6,930 matches
-
era cu gratii ca să luăm aer..., și până număram la o mie stăteam la geam... Când ajungeam la o mie trecea altu’, ca să luăm puțin aer... Un regim extraordinar... Aș vrea să rețineți că Piteștiu’ a avut, poate, cel mai aspru regim din toată țara: a fost cu reeducarea, cu o serie Întreagă... Iar eu și cu ingineru’ care venise dă la Câmpulung era s-avem al doilea proces În pușcărie, datorită unui fost ofițer politruc, care a fost și el
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-am putut să mănânc d-ăla câteva zile... Când m-a răzbit foamea, Închideam ochii, plângeam și băgam cu lingura În gură arpacaș. Așa a fost... Ce să vă mai spun eu din Pitești? C-a fost cel mai aspru regim prin care am trecut... Cât ați stat În penitenciarul din Pitești? Am stat aproape un an jumătate. În ’61, prin aprilie-mai, Într-o noapte, ne-a Îmbarcat În tren, dube, În vagoane-dube din astea, și ne-au mutat. Ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
politică și socială în străinătate, n-au alta în gând decât să aplice la dânșii și fără discernământ niște idei admise acolo și învestite într-o oarecare formă utopistă. Astfel această nenorocită țară, care a trăit mereu în cea mai aspră servitute, a trecut fără nici o tranzițiune de la un guvern despotic la Constituțiunea cea mai liberală, o Constituțiune cum nu mai posedă nici un alt popor în Europa. Consider aceasta, după experiența mea proprie, ca o nenorocire cu atât mai mare, cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
libertatea de a mă întoarce în scumpa mea patrie și a duce acolo, în sânul unei fericiri domestice fără pereche, un trai, o existentă independentă și scutită de griji. ACEASTĂ PUTERNICĂ IUBIRE DE PATRIE n-a încetat niciodată, chiar în mijlocul asprelor încercări la care am fost supus, a-și exercita asupră-mi influența. Regret numai, din toată inima, că bunele mele intențiuni au fost nesocotite și primite cu atâta ingratitudine. Însă, precum soarta aceasta îmi este comună cu a tuturor muritorilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Orăscu, vicepreședinte al Senatului, și a marelui jurisconsult C. Bosianu, Ion Deșliu și-a putut dezvolta interpelarea. După o lungă și foarte animată dezbatere, care pasionase întreaga Capitală, căci tribunele erau peste pline, a luat cuvântul Alexandru Orăscu. După un aspru rechizitoriu făcut lui Maiorescu pentru suspendarea profesorului G. Danieleanu, a propus următoarea moțiune: „Senatul, ascultând pe dl. ministru și având în vedere abaterile și călcarea legii instrucțiunii publice, declară neîncrederea sa în dl. ministru al instrucțiunii publice și trece la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
9 aprilie; 15/28 noiembrie și 18 noiembrie/1 decembrie). — Domnule profesor, cunosc toată materia afară de această cestiune pe care n-am avut vreme s-o repet. Vă rog întrebați-mă oricare cestiune veți binevoi. Brânză era un om cam aspru și mi-a răspuns: — La zoologie nu vă mai pun nici o întrebare. Să vedem cum aveți să răs pundeți la geologie și la botanică. La geologie și la botanică am răspuns în perfecție, la amândouă mi-a pus nota 9
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dor de luptă, cu ochii se măsoară, Cu glasul s-amenință, cu gândul se doboară Zicând: „Nu pot să-ncapă doi paloși într-o teacă. E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!“ Balcanul cel fanatic, muncit de aspră ură, Nu știe să-ngrădească sălbateca lui gură Și zice în trufie: „Carpatule, vecine, De nu vei pleca fruntea, amar va fi de tine, Căci repezi-voi grabnic din plaiurile-mi -nalte, Torente necătoare deprinse ca să salte Din maluri peste
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
m-au fascinat. Fiecare varietate de comportament, după grade și intensități, mobiliza cuvintele dicționarului. Alternativ sau succesiv: pe cele iuți, pe cele înțepătoare, pe cele pietroase, pe cele cătrănite, pe cele reci, pe cele clocotitoare, pe cele mătăsoase, pe cele aspre, pe cele colorate, pe cele sumbre, pe cele cu miez bun, pe cele seci, pe cele cu azur, pe cele înnoroiate, pe cele suave, pe cele puturoase, pe cele năucitoare, pe cele întremătoare, pe cele jubilante, pe cele asasine, pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
