6,157 matches
-
avea În lada de zestre de la capul capului, costumul cusut cu mîna. În fiecare casă, se torcea, se țesea și se coseau costumele, care au fost atît de admirate de străini. Timpul de relaxare și veselie se petrecea la nunți, boteze, nedei, hramuri ale bisericii. Aceste nedei, erau expoziții ale artei, expuse pe viu sub cerul liber. CÎntecele de veselie, de dor și de ducă,ale Înfrățirii omului cu munca, cu anotimpul, cu lunca Înverzită, cu pădurea ce veșnic Întinerește și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
dacă el cunoștea sensul noțiunii de "pom", ca să nu mai vorbim de sensul abstractei sintagme "pomul cunoștinței binelui și răului". De ce să fi cunoscut mai degrabă Adam numele pomilor din grădină decît numele animalelor pe care el însuși le-a botezat? Iată doar cîteva întrebări care sugerează că mai degrabă o comunicare de tip revelatoriu, intrinsec (telepatic), iar nu una strict lingvistică a fost aceea prin care Dumnezeu i-a transmis omului principalele sale dorințe. În ceea ce privește modul în care Adam ca
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în momentul "amestecării limbilor", atunci cînd aspirînd să înalțe Turnul Babel omul va încerca să se compare din nou cu Dumnezeu. Faptul că Adam a trebuit "să vadă" viețuitoarele aduse de Dumnezeu în fața lui denotă că el nu le-a botezat "convențional", ci pe cale "naturală", în consens cu proprietățile lor, desprinse cu precădere pe calea analizatorului vizual 9. • Polivalența logică este un rezultat al încărcării cuvintelor cu sensuri conotative, fie ca o consecință a sărăciei limbajului incipient utilizat de Adam, fie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în pomul din fundul grădinii, dar n-am putut gusta niciodată din ele." (Petre Ispirescu, Prâslea cel voinic și merele de aur) (b) " Peste dealuri zgribulite, / Peste țarini zdrențuite, / A venit așa, deodată, / Toamna cea întunecată. // Lungă, slabă și zăludă, / Botezând natura udă / C-un mănunchi de ciumăfăi, / Când se scutură de ciudă. [...] Cri-cri-cri, / Toamnă gri, / Tare-s mic și necăjit." (George Topârceanu, Balada unui greier mic) (c) "Dar nu e vreme de discuții filologice: sosește trenul și nu stă mult
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
c) " Când, tocmai, la vreme de bătrânețe, iată că se îndură norocul și cu dânsul și dobândi un drag de copilaș, de să-l vezi și să nu-l mai uiți. Împăratul îi puse numele Aleodor. Când fu a-l boteza, împăratul adună Răsărit și Apus, Miazăzi și Miazănoapte, ca să se veselească de veselia lui. Trei zile și trei nopți ținură petrecerile și se chefuiră și se bucurară, de o ținură minte cât trăiră. Băiatul de ce creștea, d-aia se făcea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Cînd au auzit Tora, au deosebit din Israel pe toți străinii.” Primele victime ale acestei nebunii au fost filistenii care nu se dădeau în bărci cu persanii și nici nu doreau să se pupe cu Iaho, marea iubire a ivriților, botezată în secolul lll î.e.n. cu numele de Iahwe. Iar acțiunea de nimicire a filistenilor o găsim la 2 Samuel 3,14: ,,Și David a trimis soli lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, săi spună: «Dă-mi de nevastă pe Mical cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
să o prade, rămîne uimit de frumusețea ei și o plînge cu mare jale. Pentesilea era din Tracia, de neam arimin sau armîn cum își spun astăzi urmașii vechilor locuitori și cum zice Arctinios din care neam erau și geții, botezați de romani și italici daci, ca să mai aibă istoria grija unui nou popor. Poetul Actinus din Milet care a trăit pe la 777 î.e.n., în scrierea Aethiopiada, spune că zeița Thetis, luînd de pe rugul de incinerare pe fiul său Ahile îl
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
depresiune cu aspect de cîmpie numită Pelagonia iar în NV regiunii este o vale numită Polag. Aceste cuvinte arată că neamul pelasgilor nu a dispărut niciodată din sudul Dunării la fel ca cel din nordul fluviului, chiar dacă fiecare l-a botezat după timp și nărav: illac în tătară; ulagh în persană; olah în maghiară; olaci și blahi în italiană; vlahi, valahi și mesi în greacă; valasky în cehă, volosky în poloneză, volohi în rusă; blaci în franceză, walati, balacorum, valachorum și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a panteonului roman purta în vechea religiei a populației locale epitetul de armunos sau armunis. Astăzi, vechiul oraș italic se numește Rimini. Urmașii geților arimini din jurul Carpaților și-au spus rumuni pînă au venit leprele ,,doctorilor ardeleni” și i-au botezat români. Geții arimini pripășiți prin Albania, își spun și în prezent rîmîni. Dacă și-ar fi spus rîtani, ar fi fost spre liniștea istoricilor și limbiștilor români. Iar geții arimini din vechile ținuturi