6,258 matches
-
medalii de aur, argint și bronz. Pentru activitatea ca președintă a Federației Europene Artistice și Culturale Feminine, primarul Jacques Chirac i-a decernat în 1992 medalia de aur a orașului Paris. Fiul soților Celibidache, Serge Ioan, este un cunoscut cineast. Artista și-a adunat operele reprezentative în două albume semnate Ioana (Ed. ALMA, Galați, 1997; Imprimerie des Mauges, Paris, 2011). După moartea lui Sergiu Celibidache a scris, în memoria lui, cartea de amintiri Sergiu, altfel (Ed. Domino, Iași, 2001). Ioana Celibidache
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
alinat decât prin scoaterea la lumină a moște nirii spirituale lăsate de familia al cărei ultim descendent devenisem. Am început cu bunica mea, Marie Pillat-Brateș. După organizarea unor expoziții retro spective, m-am apucat să fac un album cu picturile artistei al cărei nume, în regimul comunist, fusese trecut pe lista neagră, șters din toate dicționarele de artă plastică româ nească. Nici nu visam pe atunci că această carte avea să-mi deschidă calea spre Ioana. La un moment dat, prin
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pe cealaltă ușă, către baie, erau scrise de mână, în negru, aforisme, versuri și maxime franțuzești. Până și tăblițele întrerupătoarelor erau pictate. A doua cameră, de un farmec boem, m-a surprins prin dezordinea lucrurilor puse parcă la întâmplare: uleiurile artistei, cărți, fotografii, afișe de expoziții, felicitări, afișe cu Sergiu Celibidache dirijând, o colecție de inimioare ro șii de diverse mărimi, fixate pe zid, și câte și mai câte. Cu tot eclectismul, interiorul avea în ansamblu aceeași aură de vis: culorile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Ferestrele dădeau spre curți interioare drapate de zidurile înalte ale blocurilor vecine, și ne-am întrebat cum putea picta Ioana niște tablouri atât de strălucitoare în acea semiobscuritate. Am găsit mai târziu răspunsul într-un interviu din 1980, în care artista îi mărturisea reporterului: „Mie îmi place lumina de seară... de aceea îi înțeleg, poate, pe artiștii flamanzi care pictau la licărirea unei lumânărele, în întuneric. Este o concentrare pe care nu o poți avea când ai prea mult soare în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
tu erai absolut superbă, ca mama ta. — A fost o nuntă mare, cu 370 de invitați, ne-a cântat la vioară Grigoraș Dinicu, dar, se umbri Ioana, am fost căsătorită cu Miu numai doi ani. El era inginer. Eu eram artistă, scriam poezii, pictam, aveam alte preocupări. Ceva nu mergea bine între noi. Știi cum a fost divorțul? Am plecat la tribunal, iar acolo bărbatul meu plângea ca un copil. Eu boceam încă mai rău decât el. Judecătorul nu pricepea nimic
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
totdea una cu Cher Monsieur... Sunt foarte mulțumită. Unii însă, care mă cunosc, desigur, își șoptesc la ureche: „Este soția Maestrului.“ Vreau să-mi păstrez anonimatul, dar nu reușesc totdeauna. Ce spunea Sergiu despre această hotărâre în privința semnăturii tale ca artistă? — El a fost de acord. Era o complicitate extraordinară între noi, iar eu, de cele mai multe ori, mă lăsam influ ențată de atitudinea lui în fața vieții. Dar trebuie să știi că niciodată nu m-a ajutat în cariera mea de artistă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
artistă? — El a fost de acord. Era o complicitate extraordinară între noi, iar eu, de cele mai multe ori, mă lăsam influ ențată de atitudinea lui în fața vieții. Dar trebuie să știi că niciodată nu m-a ajutat în cariera mea de artistă. Teoria lui era că, dacă ar fi intervenit în vreun fel, eu n-aș fi căpătat niciodată încredere în mine. A avut perfectă dreptate, pentru că, dacă m-ar fi sprijinit, aș fi făcut tot felul de complexe că succesele mele
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
urmă cu vreo douăzeci și ceva de ani. Fusese prezidată de doamna Adenauer și avea ca scop major valorificarea pictorițelor de talent. Când am devenit președinta artistică a acestui for, eu eram cea care hotăram, după calitatea lucrărilor prezentate, ce artiste meritau să intre în Fede rație. Am făcut expoziții cu 100 de pictorițe din toate țările, inclusiv din România. Atâtea femei pictorițe nu și-ar fi putut face cunoscute operele în galerii dacă noi n-am fi fost acolo să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