regulile ei. I l-am dat exemplu pe „dom’ Popescu”, slujitor în Lungulețu-Dîmbovița, cunoștința de la mare a familiei mele, care după rugăciune devenea un om obișnuit, glumea, juca fotbal etc. Spunea despre celălalt preot din comună că-i „dugos”, adică aspru, morocănos. Nu voia să fie asemenea lui. „Trebuie să slujești unui singur stăpîn, lui Dumnezeu”, mi-a replicat el ferm. Cred că în privința abnegației, ca să nu zic habotniciei, nu-i prea trec prea mulți înainte. Mi-a mărturisit, îmbujorîndu-se, că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
începusem înăuntru, pe drum mi-a spus că „Monica” nu e, de fapt, fiica lui Lovinescu, ci a unui ofițer, că „Virgil” ar fi un fost delator. Aceste vorbe sînt, oare, numai o ofensă întoarsă, o reacție la criticile destul de aspre și repetate ale celor doi, care, în emisiunile lor de la „Europa liberă”, nu-l mai scot din „piosul cu duhul Pompiliu Marcea”? în centru, ne-am despărțit, el pornind să descopere Iașul, iar eu, împreună cu Trandafirii, plecînd în căutarea unei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
anilor, de mai multe ori, piesa, cu actori români și străini. Acum îmi dau seama că realizările lor erau parțiale. Lawrence Olivier e, deopotrivă, Maurul și Gelosul. Are de la prima apariție alura tipică a unui negru, ajuns erou după o aspră selecție. Fidelitatea față de tipologie se exprimă în mers, în rotirea ochilor, în mișcările vizibile ale limbii, în felul de a rîde, de a fi mînios sau delicat. Ceilalți Othello pe care i-am văzut erau niște albi smoliți. Lawrence Olivier
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
viciului pînă la „iad”.) Era într-una din acele „pase proaste”, morbide, chinuitoare, care-i vin tot mai des, cînd mă provoacă să-i spun „ce-a greșit” de a ajuns în situația critică de azi. Vrea să fiu dur, aspru, necruțător. Cum nu obține de la mine imputările pe care le așteaptă, se autoacuză frenetic sau își inventează scuze neverosimile. În convorbirea abia încheiată, pe un ton de destăinuire importantă, gravă, mi-a spus: „Eu sînt copilul mal-aimé. N-am avut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de retorică: „Voi fertiliza dealurile sterpe, învățînd cum să trăiesc cu adevărat. Voi deprinde înțelesurile despre viață din glasul ascuns al pămîntului”. Acest discurs e nefiresc, pentru că el nu vorbește unei adunări, ci nevesti-sii. Conține apoi prejudecata că numai muncile aspre ne pot învăța cum să trăim cu adevărat și o expresie, literar, epuizată: „glasul pămîntului”, care e, se înțelege, „ascuns”. Mai curios e că G. se autoplagiază în aceste pagini frumos imprimate: „Cuplul rămîne un mister în echilibrul fragil, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a consumului în singurătate, a artificialității, viața scriitorului îi face acestuia, adesea, după ce a trecut de mijlocul ei, impresia de ceva ratat, pierdut. Ocupîndu-se cu biografiile imaginare, își dă seama că a uitat să trăiască el însuși. În urma unei munci aspre, a avut uneori succese, a cucerit, poate, notorietatea, dar, vai!, n-a cunoscut fericirea pe care o dau lucrurile simple. Se pare că tocmai cei ajunși pe culmi suferă mai mult din această pricină. Aș putea da numeroase exemple, dar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mîncare, am băut aceeași cafea (cu înlocuitori), dar starea mea e diferită. Mă simt fără putere, dezarticulat, cu o senzație de dezgust. Pînă și relația cu obiectele mi se pare alta: cartea pe care o am în mînă e grea, aspră, creionul n-are tăria obișnuită etc. Nu mai spun cît de neplăcut mi-e gîndul că va trebui să ies din casă și să mă întîlnesc cu inși a căror vedere nu mă încîntă. Potrivit ar fi ca o asemenea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cât de cât armonia turburată din sau fără voia lor. Nu aspiră la dealuri de bogăție, fericire, liniște, doar un strop, pentru ele supremul ideal. Nu-l prea găsesc și se Întorc spre ele Înșile, se gândesc și Înțeleg vântul aspru. Este al vieții. Un singur cronicar s-a oprit la textul mottourilor mele. Poate a fost grabă, poate dezaprobare, cum, Într-o eră atomică, sprijin În credință? DA. Acolo mi-am găsit din nou limanul puținei mele Înțelegeri și mulțumesc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
apăra legile eticii și țării. Există un cod al echității socialiste. Există și e bun, dar, din păcate, nu e respectat tocmai de cei ce au Carnetul Roșu, căci ceilalți nu au curajul să o facă, știind că pedeapsa e aspră și lor li se aplică, pe când membrii de partid primesc o critică pro forma ca pedeapsă, și cu asta scapă. Oare prin aceasta nu se face o discriminare? De ce în funcțiile de conducere se cere neapărat să fii membru al
