17,527 matches
-
birou la Fundație pe la 11 (Fundația Academia Civică este cea care a realizat și administrează Memorialul) unde stau până pe la 17 într-o veșnică agitație, întâlnind zeci de oameni pe zi, colaboratori, ziariști, parteneri de proiecte din diverse țări, designeri, arhitecți, tineri care vor să le citesc manuscrise, bătrâni foști deținuți politici. Ajungem acasă pe la 18, când improvizăm și mâncăm masa de prânz, apoi privim la jurnalele de actualități și, dacă mai avem putere, ne așezăm la masa de scris pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
medie, care să nu plictisească și, nu în ultimul rând, să fie o editură care "să nu încremenească în proiect". În privința colecției "Cartea de pe noptieră", ea este continuată cu multă dăruire de doamna Mona Antohi. Cartea-borcan a fost ideea unui arhitect, dl. Răzvan Luscov, iar rolul meu a fost să umplu cât mai bine borcanele acestea. Le-am umplut cu poezie! A fost un proiect artizanal, totul s-a realizat manual. Iar antologia "Paradoxurile iubirii" s-a născut dintr-o viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
al Uniunii Artiștilor Plastici, trebuie să te pricepi să faci, mai întâi, o copie a unui desen celebru; meserie pe care o înveți, cu atestat, numai într-un atelier sau într-o facultate de specialitate. Ca să devii membru al Uniunii Arhitecților, trebuie să știi să proiectezi o casă din beton și piatră, nu o cocioabă din chirpici și paie. Ca să devii, azi, membru al Uniunii Scriitorilor, nu ai nevoie nici măcar de ... paie. Până nu de mult, exista o critică de întâmpinare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Pădurarul" a fost scris prin 1965. Ce legătură are? Este un text scurt, aparent fără importanță, însă lucrurile stau altfel: una dintre cele mai importante pietre este cea dintâi așezată în edificiu, apoi cealaltă, din unghi, cel puțin așa spun arhitecții, care nu sunt specialiști ai limbajului metaforic. După amintitul text, împrejurul lui s-au așezat altele, sute și sute, toate la locul bine gândit, ca să nu spun potrivit, și astfel, după mulți ani și abandonări și reveniri, proiectul s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Știu că vă place foarte mult să vorbiți despre familia Dvs., despre părinți, strămoși... Strămoșii mei sunt austrieci, am prea puține cunoștințe despre ei. Mergând la Viena, am găsit pe panourile dimprejurul unor șantiere numele lui Rudolf Denk. Inginerul și arhitectul face parte dintr-o ramură a familiei mele, pe trunchiul austriac. Numele Denk mai apare în Boemia, ramuri și frunze ale arborelui. Alois Denk, nume încă prezent pe firme, a fost un bijutier al împăratului Franz Iosef. În România, Denk
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
diverse. „Scăderea unor biruri” este un titlu care susține în text că de la 1 octombrie 1932 se reduc cu 50% cotele actuale ale impozitului agricol, impozitul pe clădiri scade de la 12 la 10%, cota impozitului pe profesii (avocați, medici, ingineri, arhitecți) de la 8 la 6%, iar de la micii industriași (meseriași) care lucrează singuri sau ajutați de cel mult șase persoane taxa cifrei de afaceri nu se mai percepe... „O lege binevenită” este legea controlului averilor, trebuincioasă din toate punctele de vedere
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o mobilă veche, colo fotografiind o poartă țărănească, iar mai departe cumpărând o ladă afumată descoperită de el în fundul vreunui pod pentru care plătea bucuros oricât i se cerea din puțina sa leafă”... (G.Rotică, necrolog din 1921 despre profesorul arhitect Ion Ștefureac în Glasul Bucovinei din 7 iulie 1936 - care a colaborat și la Junimea literară, unde a publicat un studiu despre construcția 121 caselor românești în Bucovina - Junimea literară, anul V, 1909, nr.2 și 34) * Glasul Poporului Glasul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unor Gheorghe Țițeica, Newton, Blaise Pascal a fost prilej de încrustare în literă de tipar a biografiilor acestora. Având vie în conștiință teritoriile Daciei lui Buerebista, Decebal și Traian se vorbea despre „Frații noștri transistreni”, despre Odesa clădită după planul arhitectului moldovean Manole și locuită în majoritate de români, despre alte orașe însemnate, cu populație românească”: Bălți, Movilău, Ananiev, Dubăsari. Nu erau uitați românii din Peninsula Balcanică, orașul Moscopole din Albania cu 60.000 de locuitori, atunci, numai români și care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