Tracia și Macedonia își zic și astăzi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în Iliada că patria lui Thyphon, cel mai renumit titan, era țara arimilor. Și tot în ținutul ari-milor de la nordul Istrului, spune Herodot că s-a luptat gigantul Thiphon cu Zeus. În papirusurile egiptene Seti sau Thyphon cum l-au botezat grecii, este înfățișat ca un monstru, jumătate șarpe și jumătate om, venit de la marginile pămîntului din nordul îndepărtat, unde își avea culcușul pe un munte înalt fiind ,,fiul pămîntului”. Herodot ne transmite o legendă care spune că Hercule, feciorul grecilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Scythia scriind magistrul ast-fel: ,, De la aceasta în lungime către ținuturile scitice, sînt popoare, vecine totuși, în-să diferite pînă la litoralul(Mării Negre): Geții, cărora romanii le spun daci; de altfel, Sarmații cărora grecii le spun Sauromați...” Deci romanii i-au ,,botezat” și pe alții ca să le fie bine în vîrful sabiei, dar nu înseamnă că acesta este adevărul. Tot Pliniu spune în altă parte că sciții își numeau neamul strămoșesc arameeni, iar noi să rămînem la ce scriu tăblițele de plumb
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
l-a fă-cut pe papa Grigorie lX să răspundă favorabil în vara anului 1227 la sugestia episcopului de Strigoniu de a fi investit cu mandat de legat apostolic în Cumania și în ,,țara Brodnic vecină” cu dreptul de ,,a predica, boteza și construi biserici, a orîndui clerici și a hirotonisi episcopi” în numele papei. În anul 1226, regele Ungariei care era și conducătorul Transilvaniei, trece în Cumania din estul Carpaților unde obține convertirea unui număr însemnat de cu-mani iar în primăvara
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mesaj înseamnă că avea probleme și le rezolva îndepărtînd răii și relele din glia străbună, iar astăzi s-au puit atît de mult încît va trebui să-i nimicim cu arzătorul de flăcări. Este foarte ciudat că arheologii români au botezat tezaurul ,,Cloșca cu puii de aur” deși imaginea ,,fibulei” arată că este vorba des-pre un șoim care era folosit ca simbol sacru într-un cult vechi ce se practica în toriștea străbună. Ticăloși și nemernici cum le-a fost și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
jocuri populare moldovenești, Chișinău, 1975. Antologii: Cântece populare de dragoste, introd. edit., Chișinău, 1977; Strigături, amintiri și scrisori versificate, introd. edit., Chișinău, 1978; Proverbe și zicători, introd. edit., Chișinău, 1981; Cât îi Maramureșul, Chișinău, 1993 (în colaborare). Repere bibliografice: Grigore Botezatu, Folcloristul Efim V. Junghietu, „Revista de etnologie”, 1995, 1; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 289; Datcu, Dicț. etnolog., II, 29-30. Gr.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287678_a_289007]
-
-și revendice apartenența la o anumită etnie? Cu alte cuvinte, care sunt criteriile ce construiesc și legitimează identitatea etnică? Acestea pot fi de natură obiectivă (cetățenia, locul nașterii), de natură afectivă (faptul de a te simți român), religioasă (a fi botezat într-o biserică românească), sau de natură culturală (a păstra obiceiurile românești, a simți că aparține culturii românești). Iată mai jos, rezultatele obținute în cadrul aceluiași Barometru al Relațiilor Interetnice (2001), la întrebarea " După părerea dvs., care sunt cele mai importante
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
listă de răspunsuri; mai jos sunt afișate procentele cumulate pentru toate cele trei alegeri): * Să se fi născut în România 67%; * Limba maternă să fie limba română 44%; * Să aibă cetățenie română 39%; * Să se simtă român 32%; * Să fie botezat într-o biserică românească 31%; * Să locuiască în România 25%; * Să respecte obiceiurile românești 16%; * Să simtă cultura română ca fiind a lui 16%. Este evident de mai sus, că primează criteriile obiective, urmate de cele afective, religioase, culturale. În
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
să fie tot mai frecvente, mai ales în casele profesorilor. Renumite au fost astfel fondurile de carte aparținând intelectualilor N. N. Răutu, C. Iordăchescu, I. V. Luca, Ezra Zuckerman, Hilel Kahane, C. N. Iancu, Ghe. Burghele, D. Furtună, C. Ciocoiu, I. Botezatu. Toate acestea au favorizat circulația tipăriturilor în rândul celor interesați de lectură 19. Și se pare că cititorii nu au fost puțini. O statistică întocmită pentru anul 1924 indică, în Botoșani, patru biblioteci publice cu peste 8000 de volume și
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