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
au trântit la pământ pe bătrâni, strigându-le: Lapte vă trebuie? Ați făurit socialismul, acum mâncați-l! Ce să mai spunem despre momentul în care casierițele au anunțat că nu mai fac bon pentru că s-a terminat laptele!? Cele mai aspre cuvinte și multe invective și expresii murdare la adresa Partidului! Că vă înjură pe dvs., am înțeles o, și încă mai demult, dar au ajuns să înjure și Partidul, iar asta numai din cauza celor care îl conduc așa cum îl conduc! Faceți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
regimului de pașapoarte etc. și când am fost întrerupt de trei ori de către primul-secretar, sub privirile stupefiate ale obștei scriitoricești, asupra căreia plutea un duh de bătrânețe și lașitate. De mult folos i-ar fi fost societății românești contemporane critica aspră și obiectivă, oricât de distructivă ar părea ea unor minți îmbătate de ideologie. Așadar, stimați tovarăși, vă invit să descoperiți propriul dvs. oraș prin prisma unui condei care nu v-a fost de mare trebuință și mereu l ați certat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
titluri cazone sau semicazone din care nu lipsesc sintagme precum: Toate forțele la... Acțiuni pe un front larg; Mobilizare generală la recoltatul... Oamenii muncii raportează... etc. etc. în Drapelul Roșu (unii spuneau șervețelul roșu) apar însă și critici, uneori foarte aspre, precum: A luat foc o claie de fân. Ce fac pompierii? S-au ars! , sau Vânzătoarea C.T. a dat lipsă la gramaj. A fost amendată cu 250 de lei. Să-i fie de învățătură, ori: Bișnițarul M.I. a fost surprins
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fost atât de mare. Tovarășe Ceaușescu, am patru copii și toți sunt la oraș. Niciunul nu a vrut să rămână acasă. De la doi copii am câte un nepot. Ceilalți nu vor să aibă copii. Să știți că legile, oricât de aspre ar fi ele, nu vor mai reuși să sperie populația. Din păcate, dvs. nu faceți decât să scoateți legi și decrete prin care ne amenințați cu pușcăria. Unde și când s-a mai pomenit ca un țăran care muncește și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ca un țăran care muncește și crește vite să nu aibă dreptul să taie un vițel sau un miel? Dacă muncesc, am și eu dreptul să mănânc ceea ce îmi place. Cred că nici pe vremea turcilor legile nu erau mai aspre. Când eu m-am însurat, tata a tăiat doi viței pentru nunta mea. Astăzi, eu n-am voie să tai un vițel crescut de mine, ca să mă ospătez cu întreaga familie. Diferența care este? Când tata a tăiat pentru nunta
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
naturii, găseam ici și colo. Cu toate greutățile întâmpinate, în ultima zi a lunii iulie am ajuns în Austria, unde m-am predat poliției. Aveam să constat ceva uluitor. Cunoscând din țara noastră comportamentul milițienilor, mă așteptasem la mustrări, vorbe aspre și dispreț. Spre surprinderea mea însă, am fost tratat omenește, vorbindu-mi-se frumos și, lucru demn de remarcat, s-a căutat a mi se rezolva situația în cel mai scurt timp. Am ajuns în Traiskirchen, unde mi s-au
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
au și trimis un prelat în America? Cum continuă să ducă cu preșul Occidentul acești șmecheri, cum i-a denunțat fostul ambasador american la București, retrăgându-se din postul de ambasador din cauza politicii duse de administrațiile americane față de cea mai aspră dictatură din Răsărit. Oare Congresul SUA va permite să se acorde în continuare RSR-ului clauza națiunii celei mai favorizate? Nouă, celor mulți, nu ne-a ajutat la nimic, ba din contră, suntem an de an tot mai flămânzi, deoarece
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Și mereu, Încă din acea carte, lumina prezenței materne, cu acea inefabilă concretețe de sacru și profan. În textul care dă și titlul volumului Întâlnesc - atribuit, firește, personajului narator - următorul fragment: „Înnebunit după zăpadă, În sufletul meu e o bucurie aspră și tristă: oiubesc poate și pentru că ea e inutilă, ușor perfidă, plină de dușmănie și distanță. Frica ei În fața căldurii mă Înveselește. Privind-o, Îmi spun: Nu mai sunt chiar așa tânăr»... De obicei, ea coincide cu ziua În care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]