făcut ca pictoriță? — Vezi că până la urmă ai avut puterea să înfrunți și să învingi „autoritatea masculină“?! — Da, dar n-a fost deloc simplu, pentru că m-am luptat cu tot felul de prejudecăți când a trebuit să mă impun ca artistă. Chiar de la începutul căsătoriei mele cu Sergiu circula zvonul că el picta, nu eu. În Italia, unde am stat o vreme, era greu de crezut că o femeie tânără nu avea altceva mai bun de făcut decât să rămână închisă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
i-a plecat, N-o condamnă cu asprime, Că-i la unul talentat, Să mai fure niște rime. Fetele de la liceul teatral Când cu sânii lor șprințari, Vin la lecții, optimiste, Doar vreo două-s fete mari; Celelalte-s mari artiste. Unei absolvente drăguțe Cum ești versată în științe, E clar, departe ai s-ajungi, Având atâtea cunoștințe, Și, mai ales, picioare lungi. Examinatorul și studenta Ea trupu-și dezgoli, nurliu, Pornind un dulce monolog Și el i-a spus, într-un
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
originalitatea” nu vizează doar forma, ci și „lumea” evocată. În „Arta lui Adrian Maniu“ (nr. 28), literatura acestui „vizual pînă la minuțiozitate”, descins doar aparent din simboliștii francezi (cu care a avut în comun imboldul către singularizare și dedublarea anxioasă, artistă: altfel, „literaturii simboliste române i-a aparținut vremelnic și doar ca militant sub un steag de revoltă”), e plasată de Vinea sub semnul unei „sălbăticii rafinate”: poet născut, iar nu făcut („livresc”), Maniu e al „pămîntului și al trecutului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
își continuă publicarea în serial a piesei Zail Sturm: dramă cu tentă social-expresionistă despre o familie evreiască evoluînd în decor revoluționar rus. Soția sa - tragediana Dida Solomon, fostă soție a lui Ion Vinea - va fi găzduită la Contimporanul și în calitate de artistă plastică, iar pianista Corina Sfetea acompaniază manifestările literar-artistice ale grupării. După ce „etapa constructivistă”, strict artistică, se încheie, iar Ion Barbu își retrage colaborarea, paginile Contimporanului încep să găzduiască „barbieni”, tineri hermetizanți de varii calibre, de la orficul Dan Botta la Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Caragiale (1924), Crima din strada Nopții de Nicolae Davidescu (1925), Descîntecul și Flori de lampă de Ion Vinea (1925). S-ar putea adăuga, firește, și altele, filiera Arghezi-Urmuz nefiind străină de ele. E vorba, de fapt, de o „filieră” manierist-poematică, artistă. „Cu inima’n cap“ (nr. 63, noiembrie 1925, datată însă 1920) începe cu o violentă denudare a convenției narative și cu aparte-uri „explicative” adresate cititorului, ca în proza textualistă: „Iar Laurențiu se gîndia la Diana: - și sfătuim pe cetitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să fie francez autentic. (...) Două-trei conferințe, o înscenare teatrală cu o piesă de tine (sic!), aduci și ceva tablouri moderne pentru o expoziție - se poate combina ceva. În treacăt fie spus, Marinetti și nevastă-sa, o femee delicioasă și o artistă interesantă (pictoriță, scriitoare), sînt printre autorii responsabili ai demersului de față. Ei pretind că trebue să apar numai pe o piață apuseană și vor să mă editeze în Italia. Eu m-am gîndit însă la Franța. Et pour cause”. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
subiectiv al lui Rémy de Gourmont. Filiația gourmontiană - comună și lui N. Davidescu - a fost subliniată, între mulți alții, și de către E. Simion, în prefața volumelor De la T. Maiorescu la G. Călinescu. Antologia criticilor români: „Din simbolism pornește și critica artistă a lui Perpessicius, avînd ca model disocierile lui Rémy de Gourmont din Les livres de masques (sic!). Esteticește, ea este deschisă către toate fenomenele, privind fără discriminare un poem suprarealist și o operă romantică tîrzie” (op. cit., 2 vol. Editura Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
destul de larg deschise, dealtminteri, ale celor 6 volume” (Mențiuni critice II, ed. cit., p. 339). Împotriva concepției lui Lovinescu privind necesitatea emancipării prozei românești prin evoluția de la „subiectivismul” liric la „obiectivitatea” epică, foiletonistul Cuvîntului pledează cu convingere în favoarea unei direcții „artiste”, o direcție situată în marginea sau în afara agendei ideo-estetice a criticului sburătorist: „Cît privește caracterul pseudoepic al prozei dlui Arghezi, ca și bariera de calitate pe care dl E.L. o ridică între proza obiectivă și proza infuzată de lirism dela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asupra atitudinilor tradiționalist-xenofobe și antisemite, am discutat pe larg, în cadrul unor „studii de caz”, trei forme de asimilare a inovației radicale în pragul anului 1930: 1) critica de susținere a unui tînăr comentator de plan secund (Lucian Boz); 2) critica artistă, ecumenică, nonmagisterială a lui Perpessicius, cel mai favorabil avangardei dintre foiletoniștii moderni de prim-plan ai perioadei; 3) prima lucrare academică, din România, dedicată poeziei de avangardă (teza de doctorat Anarhismul poetic a lui Const. I. Emilian, apărută în 1931
