7,134 matches
-
său provine de la un cuvânt antologic în limba sârbă Призрѣнь, de la при-зрѣти, indicând cetate care ar putea fi văzută de la distanță. (comparat cu Přízřenice din Cehia). Din 830 D.H., atât orașul cât și toată regiunea, au fost incluse în Imperiul Bulgar. În 1018, după căderea primul imperiu bulgar sub Tsar Samuel, bizantinii au creat o "Temă de Bulgaria" ridicând o Episcopie bulgară în Prizren. Într-un război alături de cruciați împotriva Imperiului Bizantin, ducele sârb Ștefan Nemanja a cucerit Prizren în 1189
Prizren () [Corola-website/Science/314394_a_315723]
-
limba sârbă Призрѣнь, de la при-зрѣти, indicând cetate care ar putea fi văzută de la distanță. (comparat cu Přízřenice din Cehia). Din 830 D.H., atât orașul cât și toată regiunea, au fost incluse în Imperiul Bulgar. În 1018, după căderea primul imperiu bulgar sub Tsar Samuel, bizantinii au creat o "Temă de Bulgaria" ridicând o Episcopie bulgară în Prizren. Într-un război alături de cruciați împotriva Imperiului Bizantin, ducele sârb Ștefan Nemanja a cucerit Prizren în 1189, dar după înfrângerea din 1191, a fost
Prizren () [Corola-website/Science/314394_a_315723]
-
comparat cu Přízřenice din Cehia). Din 830 D.H., atât orașul cât și toată regiunea, au fost incluse în Imperiul Bulgar. În 1018, după căderea primul imperiu bulgar sub Tsar Samuel, bizantinii au creat o "Temă de Bulgaria" ridicând o Episcopie bulgară în Prizren. Într-un război alături de cruciați împotriva Imperiului Bizantin, ducele sârb Ștefan Nemanja a cucerit Prizren în 1189, dar după înfrângerea din 1191, a fost nevoit să predea orașul Imperiului Bizantin. Orașul a fost cucerit de Imperiul Bulgar în
Prizren () [Corola-website/Science/314394_a_315723]
-
Episcopie bulgară în Prizren. Într-un război alături de cruciați împotriva Imperiului Bizantin, ducele sârb Ștefan Nemanja a cucerit Prizren în 1189, dar după înfrângerea din 1191, a fost nevoit să predea orașul Imperiului Bizantin. Orașul a fost cucerit de Imperiul Bulgar în 1204, deși a fost recucerit mai târziu de prințul Ștefan al II-lea de Nemanjić al Serbiei în 1028 în timpul unei perioade de instabilitate internă în Bulgaria sub domnia lui Boril. În timpul domniei lui Ștefan Dușan de-a lungul
Prizren () [Corola-website/Science/314394_a_315723]
-
melodiei nu este prea clară, existând în prezent mai multe versiuni ale ei, dar toate îi atribuie o origine folclorică. Conform studiului elaborat de Elena Marushiakova și Vesselin Popov, cântecul a fost cules pentru prima dată de cântărețul de țambal bulgar Milan Aivazov (născut în 1922 în orașul Plovdiv, muzicant autodidact și care a făcut parte din Duetul Aivazov), care a ascultat-o de la bunicul său. După această versiune, Milan Aivazov și-a amintit melodia și titlul, dar a uitat textul
Gelem, Gelem () [Corola-website/Science/314429_a_315758]
-
Nou" în limba sârbă. (în documentele latine "Novaberd, Novus Mons" sau "Novamonte"; iar în documentele minerilor saxoni "Nyeuberghe") a fost menționat prima dată în documentele istorice în 1362. Anterior a fost inclus cu alte părți din Kosovo în Primul Imperiu Bulgar Faimosul scriitor bulgar din Evul Mediu, Vladislav Gramaticianul s-a născut între 1410 - 1415 . În acea perioadă, Novo Brdo era o metropolă, având o mare cetate medievală construită pe conul unui vulcan stins, rămășițele acestea putând fi vizitate azi și
Novo Brdo () [Corola-website/Science/314450_a_315779]
-
sârbă. (în documentele latine "Novaberd, Novus Mons" sau "Novamonte"; iar în documentele minerilor saxoni "Nyeuberghe") a fost menționat prima dată în documentele istorice în 1362. Anterior a fost inclus cu alte părți din Kosovo în Primul Imperiu Bulgar Faimosul scriitor bulgar din Evul Mediu, Vladislav Gramaticianul s-a născut între 1410 - 1415 . În acea perioadă, Novo Brdo era o metropolă, având o mare cetate medievală construită pe conul unui vulcan stins, rămășițele acestea putând fi vizitate azi și cartiere rezidențiale în jurul
Novo Brdo () [Corola-website/Science/314450_a_315779]
-
fost executați cu căderea cetății, băieții tineri au fost capturați pentru a servi Imperiul Otoman, și aproape 700 de fete și tinere au fost luat de soții pentru comandanții otomani . Novo Brdo și împrejurimile sale a fost condus de Episcopia Bulgară din Ohrid . În 1572 un val de proscriși bulgari au făcut zona atât de periculoasă pentru otomani, încât Mehmed Beiul din Kyustendil a ordonat spahiilor din apropiere să lanseze o campanie în Vranje și Novo Brdo împotriva răsculaților . La începutul
Novo Brdo () [Corola-website/Science/314450_a_315779]
-