provocarea pe care i-o înfățișa raportul dintre Eliade și Wikander. Spre deosebire de Eliade, Pettazzoni sau Dumézil, Wikander nu corespunde tipologiei deschizătorului de drum, fondatorului de școală, metodologie sau disciplină. Mai degrabă filolog decât istoric, el nu este nici teoretician, nici arhitect al unor construcții de amploare. Wikander a evoluat într-o paradigmă a secundarității fecunde în raport cu cercetările germanistului Otto Höfler, cu liniile principale ale școlii suedeze de istorie a religiilor Iranului pre-islamic trasate în durabila sinteză a profesorului său Henrik Samuel
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ideile s-au schimbat cu totul asupra vechei religiuni persane șs.m.ț”2. Dar cota acestei receptări este foarte restrânsă. Tot așa cum, într-o formă mai degrabă izbutit poetică decât lucidă, se va întâlni la un alt arheolog și arhitect, aproape un secol mai târziu: „Cei care au primit Coranul peste vechea înțelepciune a lui Zoroastru șs.m.ț n-au crezut decât prea puțin în raiurile făgăduinței, în reîntrupările de după moarte și în searbădele noastre eternități”3. Când scrie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
militare, grănicerii erau subordonați la rîndul lor secțiilor specializate ale CC al PCR. Cei mai mulți au fost ei înșiși activiști de partid, înainte de a lucra în Securitate. Cînd încercăm să dezvăluim resorturile acestui regim totalitar, este cazul să nu uităm că arhitecții și beneficiarii lui nu au demonstrat nici un fel de scrupule și remușcări. Regimul a inventat instituții menite să facă posibilă distrugerea spiritului liber și manipularea totală a subiecților statului totalitar; partidul ca elită autodesemnată; poliția secretă (cu brațele sale din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
argumentează importanța Securității pentru regimul comunist. Cel mai mic salariu era al omului de serviciu, în 1948 6.500 lei, iar a unui cusător de dosare de 7.500 lei în timp ce salariul mediu era 3.820 lei/ lună, iar un arhitect angajat al Ministerului Artelor și Culturii avea un salariu de 5.605 lei, un brutar cu 5 copii cîștiga 2.700 lei/ lună, iar o țesătoare cu trei copii primea 3.500 lei lunar. Munca într-un stat al muncitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în 1947 de la proprietatea sa de lîngă Focșani. Va fi judecat abia în 1952 și apoi din nou în 1957. Trece prin numeroase închisori și moare la Gherla. Mărturia unor supraviețuitori privind împrejurările decesului este cutremurătoare. "Tatăl meu, povestește fiul, arhitectul Alexandru Cernat, cînd, într-o bună dimineață, a fost scos din această celulă, în celula alăturată, cu încă cîțiva, era închis și generalul Diaconescu. În momentul cînd a fost scos din celulă, tatăl meu, vă dați seama, după atîția ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aducând stiluri și decorații florale care încântau privirile trecătorilor și îi învăluiau cu aerul proaspăt și parfumat. Zona mlăștinoasă a Herăstrăului este schimbată peste noapte în Parcul Național sau Parcul Carol al II-lea, cum i se va spune, odată ce arhitecții austrieci Pinard și Rebhun, împreună cu Octav Dobrescu, vor termina de proiectat aleile și peisagistica minunată, creată dintr-o varietate vegetală nemaiîntâlnită, de la arțari, flașini, simpli plopi, sălcii sau tei până la stejari și cireși exotici, tufe și flori asiatice, împodo- bit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ieșit ? Nu mă pricep deloc la treburile cu moartea, mie de viață îmi arde. Arcul de Triumf, ce va deveni repede emblema capitalei, nu era în sine o construcție atât de măreață, deși fusese realizată de cei mai în vogă arhitecți și sculptori ai vremii. Era mai degrabă un simbol al unei epoci, una în continuă dezvoltare și transformare. Un semn al trecerii peste crizele financiare și politice, încă un semn al unei generații care era gata să explodeze de atâta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să vezi, vor învăța mai încet, alții mai repede. Să nu-i judeci, căci Dumnezeu l-a lăsat pe fiecare cu ceva bun în el, de aceea unul știe să scrie, iar altul să cânte. Unul să construiască, ca un arhitect ; altul să apere și să protejeze, ca un polițist. Tu să nu te sperii și să nu uiți că înăuntru toți sunt la fel. Ca mine și ca tine. Și să te bucuri de ei, căci oamenii pe care îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dar și cei care sunt dispuși să arunce peste bord vechile canoane literare, militând pentru post-modernitate În literatură. Eu, sincer să fiu, nu Înțeleg mare lucru din acest curent cultural de sorginte americană, iscat, la Început, din faldurile cerebrale ale arhitecților. Da, repet, În ce mă privește, nu Înțeleg mare lucru din această „nouă ideologie literară”, deși eu Însumi am aruncat câteva grăunțe esențiale de „post-modernism” În romanele mele Bunavestire și Don Juan (1977 și 1981!Ă, dar m-am ferit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
