele unor biblioteci renumite, cu lucrări procurate În mari centre culturale din Apus, tipărite În limbi clasice sau de circulație, În diferite epoci, printre ele s- au remarcat biblioteca de la mănăstirea Mărgineni a lui Constantin Cantacuzino, precum și biblioteca mănăstirii Hurezi, fondată de Constantin Brâncoveanu. Domnitorul a fost și un mare ocrotitor al tiparului
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Dragomir Dancu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92322]
-
i-a sprijinit pe cărturarii greci stabiliți la noi, ca să-și poată desfășura activitatea ca profesori la Academia de la Sfântul Sava, ori să le fie editate lucrările În tiparnițele conduse de Antim Ivireanul. Câțiva tineri greci au făcut studii În Apusul Europei cu ajutoare din partea domnului muntean. Starea de maximă Înflorire cultural-artistică din Țara Românească s-a sfârșit odată cu Înlăturarea din scaun a lui Constantin Brâncoveanu. În urma a numeroase denunțuri și intrigi ale dușmanilor săi la Constantinopol, precum și faptul că În
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Dragomir Dancu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92322]
-
cazurilor, pentru această funcție erau aleși cei care fuseseră pretori sau consuli. Acesta era unul din mijloacele folosite pentru a atrage înalta aristocrație în aparatul funcționăresc imperial nou înființat. Câteva provincii erau administrate de procuratori aleși din rândurile cavalerilor. În apus, astfel de provincii erau Raetia și Noricum, iar în Orient Iudeia, după anul 6 d. Hr.. O administrație specială avea Egiptul. Din rândul provinciilor apusene fac parte: Sicilia, Sardinia, Corsica, Africa, Numidia, Mauritania, Spania, Gallia, Germania și provinciile danubiene. Sicilia
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
ulei, vin, mine de aur, mine de argint, de staniu. Deși pacificată în mare parte și colonizată timp de două secole, ea nu se afla în întregime sub control roman. Dacă pe țărmul Iberiei exista multe orașe romanizate, pertea de apus și de miazănoapte, regiune de podișuri și munți, se găsea încă în stăpânirea asturilor și cantabrilor. Prin atacuri repetate ei țineau peninsula într-o permanentă tensiune. În anii 39 î. Hr., 29 î. Hr., 28 î. Hr., s-au dat lupte grele contra
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
Noricum nu sunt ocupate decât de trupe auxiliare. În Răsăritul Imperiului au fost întemeiate colonii care se bucurau fie de cetățenie romană, fie de statutul latin. Numărul cetățenilor colonizați în aceste regiuni era mult mai mic, în comparație cu numărul cetățenilor din apus. Influența cultural politică a coloniilor romane era, de asemeni, mai mică decât în apus. În unele cazuri, ele formau un punct de pază, și rămâneau de multe ori doar un element străin, în mijlocul populației romanizate. Rezultatul a fost că noii
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
colonii care se bucurau fie de cetățenie romană, fie de statutul latin. Numărul cetățenilor colonizați în aceste regiuni era mult mai mic, în comparație cu numărul cetățenilor din apus. Influența cultural politică a coloniilor romane era, de asemeni, mai mică decât în apus. În unele cazuri, ele formau un punct de pază, și rămâneau de multe ori doar un element străin, în mijlocul populației romanizate. Rezultatul a fost că noii coloniști romani nu numai că nu răspândeau cultura romană, ba, mai mult, erau asimilați
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
celtice nesupuse. Romanii au întâmpinat mari greutăți la granițele de nordest ale Galliei, unde se ciocnesc cu triburile germanice. Împotriva lor a fost trimis Drusus, care i-a răpus pe sugambri, și a început ofensiva împotriva regiunilor germane, aflate la apus de posesiunile romane. În anul 12 î. Hr., Drusus a trecut Rinul. În urma dispozițiilor sale, a fost săpat un canal până la Zuidersee și au fost supuse mai ușor triburile: batavii, frisii și alții. În anul 11 î. Hr., Drusus a ajuns pe
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
din 25 de legiuni. O sporire a acestor forțe erau extrem de gerle pentru visteria Romei și aproape irealizabilă în sistemul existent de completare a legiunilor, deoarece în ele erau primiți numai cetățeni romani. În perioada următoare Imperiul Romna duce, în apus, aceeași politică defensivă. Exilul Tiberius Claudius Nero, era al doilea cetățean ca importanță din imperiu, după împărat. A fost asociat de Augustus la puterea tribuniciară, era un bun și respectat general, primise o ovație în calitate de demnitar, fusese cvestor, praetor și
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
orășenesc ales. Fiecare oraș își avea zona limitrofă rurală pentru care funcționa ca centru religios și administrativ. Imperiu Roman apare ca un mozaic de astfel de orașe, organizate în provincii conduse de un proconsul sau de un delegat imperial. În Apus, s-au format în jurul orașului colonii de legionari romani care au fost lăsați la vatră în timp ce colțurile din Răsărit au avut parte de un stil de viață urban cu sute de ani înainte ca Roma să ia ființă. În timpul domniei
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]