(în limba bulgară: Царство България - "Țarstvo Bălgaria") a fost proclamat pe data de 5 octombrie, 1908 (22 septembrie ) când Principatul Bulgariei și-a proclamat în mod oficial independența față de Imperiul Otoman și și-a schimbat statutul de la „principat” la „regat”. Această mișcare politică
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
oficializat și anexarea provinciei otomane „Rumelia răsăriteană”, care se afla sub controlul bulgarilor încă din 1885. În 1946, monarhia a fost abolită, iar ultimul țar a fost exilat, iar regatul a fost transformat în Republica Populară Bulgaria. Deși uneori Regatul Bulgar a fost numit și Al treilea Imperiu Bulgar, dar fiind faptul că în Evul Mediu prin „Țarsdom” se înțelegea „Imperiu”. În comunitatea internațională însă, al treilea stat bulgar a fost recunoscut ca „regat”, nu ca „imperiu”. În ciuda proclamării statului Bulgaria
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
se afla sub controlul bulgarilor încă din 1885. În 1946, monarhia a fost abolită, iar ultimul țar a fost exilat, iar regatul a fost transformat în Republica Populară Bulgaria. Deși uneori Regatul Bulgar a fost numit și Al treilea Imperiu Bulgar, dar fiind faptul că în Evul Mediu prin „Țarsdom” se înțelegea „Imperiu”. În comunitatea internațională însă, al treilea stat bulgar a fost recunoscut ca „regat”, nu ca „imperiu”. În ciuda proclamării statului Bulgaria în 1878 și, după 1885, a controlului asupra
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
iar regatul a fost transformat în Republica Populară Bulgaria. Deși uneori Regatul Bulgar a fost numit și Al treilea Imperiu Bulgar, dar fiind faptul că în Evul Mediu prin „Țarsdom” se înțelegea „Imperiu”. În comunitatea internațională însă, al treilea stat bulgar a fost recunoscut ca „regat”, nu ca „imperiu”. În ciuda proclamării statului Bulgaria în 1878 și, după 1885, a controlului asupra Rumeliei răsăritene, existau comunități bulgărești importante în regiunile din Balcani care mai erau încă sub controlul Imperiului Otoman, în special
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
demarcație au fost lăsate în mod intenționat foarte vag trasate. În octombrie 1912, după ce otomanii au refuzat să aplice o serie de reforme în regiunile disputate, a izbucnit primul război balcanic. Aliații au avut un succes rapid și neașteptat. Armata bulgară a obținut o serie de succese și a înaintat până în apropierea Istabulului. Sârbii și grecii au preluat controlul asupra Macedoniei. În decembrie, otomanii au început negocierile de pace. Negocierile au eșuat și luptele au reînceput în februarie 1913. otomanii au
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
cele mai mari recompense teritoriale. În schimb, sârbii aveau alt punct de vedere și au refuzat să cedeze orice teritoriu pe care îl ocupaseră deja în nordul Macedoniei, (care corespunde în mare parte teritoriului actualei Republici Macedonia), afirmând că armata bulgară nu a reușit să-și îndeplinească obiectivele la Adrianopole fără ajutorul sârbesc, astfel încât orice înțelegere antebelică cu privire la împărțirea Macedoniei ar fi trebuit să fie revizuită. Unii dintre liderii politici bulgari erau în favoarea declanșării unui nou război cu Grecia și Serbia
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
în mare parte teritoriului actualei Republici Macedonia), afirmând că armata bulgară nu a reușit să-și îndeplinească obiectivele la Adrianopole fără ajutorul sârbesc, astfel încât orice înțelegere antebelică cu privire la împărțirea Macedoniei ar fi trebuit să fie revizuită. Unii dintre liderii politici bulgari erau în favoarea declanșării unui nou război cu Grecia și Serbia pentru tranșarea acestui diferend. În iunie 1913, Grecia și Serbia au format o nouă alianță împotriva Bulgariei. Premierii celor două țări s-au înțeles ca Serbia să păstreze Macedonia iar
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
au înțeles ca Serbia să păstreze Macedonia iar Grecia să păstreze Tracia. Țarul Ferdnand, bucurându-se de sprijinul discret al germanilor și austro-ungarilor, considerând că aceste înțelegeri reprezintă o încălcare a acordurilor antebelice, a declarat război Greciei și Serbiei. Armata bulgară și-a atacat foștii aliați pe 29 iunie. Grecii și sârbii, după șocul primului atac și-au revenit și au forțat armata bulgară să intre rapid în retragere. Luptele au fost foarte dure, în special în timpul bătăliei de maximă importanță
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
considerând că aceste înțelegeri reprezintă o încălcare a acordurilor antebelice, a declarat război Greciei și Serbiei. Armata bulgară și-a atacat foștii aliați pe 29 iunie. Grecii și sârbii, după șocul primului atac și-au revenit și au forțat armata bulgară să intre rapid în retragere. Luptele au fost foarte dure, în special în timpul bătăliei de maximă importanță de la Bregalnița. România a intrat și ea în război și a atacat Bulgaria din nord, iar Imperiul Otoman a atacat din sud-est. Bulgaria
