7,814 matches
-
cum scapără și troznește ca ghinda în fălcile mistreților flămânzi. Și zăpada în jurul lui arde... parcă ar scoate limbi de flăcări și fum!.. Primăvara și vara era mai liniștit. Și așa, cumplitul supliciu a ținut zile, luni și ani... până ce bietul om a sfârșit înghețat și sfâșiat de fiare... Era moșierul Grigore Șipoteanu-Fălciu; bătrân cu barba stufoasă, bătută de bruma vremilor, cam la anii senectuții, fost deputat conservator al Ținutului Fălciu mulți ani... Moșiile neamului său se întindeau pe câteva mii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Fagii la cea mai mică adiere, povestesc povestea ei și a lui Tudor, îi auzi și începe să murmure cu ochiul închis...“A fost odată, a fost... ce n-a mai fost...!“, din ochiul închis șiroind lacrimi pe obrazul mutilat. Bietul om... asculta glasul pădurii și plângea... plângea și povestea povestirea nescrisă, a Anucăi, fata pădurarului. ...Era povestea nenorocului neamului ei... Născută în ajunul „Răzbelului“<footnote Războiul de Neatârnare (1877-1878). footnote>, într-o noapte cu Lună Plină, pe un ger al
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lăcrimos, bătându-l pe umăr cu mâna, de-l trecură pe bietul țăran toți fiorii. - Păi,.. păi, să vânăm, Coani Griguță... să vânăm. Când vrei mata.. când vrei mata, Cuconi Griguță! , se pripi fostul hăitaș, să-i facă pe plac bietului om „bicisnic la minte“. „-...Când vrei mata, boierule, când vrei... repetă bătrânul... „-...Uite, măi Fa... Fanachi, parc‟așa îț‟ zâci! Am o carabină cu repetiție, măi, un Colt<footnote Colt, carabina cu repetiție, armă de apărare și de vânătoare pentru
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i bati în chept, cii făr‟ di grijî...!“ Era foarte sigură pe știința și experiența ei.Totuși, fără să arate, bătrâna era îngrijorată... ea știa bine la ce se mai poate aștepta. Dar Anton era încontinuu, cu ochii ațintiți pe biata femeie, urmărindu-i răsuflarea, parcă, i-ar fi numărat-o, dar și către fereastră, așteptand zorile ca pe o ușurare, zicându-și: „De s-ar lumina, odată, de ziuă..!“ Pădurea sub razele lunii pline, cu aer aspru, pătrunzător, părea înseninată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mila tinerei lui neveste, dar și de a bătrânei moașe. - S-o‟ndemnăm fără contenire, Antoane, mamî..., să n-o slăghim diloc, cî‟i mari primejdii mamî... îi șopti ea, tot mai îngrijorată. - Hai, Xenia... înc‟olecuță! o ruga și bietul om cu lacrimi în ochi, îngenuncheat la căpătâiul ei, înțelegând și el primejdia. Pe pădurar, om neînfricat, cu inima și nervii tari, nimeni nu l-a văzut plângând. De afară, se auzeau trosnetele de copaci rupți de vijelie, cu înfricoșare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
clătine mintea de durere. Se zvârcolea în chinuri, ca o râmă strivită la un capăt. Afară, crivățul urla ca o fiară, în frământările văzduhului, ca la început de lume... Din înălțimi, din băierile rupte ale cerului, se revărsa potopul. Chinurile bietei femei nu mai sfârșeau. Gemea, gâfâia din răsputeri, într-un lac de sudoare. Lângă opaiț, lumânarea de la Sf. Înviere, arde necontenit, tremurând la fiecare zvâcnire a urgiei de afară. „Să fie, oare, în această pornire a Firii, o neagră presimțire
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fetei... și, totuși trebuia să-i spuie ceva... - Ba da... ai și tu mămăică... cum să n-ai!.. fu primul gând care-i veni în minte. - Daa... și unde-i, că eu n-o vad!? Îl întrebă ea pe nerăsuflate. Bietul om simți că tot ce era în casă, începu să se învârtă în juru-i. - Păi... păi, s-a dus într-un loc, departe... departe! - Daa... și, când vini de-acolo!?..Îl întreba copila cu o inocență sfâșietoare. - Apăi, a să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
geam, din noaptea aceea dinspre Bobotează... Privindu-și dușmanul înfrânt în luptă dreaptă, în care n-au avut de ales, nu mai resimți nimic din ura înverșunată de la început, nici în ochii de pe zăpadă nu mai vedea privirea sălbatică... ucigașă. Bietul animal îl privea acum, cu orbitele goale, sfărâmate. Ochii de pe zăpadă îl căutau, parcă, să ceară pace. Fiara, la început cu ochii însângerați de cruzime, acum îl privea cu ochi sticloși, reci și supuși, parcă cerând împăcarea. Anuca, fata pădurarului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înspăimântați încercă să se ridice și să fugă; instinctul de apărare îl obliga să fugă... dar, căzu din nou, greu, la pământ și nu se mai putu urni. Anton se ghemui lângă el, sub lăstăriș, și abia atunci observă ca bietul căprior avea un picior rupt. „Norocul lui, că prădătorii încă nu i-au luat urma!