142. În 1932, profesorul dr. Rudolf Gassauer publică o lucrare istorică despre "Tipuri de monete moldovenești inedite", însoțită de desene explicative. Preocupările cultural-științifice ale altor absolvenți, deveniți profesori, figuri intelectuale de înaltă clasă, sunt redate în continuare. Prof. univ. Eugen Botezat publică un studiu intitulat "Împotriva concepțiunii creștine demonstrată prin știință". Prof. univ. dr. V. Tarnavschi studiază " Originea semitică și însemnarea etimologică a mai multor nume proprii și altor cuvinte trecute și în limba română". Poetul George Voevidca publică o lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
așezare cucuteniană din faza A-B descoperită pe teritoriul comunei Drăgușeni-Botoșani", în Hierasus, 1988, nr. 7-8, pp. 57-66; Paul Șadurschi, "Necropola getică de la Strabotin-Dângeni, jud. Botoșani", în Materiale și cercetări arheologice. Partea I, Editura Academiei Române, 1982, pp. 173-185. 13 Daniel Botezatu, "Repere ale întemeierii Botoșanilor: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș", în AMS, 2005, nr. 4, pp. 239-255 sau Stela Giosan, "O pagină din istoria Botoșanilor - incendiul din anul 1887, văzut de contemporani", AMS, 2002, nr. 2, pp. 137-145
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
2002, nr. 2, pp. 137-145; Stela Giosan, "Documente privind începutul sistematizării orașului Botoșani", AANB, 2008, nr. 3, pp. 128-133; Gabriela Alina Bejenariu, Funcțiile municipiului Botoșani, Iași, s.n., 2008, 106 p. și Populația muncipiului Botoșani, Iași, s.n., 2008, 66 p., Daniel Botezatu, "Ocolul Domnesc al Botoșanilor", AMS, 2008-2009, nr. 7-8, pp. 26-45; Vasile Sfargiu, Câmpulung Moldovenesc: vornici și primari de-a lungul timpului, Editura Axa, Botoșani, 2008; Vasile Adăscăliței, "Evoluția demografică a orașului Dorohoi (1864-1916)", AMS, 2008-2009, nr. 7-8, pp. 202-226; Idem
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sunt alese cu grijă pentru a servi scopului urmărit, niciunul nu este inventat, toate putînd fi istoric sau mitologic reperate. E drept, adaugă ea zîmbind, că atunci cînd a aflat că una din cititoarele ei cele mai înfocate și-a botezat proaspăta fiică Plectrude, s-a simțit ușor stînjenită... Mai apoi, deși există un dinamism foarte pronunțat al povestirii, urmărind, practic, etapele tensiunii dramatice din tragediile grecești, pînă la climaxul adesea surprinzător, dintr-o perspectivă narativă, nu se poate vorbi de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sau de corespondența construcției discursive cu stări ale lumii, aceasta constituind condiția necesară a cunoașterii teoretice, a adevărului. Adevărul nu mai este „tare”, el presupune grade de manifestare; Searle vorbește de enunțuri „aproximativ adevărate”, Popper de „grade de verosimilitudine” iar Botezatu de „grade de adevăr”. La nivelul semantic al discursivității, putem vorbi de o intenționalitate cognitivă a locutorului, în sensul că acesta este orientat cognitiv spre o anumită stare de lucruri, pe care intenționează să o reprezinte prin limbaj, dar și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
într-o formă atenuată). Expresia <<în toate cazurile standard>> din enunțurile condițiilor 2 și 4 are menirea de a permite acceptarea adevărului aproximativ și de a evita dihotomia adevărat-fals din teoria tradițională a adevărului.” (Teodor Dima, Criteriologia adevărului, în P. Botezatu (coordonator), 1981:189). În aceste condiții, o secvență discursivă nu mai prezintă o consistență “tare”, ci ne întâlnim cu un “concept relativizat de consistență.” (idem:190). Principiul rațiunii suficiente ne cere să acceptăm orice enunț pentru care dispunem de un
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
nu sunt fapte disponibile în ajutorul evaluării, în cazul propozițiilor probabile, în cazul propozițiilor matematicii pure și logicii matematice, precum și în cel al enunțurilor ipotetice sau condiționale (cu antecedente neactualizate) și al contrafactualelor. (cf. T. Dima, Criteriologia adevărului, în P. Botezatu, Adevăruri despre adevăr, 1981:71). Printre inițiatorii și susținătorii unui astfel de criteriu, unii mai radicali, alții mai moderați, sunt: F. H. Bradley, B. Blanshard, N. Rescher, O. Neurath, M. Bunge. Conform criteriului coerenței, a spune că un enunț este
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
spune că, coerența unui enunț cu altul este acceptată ca un test practic al adevărului numai pentru că al doilea a fost acceptat independent de primul ca adevărat, altfel intrăm într-un cerc vicios. (cf. T. Dima, Criteriologia adevărului, în P. Botezatu, Adevăruri despre adevăr, 1981:181). Criteriul coerenței, deși aduce destule contribuții la stabilirea adevărului, în special în disciplinile formale, analitice (matematica, logica formală), în disciplinele factuale el nu poate constitui de unul singur criteriologia adevărului enunțurilor, ci numai împreună cu criteriul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]