daco-romană este simbolizată prin idila dintre o dacă și un legionar roman. Iată-l și pe Traian; el apare, măreț, În postură de Învingător. În zadar Îl vom căuta Însă pe Decebal: lipsește! În schimb, este reprezentat Apolodor din Damasc, arhitectul care a construit podul peste Dunăre, pe care au trecut legiunile romane. Fără a-i anula pe daci, simbolurile romane sunt evident dominante. Dacă dorim un echilibru perfect, Îl vom Întâlni la Vasile Pârvan (1882-1927), Întemeietorul școlii românești moderne de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să pună În evidență peisajul și sufletul românesc. În arhitectură, clădirilor de tip parizian ale sfârșitului de secol XIX li se contrapune un „stil românesc“ (Înglobând elemente și motive ale arhitecturii rustice tradiționale), variantă sui-generis de art nouveau, promovată de arhitectul Ion Mincu (1852-1912) și de discipolii lui. Tendința aceasta continuă În perioada interbelică, chiar dacă se exprimă și puncte de vedere opuse, Într-o cultură românească tot mai bogată și complexă.<endnote id="21"/> Eugen Lovinescu (1881-1943), cel mai de seamă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În primul rând, era aproape fatal ca, atunci când un adevărat oraș s-a instalat În locul marelui sat de odinioară, să nu mai rămână prea mult din sat. Pe de altă parte, construcțiile bucureștene fuseseră cam improvizate, rareori realizate de adevărați arhitecți și alcătuite din materiale puțin durabile (lipsa pietrei, folosirea masivă a lemnului). Dacă nici palatele princiare n-au rezistat! Un neîntrerupt șir de calamități — asupra cărora voi reveni — și-au avut partea lor: războaie, inundații, incendii, cutremure... Nu poate fi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Micul Paris“, o transfigurare impresionantă. Casele Încep să aibă mai multe etaje și se contruiesc edificii publice demne de acest nume. Cele mai reprezentative sunt Înșirate — firește — pe Calea Victoriei. Teatrul Național s-a ridicat Între 1846 și 1852 după planurile arhitectului vienez Joseph Heft (lovit de bombele germane În august 1944, În loc să fie restaurat a fost demolat — și așa a dispărut Încă un monument bucureștean). Tot pe Calea Victoriei, casa boierească, mai impunătoare decât altele, a lui Dinicu Golescu (1777-1830), bine cunoscut
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
creadă că acesta ar putea fi palatul său; privea spre ea și Întreba: „Dar unde e palatul?“ După proclamarea regatului, „casa-palat“ a lui Dinicu Golescu s-a completat (Între 1882 și 1885) cu un corp nou, dându-i-se, grație arhitectului francez Paul Gottereau, o Înfățișare cât de cât regească. Dar nici acest palat nu mai există. Distrus de un incendiu În 1927, a lăsat loc actualului palat regal, de mult mai mari proporții și cu Înfățișare monumentală, construit Între 1930
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lăsat loc actualului palat regal, de mult mai mari proporții și cu Înfățișare monumentală, construit Între 1930 și 1937. În ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și În primii ani după 1900, s-au Înmulțit edificiile, realizate de arhitecți francezi sau de discipolii lor români, În diverse variante de arhitectură franceză (eclectică, neoclasică...). Astfel, pe Calea Victoriei, În sensul dinspre Dâmbovița spre Palat: impunătoarea clădire a Casei de Depuneri (P. Gottereau, 1900); peste drum de ea, și mai impunătorul Palat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și „personajul“ central al trilogiei Oliviei Manning). Alte clădiri reprezentative, În afara Căii Victoriei: Banca Națională (A. Galleron, 1883-1885), Palatul de Justiție (Albert Ballu, În stilul Renașterii franceze, 1890-1895), Ministerul Agriculturii (Louis Blanc, 1896), Facultatea de Medicină (Louis Blanc, 1903)... (Dintre arhitecții menționați, Săvulescu și Maimarolu sunt români, Blanc, elvețian stabilit În România, iar ceilalți francezi.) Chiar după trasarea marilor bulevarde, Calea Victoriei rămâne Calea Victoriei: axa centrală și simbolică a orașului. De-a lungul ei sunt adunate toate: edificiile reprezentative ale statului, instituții
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
se prezintă. Centrul simbolic a fost mai Întâi Dealul Mitropoliei (unde, lângă Catedrală și sediul Mitropoliei, devenită apoi Patriarhie, s-a instalat mai târziu și Parlamentul), apoi Palatul Regal și, În sfârșit, Universitatea. În primii ani ai lui Ceaușescu, când arhitecții mai dispuneau de un dram de libertate, locul și-a mai adăugat două edificii semnificative (vizavi de colțul Universității dinspre Bulevardul Brătianu), ambele terminate În 1970: Hotelul Intercontinental, cea mai Înaltă construcție-turn din București, și noul Teatru Național (În prima
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]