“, murmură Anton. Piciorul drept, din față, care era rupt, îi atârna moale. Îl potrivi și i-l legă îndată între două bețe. - Poate că și-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dăduse peste un tată care își luase cu el fiul de numai cinci anișori. Își amintea și acum groaza pe care o încercase la vederea copilului. Cum se pregătea pentru momentul când avea să fie forțată să-l pună pe bietul om în fața alegerii între a-i închide gura plodului sau a părăsi compartimentul. Dar până la urmă puștiul se comportase impecabil și ea uitase de prezența lui. Copilul nostru va trebui să aibă, desigur, maniere la fel de ireproșabile, se gândi ea, întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
roză, Expusă și-apropiată! AUTOAREA -Zici că scoți mai multe...cărți?! Înțeleg!? Ești...autoare!? -Ghicind, scriu instant la tonți, Vieți trecute...viitoare! CĂȚELUL Din ciclul: Băiețelul curajos -Cum să-l mănânc singurel, Hai să-ncercăm amândoi! Cum să pap un biet...cățel?! -E-un cățel de... usturoi! ,,ABISALOM” La apariția volumului Speram, citind ,,ABISALOM”, Că voi zbura în ... PARADIS! Dar am căzut într-un...ABIS AL OMului Ion! CIOCLUL Domnul cu...costumul negru Maestru-i de ceremonii, Un om vesel și integru
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
și tu, la crâșmă sus, Și-arzi! La... grade de ,,tărie’’! VAI DE ...STEAUA NOASTRĂ! Din prima stea în Carul Mare, E-a cincia roată la căruță! O mai zărim cât o...steluță Perdantă-des și ...căzătoare! LACRIMĂ DE SFÂNT...TALENT Biet artist, vinde tablouri, Lacrime de sfânt...talent; Dolari vrea, cu trei zerouri! Beat, cedându-le pe-un... cent! COLABORARE?! Sigur, carte-am scris-o eu! Dar vre-un detractor de-al meu, Cert va zice:Ce-a fost...greu, A
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
presa dă o...știre, Care îngrozește țara: Blestemata de scumpire, Vine, vine...primăvara! VIAȚA, CA O PRĂJITURĂ Din iubire, vis și dor, Fă ți din viaț-o...prăjitură! Dar să nu o duci la gură, Dacă nu presari...umor! SUBVENȚIONAREA MEDICAMENTELOR Biată umbră, pe picioare, Gândea: Dacă o reduc Pentr-o lună și...dispare, Mai trăiesc, dacă mă ,,duc’’?! PRIMUL... Versul tău reverberează, Dor, iubire, vis, suspin! Primul! În rest explorează, Universu ți plin cu...vin! DARURI EUROPENE Europa ne trimite, Daruri
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
câte un fir Din blană și să se...culce! Apoi au mâncat azi, au mâncat mâine, Sâmbătă, duminică, luni, (Având, o foame...de câine!) După trei luni și cinci săptămâni, Molia leneșă, grosolană, L-a lăsat total fără blană Pe bietul bursuc, Adormit și năuc! Finalul-i fără mister: Fără blană și goi, În strașnicul...ger! Au murit amândoi, Plus voracele...roi! Morală: Și-ntre oameni, bunăoară, Făci bine și rău găsești! ,, Pe cine nu lași să moară, Nu te lasă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
a fost curățat, și Încă de curând. Sunt un tip curat, am replicat. Uită-te la unghiile mele, dacă nu mă crezi. — Walther PPK, 9 mm, constată Martins aprinzându-și o țigară. Exact ca pistolul cu care au fost omorâți bietul Herr Pfarr și soția lui. — Eu altceva am auzit, l-am contrazis, ducându-mă la dulăpiorul cu băuturi. Eram surprins să constat că nu se serviseră singuri cu whiskey-ul meu. Desigur, spuse Dietz, ne-a scăpat, nu-i așa, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mor de sete! spuse cu uimire o femeie înaltă, urâtă, îmbrăcată într-o haină verde, din mușchi, acoperită cu o coroană hidoasă, din ramuri de brad, pe care erau aranjate câteva ferigi. Îndură-te, mătușă, că sunt și eu un biet bătrân neștiutor. Eu sunt Crăiasa Ținutului de Cleștar, și, pe loc te pot transforma într-un mușchi, ca să stai, pe veci, îndrumând drumeții, care s-ar încumeta a trece prin împărăția mea. Îndurare, preaputernică Crăiasă! se rugară și cei doi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
făcându-și vânt pe apa înghețată a iazului. Intraseră în sat ca niște bravi eroi, dar, nu mică le-a fost mirarea, când tatăl lor îi luă la rost: De ce ați dat drumul fiarei din peșteră? Tată, dar e o biată bătrână. Ce putere poate să aibă? Pe această ființă a Gerului și a Întunericului, am ferecat-o în Peștera Uitării, rosti, cu semeție, bătrânul părinte. M-am întors și voi rămâne veșnic! hohoti Baba Iarna. Mi-ai jurat credință veșnică
