7,167 matches
-
Așa se face că lumea Întreagă, În lunile care urmară, avea să asiste la o cursă stranie și sfâșietoare: În vreme ce exemplul Tabrizului Începea să reaprindă, În diferite colțuri ale Persiei, flacăra rezistenței, orașul Însuși suferea un asediu dintre cele mai aspre. Partizanii Constituției vor avea oare timp să-și revină, să se reorganizeze și să pună din nou mâna pe arme, Înainte ca bastionul lor să se prăbușească? În ianuarie, un prim mare succes: la chemarea șefilor bakhtiari, unchii materni ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
service și... fac câțiva pași spre el, desfăcându‑mi nodul din talie... și să ne lăsăm în voia nopții. Luke se uită la mine, cu mâinile la cămașa albastră, încheiată pe jumătate. Dă‑ți‑o jos, zic cu un glas aspru. Ce rost are să ne îmbrăcăm dacă tot ce vrem să facem e să ne dezbrăcăm unul pe celălalt? Pe chipul lui Luke se desenează încet un surâs larg, și ochii încep să îi strălucească. — Ai foarte mare dreptate, zice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aruncăm o privire pe perimetru. Bateriile de care dispunem nu ajung nici pentru o viziune minimală. Audiocaptoarele consumau mai puțină energie. Ele aduseră în pasarelă glasul acestui glob sinistru. Furtuna urla și prin receptoarele, imobile umplea cabina cu un foșnet aspru. ― Aș fi preferat să ne fi așezat în plină zi, zise Lambert, cu privirea țintită pe acest mediu ostil. Puteam măcar să vedem fără ajutorul instrumentelor. ― Ce se-ntâmplă, Lambert? glumi Kane. Frică de-ntuneric? Ea nu-i întoarse zâmbetul. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de nasul lui. Un popas vâscos, cleios, supură și viziera începu să se topească. Îngrozit, Kane încercă să smulgă creatura prinsă ca o ventuză care se vâra în el. Aceea trecuse prin geamul blindat. Aerul respirabil din rezervoare și atmosfera aspră și sulfuroasă a acestui cavou se amestecară. Era vlăguit, continua să respingă, părăsit de puteri acea mâna. În pragul nebuniei, amețit de oroare, își dădu seama că acea creatură trăgea cu insistență de buzele lui. Se clătina prin sală, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de către Hera, eriniile Îi retrag harul, Însuși soarele, zice Heraclit, nu va depăși limitele care i-au fost fixate; dacă nu, eriniile vor ști să-l readucă pe orbita sa. Aceste actrițe invizibile ale tragediilor sînt păzitoarele unui drept străvechi, aspru și strict. Nimic mai firesc ca În fața areopagului atenian acuzarea lui Oreste să fie susținută de erinii, dacă Apolo a preluat apărarea. Altceva izbește totuși aici. Este prima oară cînd destinul este dat În judecată! Procesul lui Oreste este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de masă albă, apretată. Două cești aburinde. Surogat de cafea cu lapte. Surogat, cafeaua e departe, în Brazilia... Surogat de cafea și înlocuitor de lapte. Bătrânețea e si ea surogat, iar poporul a atins virsta treia, pensionarea. Felii de pâine aspră, neagră, unse subțire cu magiun. Dar lingurița, cuțitul, farfurioarele lucesc, ca noi. Totul curat, proaspăt, ca primăvara. Ferestrele deschise, să intre elixirul, veninurile, amăgirea. Doamna Gafton desfăcu revistele proaspete. Își puse ochelarii, sorbi din ceașcă, privi titlurile primei pagini, renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Bănățeanu și după divorțul de bătrânul Eusebiu și între un divorț și altul și între o căsătorie și alta, fantoma Irina reapare. Vine aproape, aproape, niciodată destul de aproape pentru a încerca să te conecteze, cum speră doctorul Marga. Chipul ei aspru și gingaș concentrează o cinetică în care te-ai putea împotmoli, în sfârșit, și chiar vindeca, așa crede Marga. Să auzi, iarăși, ecoul altei vârste, să încerci iarăși durerea, izbit, ca atunci când te prăbușeai de pe ghidonul lucios al adolescenței? Cadența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dispărut. Domnișorul Anatol s-ar așeza pe covor, tanti Jeny în fotoliu, închizând ochii. Măi bădiță Onule... Glasul subțire subțire, un copil firav, o dâră abia văzută, sub genele dese și negre. Măi Bădiță Onule Semăna-ți-aș numele Mâna aspră mângâind chelia orfanului. Lent lent se ridică glasul, lent și subțire curge lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile... în toate grădinile... s-ajungă miroasele... la toate frumoasele... lungit lungit până începe, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu puteai măsura. La podețul de lemn din marginea satului, acolo s-a oprit Vasile. Să-și îndrepte pălăria! de necrezut, să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Vasile Musaca, albit ascuțit, ca și cum îndeplinea o misiune prea aspră pentru înaltele sale puteri vrăjitorești. Un ultim pas, până la dunga taluzului betonat, la gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar niște lumânări, care păreau niște torțe. Zâmbea Vasile. Când a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era deja în prag. Mâna îl atinse, degetele se înlănțuiră de ale sale. Tras înăuntru. „E curent pe scară. Chibriturile se sting.