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
obligată să renunțe la aproape toate pretențiile sale teritoriale în relația cu Serbia și Grecia și, în plus, a trebuit să retrocedeze regiunea și orașul Adrianopole. România a luat în posesie Cadrilaterul. După pierderile suferite în timpul războaielor balcanice, opinia publică bulgară s-a întors împotriva puterilor occidentale și a Imperiului Rus, care nu păruseră să facă nimic pentru a-i ajuta. Guvernul premierului Vasil Radoslavov a aliat Bulgaria cu Imperiul German și cel Austro-Ungar, chiar dacă prin aceasta țara se alia și
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
proprietari de pământuri și ofițerilor unei armate mult redusă numeric, dar încă foarte influente. Un inamic important al premierului era „Organizația Revoluționară Internă Macedoneană” (VMRO), care milita pentru recucerirea Macedoniei prin război. În fața atâtor inamici, Stamboliiski a căutat sprijjinul comuniștilor bulgari și a stabilit relații cu Uniunea Sovietică. În martie 1923, Stamboliiski a semant un acord cu Iugoslavia prin care recunoștea noua frontieră comună și se angaja să lupte împotriva VMRO. Naționaliștii au organizat o lovitură de stat pe 9 iunie
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
1923, în timpul căreia Stamboliykski a fost asasinat. Cu sprijinul direct al țarului și a VMRO, la Sofia a fost adus la putere Alexandăr Țankov și cabinetul său de dreapta, care a declanșat teroarea albă împotriva agrarienilor și comuniștilor. Liderul comuniștilor bulgari, Gheorghi Dimitrov, a fugit în URSS. După o tentativă eșuată de asasinare a țarului, a urmat un mare val de represiuni în 1925. În 1926, țarul l-a convins pe Țankov să demisioneze împreună cu guvernul său, pentru a permite instalarea
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
de comuniști. Agrarienii, conduși acum de Nikola Petkov, social-democrații și chiar unii ofițeri ai armatei au format „Frontul Patriei”. Partizanii au început să opereze în munții din vest și sud. În 1944 devenise evident că Germania pierdea războiul și regimul bulgar a început să caute o cale de ieșire din conflagrație. Bojilov a demisionat în mai, iar succesorul lui, Ivan Bagrianov, a încercat să stabilească contacte cu Aliații occidentali pentru negocieri de pace. Între timp, capitala Sofia a fost bombardată de
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
raiduri și împotriva altor orașe importante ale țării. De frontierele Bulgariei se apropia rapid armata sovietică. În august, Bulgaria a anunțat în mod unilateral retragerea sa din război și și-a retras în grabă trupele din Iugoslavia și Grecia. Guvernul bulgar a cerut germanilor să părăsească țara. În septembrie, Armata Roșie a intrat în Bulgaria. Guvernul de la Sofia, într-o încercare disperată de evitare a ocupației sovietice, a declarat război Germaniei. Sovieticii nu au fost impresionați de această ultimă inițiativă și
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
au refuzat să coopereze cu noul regim și, în iunie, liderul lor, Nikola Petkov, a fost arestat. În ciuda puternicelor proteste internaționale, Petkov a fost executat în septembrie. Acesta poate fi considerat ca fiind momentul cuceririi definitive a puterii de către comuniștii bulgari.
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
mai substanțiale, în special din partea Italiei Fasciste. Pe 6 aprilie 1941, Regatul Iugoslaviei a fost atacat din toate direcțiile de forțele Axei. A fost vorba în principal de forțele Germaniei Naziste, cărora li s-au adăugat unități italiene, maghiare și bulgare. În timpul invaziei, Belgadul a fost intens bombardat de Luftwaffe. Luptele au durat mai puțin de două săptămâni, fiind încheiate de capitularea Armatei Regale Iugoslave de pe 17 aprilie. În afară de faptul că era incomparabil mai slab echipată decât armata germană ("Wehrmacht Heer
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
amenințarea reprezentată de partizani. Axa a încercat să distrugă partizanii în cadrul mai multor ofensive minore, dar și în cadrul a celor șapte ofensive majore. Aceste ofensive erau duse de forțele combinate a Wehrmacht-ului și SS-ului germane, trupelor italiene, cetnicilor, bulgare, maghiare, ale statelor-marionetă croat și sârb. În cadrul acestor eforturi au existat două ofensive foarte mari: Fall Weiss (Planul Alb) și Fall Schwarz (Planul Negru), cunoscute și că ofensiva a patra (bătălia de pe Neretva) și a 5-a (bătălia de pe Sutjeska
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]