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Aah... îngăimă, speriat, moșneagul Nu mai ai grai, străinule? se răsti strania făptură. Îngăduie-mi să-ți cer iertare, mărită Regină! De unde mă cunoști? Spune, că de nu, îți voi lua lumina ochilor! Stăpână a Regatului Luminii, eu sunt un biet bătrân, care a avut norocul să te mai vadă o dată! spuse, printre suspine, bătrânul. Și n-ai orbit, biet muritor? întrebă nemiloasa regină. Mama mea n-a mai apucat să vadă niciodată lumina zilei, dar eu am fost iertat, murmură
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mărită Regină! De unde mă cunoști? Spune, că de nu, îți voi lua lumina ochilor! Stăpână a Regatului Luminii, eu sunt un biet bătrân, care a avut norocul să te mai vadă o dată! spuse, printre suspine, bătrânul. Și n-ai orbit, biet muritor? întrebă nemiloasa regină. Mama mea n-a mai apucat să vadă niciodată lumina zilei, dar eu am fost iertat, murmură omul. Cine era mama ta și cum de ai fost îndurat pe acest pământ? Mama mea era vrăjitoarea pădurii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și-a trufașei sale soții Arghira. Era Catrina o zvârlugă de copilă, cu bujori în obrajii albi, cu părul galben, ca spicele coapte de grâu, împletit în coade groase de dădaca Anisia, cea care o învățase toate rânduielile vieții pe biata copilă, lipsită de căldura mamei, Arghira, care-l corcolea pe Alexăndrel, dar fiind fermecată și de tronul Munteniei. Bine-ai venit, dragă copilă, o strânse la piept Domnul, lăcrimând de bucuria revederii. Bine te-am regăsit, Măria Ta! se bucură
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Grigorie, căpitanul gărzii domnești, pentru împărțirea nedreaptă a rațiilor de carne. Ba pe deasupra, tocmai de dimineață îl vestise logofătul Dumitrașcu că noul sluger o momise pe fata vistiernicului Hrize, în casa unui pândar de la viile Domnului de la Cotnari. Se căznea bietul domn să iasă din beleaua asta! „Să vină la mine vistiernicul, ș-apoi să-i spui cum mă îndemna să l pun în domnie pe preacinstitul Ilie!” răbufni Vodă, poruncind să se arate boierilor: Cinstite fețe boierești, începu el molcom
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mâna, că mam săturat numai de porunci! zise printre dinți, Natalița. Nevastă, fii ascultătoare că deseară te voi duce la maică-ta, în Rediu! Parcă nu știu eu, că-ți pasă mai mult de rachiu decât de grijile și durerile bietei bătrâne, suspină femeia, care începu a scoate masa cu trei picioare și a așeza pe ea o față de masă de borangic, un smoc de busuioc, o farfurie cu mere domnești și un castron de nuci. Printre gemete și mormăieli, ghionturi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și câteva localnice gospodine, înfruntând, cu semeție, căutătura bătrânilor, care priveau, neputincioși, la samavolniciile urmașilor muscalilor. Satul era pierdut sub stăpânirea rușilor. Ce nu dărâmase obuzele, reușiseră să distrugă o lună de ocupație rusească. Pe deasupra, seceta nu le dădea pace bieților oameni, care-și încropeau hrana zilnică din fierturi de ierburi, la care adăugau(vai, ce fericire pentru multe familii) un pumn de urluială, măturată din hambare sau din podurile caselor. Într o zi, căpitanul Alioșa se înfățișă la poarta lui
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a fost trimisă la alt orfelinat, de unde o înfiase o familie înstărită din Coarnele Caprei. Războiul se sfârșise. România devenise sclava Rusiei, datorând uriașe despăgubiri de război. Foametea se instalase în satele Moldovei. Nici o bucurie nu se întrezărea pe fațele bieților oameni. Cu trupurile sfârșite, implorau pomană în fața comandamentelor militare. Unii comandanți, mai miloși, rupeau de la gura soldaților, oferindule o gamelă de zeamă acră, care nu reușea să le potolească foamea. Era o zi de duminică. Cerul plumburiu se pregătea să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a actului de înfiere. Fata lui, Măriuca, era în grija unui inginer din Coarnele Caprei. Mare bucurie pe fața suptă a bărbatului! Ar fi vrut să zboare ca să privească chipul neștiut al copilei! Dar, cum putea să se înfățișeze un biet țăran în fața fetiței de nici trei ani și să-i spună că-i este tată? Cine l-ar fi crezut? Sigur, ar fi fost dat afară! Ori, mai rău, ar fi fost arestat și bătut! Rațiunea îl îndemnă să-și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]