“ Da, era curent pe scară, imposibil de menținut flacăra. Vocea limpede, adâncă, degete subțiri, osoase, puternice, părul scurt, aspru, roșu, arzând. Dădu să aprindă alt chibrit. „Nu, nu aici. Caut o lumânare“, și îl trase după ea, prin vestibulul îngust, spre cameră. Trecuse în altă cameră, să caute lumânări. „Nu, nu găsesc. Aprinde un chibrit, te rog.“ Chibritul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-ți recunoști propria voce, de ce de ce de ce. A mai apucat să vadă cum îndreaptă spre el gigantica ei gingașă făptură. Dintr-un salt scurt, coborâse de pe birou. Se înălțase. Întreagă, întreagă, în sfârșit... Cu picioarele acelea lungi lungi și coama aspră, strânsă cuminte la ceafă. Își împreunase mâinile subțiri, delicate, ca pentru a-i cere iertare sau pentru a-l liniști doar, în pregătirea bucuriei: să fie în stare a primi lumina tânără, privirea ei, care se tot apropia. Se îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cârpe, hârtie, sârmă. Coborâseră câțiva pasageri, se urcaseră alții, aglomerația aceeași, ca totdeauna. Hârca nu pornea. Brusc, iritarea unui nou pasager, agățat de scară. „Ce faci, blegule, nu vezi că urc?“ Blegul era un bondoc, într-o scurtă de stofă aspră, cenușie, cu o față rotundă și palidă. Deschisese ochii uimiți, nu răspunse. Se dădu la o parte lângă ușă, să facă loc furiosului. Trupurile se îndesară unul în altul. „Stați așa, nerozi, nu vă mișcați.“ Avea să înceapă cearta, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tolea, cu toți dinții aceia perfecți, mari și albi. ...Pe străzi, pustiu. La podețul de lemn din marginea satului, acolo s-a oprit, de necrezut. Să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Dominic alb, ascuțit, misiunea prea aspră pentru puterile lui. Coloanele de torțe subțiri, poate doar niște mari lumânări lunguiețe. Aliniate în lungul taluzului, deasupra colectorului de canalizare al orașului, lângă râu, lângă gura de vărsare în râu. A luat torța lumânare din mâinile primului dinrând. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de mâhnirea de‐a nu fi murit mai de mult. Un obraz palid și văros, ochii îngropați departe în găurile negre ale unei frunți cernite de marginile mari ale pălăriei enorme. Mustața albinală stuf oasă și o pensulă de barbă aspră dedesubt. Slab, slab, sfios ca un întârziat, călcând cu economie asfaltul, el umbla ca un străin sărac, refugiat în București dintr‐o străinătate de undeva și retras parcă din niște lupte politice în care și‐ ar fi pierdut și iluziile
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
purtau pe toate ale lor, pe câmp și‐ n bătătură; Coroanele lor erau călcâiele crăpate. Olmazurile din palme nu le‐ascundeau de furi că nu le ajungea timpul cât aveau de săpat, mai dureau deci câteodată că așa‐s bătăturile aspre pe sapă dar mai moi la mângâiat. Mărgăritarele lor șirag se așezau sărate pe frunte și sărate pe față de se oglindeau uneori stelele serii și cel mai ades luceafărul de dimineață. Împărătesele nu‐și plângeau soții și feciorii când se
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vijelie, Chiar umbra ei se schimbă în făclie Pe drumul drept menită să te poarte. În fața ei, de‐a pururi te prosternă! Simbol duios al patriei, eternă, Te leagănă de dincolo de moarte! CÂNTECUL MAMEI Cu mâna albă de domniță Sau aspră mână muncitoare, Purtând o floare la cosiță Ori diademă lucitoare, De legeni leagăn de mătasă Or biata albie săracă, O, mamă, inima‐ mi duioasă În sfinte raze te îmbracă! Ești tu, mereu, aceeași mamă; Un zâmbet cald în suferință O
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