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lucrare academică, din România, dedicată poeziei de avangardă (teza de doctorat Anarhismul poetic a lui Const. I. Emilian, apărută în 1931 la „Cultura Națională”). În cazurile lui Perpessicius și Boz, permeabilitatea în fața inovației radicale se datorează, în bună măsură, sensibilității „artiste”, lipsei dogmatismului ideologic și a ambițiilor ierarhizante, deschiderii ecumenice și eclectice. Dacă însă Boz practică o critică asumat empatică, eseistică, Perpessicius - fidel esteticii clasicizante, filtrată printr-un impresionism autentic - încearcă să descopere, dincolo de stratul îndrăznelilor formale, o structură de adîncime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o asemenea noră. Doamna Moduna o vedea chiar În visele ei cele mai Îndrăznețe văduvă și bogată, căci frumoasă era oricum, și Întoarsă acasă pe măgarul de aur al pocăinței și cu un loc liber În inima ei mare de artistă pentru cel pe care nu Înceta se pare să Îl iubească, În ciuda legămintelor sfinte ale căsătoriei. Vrăjită de cele câteva acorduri ale unui marș nupțial imprimat prin cine știe ce minune dumnezeiască În cartonul felicitării anume ales pentru cei cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Witz? Care Marusia? Nici un witz, ci viz! Viz? Da, viz. Care apă? Moartă. Apă moartă? Da, din Marea Moartă. Marea Moartă? Ioi, da. Balatonul evreilor cum ar veni. Cam așa ceva. Spune-mi, te rog, cine e Marusia Klein? Marusia Klein? Artistă de origine română, studii de ceramică la Cluj, născută din mamă evreică, rudă cu Petru Cain, și din soldat sovietic necunoscut, În trecere pe aici. Stabilită În Ungaria prin '80, are o galerie de artă la Szolnok și un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gașcă. Tata își făcea planuri în legătură cu noi. Laurie urma să ia lecții de balet, de pian și de canto. Eu urma să-i calc pe urme, să intru în serviciul de pază de la Firestone Tire, iar Laurie trebuia să fie artistă. Vorbe în vânt, dar nu eram decât un puști și vorbele lui însemnau ceva pentru mine. În fine, cu puțin timp înainte să dispară, tata a tot insistat cu lecțiile astea și eu devenisem gelos pe Laurie. Am început s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
partenerul lui Mack Sennett din perioada de început a Hollywoodului; pe mămica ei, care se dădea mare cunoscătoare într-ale artei și care se îndopa cu antidepresive, descendentă directă a fasimoșilor moșieri californieni Cathcart; pe surioara cea genială Martha, marea artistă din domeniul publicității, o stea în devenire la Ad Agency Row din centru. Ca personaje secundare, îi avea pe primarul Fletcher Bowron, pe gangsterul priceput la P.R. Mickey Cohen și pe visătorul de Georgie Tilden, fosta marionetă a lui Emmett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Vreți detalii? Așteptați până-mi public memoriile. Vă dau doar un amănunt. Eu mă prefac destul de bine că-mi place, dar Liz mima plăcerea de nota zece. Avea ea o nebuneală, nu-și scotea niciodată ciorapii. Dar era o mare artistă. Oscar scria pe ea. Mi-am amintit de filmul porno și de tăietura ciudată de pe coapsa stângă a lui Betty. — Știi cumva dacă Liz a jucat vreodată într-un film porno? Sally clătină din cap. — Nu, dar dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
1. — Păi cu construcțiile, că noi eram cu lalelele. Am luat răsadurile și ne-am mutat. Ce, în spațiu nu e înmormântări, nu e botezuri? E! Și dacă nu e petreceri și omu’ vrea să stea cu nevasta sau cu artista în aparatu’ lui, poftim, îți dă Jan jaluzele, le tragi și poți juca giamparaua, cine te vede? — Și de ce ți se spune Relativul? întrebă Getta 2. — Că la mine găsești de toate, da’ e momente când nu găsești nimic, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
asta, a mârâit ea. De obicei, Julia era o tipă dură, numai că acum, în mod inexplicabil, era pe punctul să izbucnească în lacrimi. Ea se chinuia de zor să fie soția perfectă - era frumoasă, o bucătăreasă fantastică și o artistă în materie de sex - dar, în permanență, era subminată de o femeie care, din punctul ei de vedere, nu avea nici unul dintre atributele alea. Clipind repede, Julia s-a calmat singură, hotărâtă să nu lase acest mic episod să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]