din viață... De lângă șură, răzimată, Te va privi muncita sapă, De‐ ar ști vorbi surata bună, Amar te‐ ar prohodi la groapă: O viață‐ntreag‐ am fost tovarăși, În ploi și‐ n arșiță de soare, 189 De truda palmei tale aspre Eu m‐ am făcut strălucitoare. Sclipirea mea spune rușinea și jalea care mă purta: M‐ ai frânt de glia tuturora, Dar n‐ am săpat moșia ta! RUGA MAMEI fragment Să‐mi plec genunchii iară, Să‐ ți spun iar ce mă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
rândunele... La casa asta am iubit. O casă veche, dintr‐ acelea Din vremea care a murit. În casa asta am trăit Privind la soare, oameni, stele! De‐ aici în viață am pornit În pas cu gândurile mele Pe căi când aspre, când rebele, Să cuceresc ce‐am cucerit... În casa asta am trăit! Gruia Novac Născut la 22 noiembrie 1935 în comuna Căprești, județul Soroca, în Basarabia. școala primară a absolvit‐o în 1946 în comuna Celotea, județul Teleorman iar liceul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de la păscut. Burtăncureanu îi povestea de una, de alta, iar Goncea, madama cu căruciorul, izbucnea din când în când în hohote năpraznice, clocotitoare de râs. Se oprea și, proptit în cărucior, sălta pătura, ascunzându-și fața hohotitoare în stofa ei aspră. Eventualii trecători izbucneau și ei spontan în torente hohotitoare, gâlgâitoare. Și erau mereu câțiva în preajma lor. Printre ei, nelipsit, Constandin F. Panaitescu, ofițerul de la Starea Civilă a Primăriei, demascat ulterior, la trei ani de la Revoluția de la Județeană, ca un fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
atmosferă din interior ceva mai respirabilè, ascultându-i aproape paralizat cuvintele de nebunè, Tu nu mè cunoști, dar eu te știu, te știu pe tine! Ha! Ha! Haaa! Tu esti bèrbatul! Glasul ei, un amestec ciudat de inflexiuni duioase și aspre, rezonând puternic în mintea mea, lipindu-se cu nerușinare de mine, lunecând fierbinte pe trupul meu, strecurându-se prin porii deschiși ai pielii, eu, temându-mè cè dacè aș face vreo mișcare, dinții șarpelui care se încolècește în jurul meu ar musca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
asta iubitul ei, Matei îmbrèțișând-o cu sentimentul cè nu-i va mai dă drumul niciodatè din brațele lui, Ar fi trebuit sè mè insulți, Matei, murmurându-mi, sè mè jignești, sè te porți urât cu mine, sè-mi spui toate cuvintele aspre pe care cu siguranțè le-ai gândit despre mine, sè-mi spui cè nu sunt decât o femeie rea care te-a ademenit cu bunè științè, cè n-am fècut decât sè mè distrez cu tine, prea tânèr că sè înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
vinovèției lui Matei, e mirosul complotului mateian împotriva societèții, Vè previn! Sunt cu degetul pe butonul nuclear! Declanșez era rèzboiului atomic mateian! Și apoi voi fugi în America! Ce sè scriu, domnule plutonier major? îl întreb pe bèrbatul cu chip aspru, care, la celèlalt birou din încèpere, a scos din mapă să de polițist un chitanțier și a început sè-și verifice toate chitanțele cu amenzi pe ziua de astèzi, Din când în când, atunci când foile chitanțierului nu se lasè ușor manevrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
una din zile, ningea frumos afarè și, amintindu-mi, i-am trimis un e-mail cu mi-e dor și te iubesc și ea mi-a rèspuns rèbdare! mi-am înfrânat cu greu pornirea nervoasè de a-i scrie câteva rânduri aspre, douè zile mai târziu am aflat ce însemnă cuvântul ei rèbdare, când, dupè atâta timp, mi-a deschis din nou poartă, asta a fost joi seara! astèzi deja luni, Te însori, a spus lipindu-se de mine, Spune-mi sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
eu explicându-i cè, dacè nu faci salvare indicându-i exact locul unde sè salveze respectivul fișier, el, calculatorul, salveazè în locuri specifice, poate în temporary file, cine știe, Eu, cu telefonul mobil la ureche, alungindu-mi trupul prin aerul aspru, dar sclipitor de februarie, mè întind peste clèdirile vechi din centru, strecurându-mè printre tuburile de neon roșu ale reclamei vodafone cu oferte pentru îndrègostiți, apoi, apreciind cu precizie înèlțimea statuii lui Matias Rex, fac un salt aerian, zburètècind porumbeii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
potică. În poarta prăbușită ce duce-n fund de munte, Cu cârja lui cea vechie el bate de trei ori, Cu sgomot sare poarta din vechii ei ușori, Bătrânul se închină... pe rege-l prind fiori, Un stol de gânduri aspre trecu peste-a lui frunte. În dom de marmur negru ei intră liniștiți Și porțile în urmă în vechi țâțâni s-aruncă. O candelă bătrânul aprinde - para lungă Se-nalță-n sus albastră, de flacăre o dungă, Lucesc în juru-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]