7,208 matches
-
dar îi place și tocmai de aia vine cu mine oriunde. Așa că, iată-ne în prima marți din august, singure-n Hațeg. Zăcem late în paturi, doborâte de o intoxicație cu înghețată. Suntem fără vlagă, aproape leșinate și n-avem chef de nimic. Până în clipa când sună Nokia, setată pe apelul attraction. Mai amân o săptămână povestea aventurii în care ne-a aruncat telefonul lui Filip Florian. Așa că n-o să aflați încă de ce drumeția în care el ne-a trimis rămâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
scriu despre ceea ce mă enervează. În primul rând mă supără faptul că nu pot scrie la fel de mic precum ai făcut-o tu. Astfel, în volum, tu vei avea mai multe cuvinte decât mine. Mă enervează psihoza asta generalizată a vlahilor, cheful lor nebun de ceartă. Nu există multe popoare care să aibă aceeași predispoziție către ceartă. Suntem un neam de țațe curioase, certărețe, volubile, sfătoase, pupincuriste, curioase, voyeuriste. Persoanele care scapă acestei tendințe generale sunt de-a dreptul nobile. Un nobil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
iau în tălpile bocancilor și o transport sus, în locuință. Cred că și această cartolină e infestată de combustibil lichid. Rahat, mi-e atât de lehamite de lipsa asta de civilizație primară încât nu mai pot să scriu. Nu am chef. Punct. Mirel 25 ianuarie 2006 Știi că nu am obiceiul de a răspunde provocărilor pe care le ridici în corespondența noastră, cu toate că cele mai multe dintre ele mă interesează în cel mai înalt grad. De data asta voi face o excepție. Justiția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
a acordat dispense pentru orice: căsătorie, moarte, refacerea tronului etc. Nu cred că au existat cazuri de episcopi ortodocși care și-au pierdut capul pentru că s-au opus unor acțiuni ale domnitorului împotriva canonului... „Dreptatea“ era împărțită de Domn în funcție de cheful pe care îl avea în ziua respectivă. Forțând mult interpretarea (sunt conștient) cred că această noțiune de dispensă a migrat și în justiție. Dreptatea, scriptic, există pe hârtie. Dar de ce bun să o respectăm, atunci când nu există o etică a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
ieșea din cămașa albastră cu urme de sare la subțiori, descheiată la piept. Își dă repede seama că suntem doi copii nevinovați - spusele sale. Se oferă să ne ajute, să obținem autorizația de filmare. Evident, nouă ne-a dispărut tot cheful de a mai face ceva. Amicul meu, de o naivitate sinceră tipică pentru supraintelectuali, încearcă să-i convingă cu argumente de faptul că trebuie să rămână mărturii despre Piața Obor. Polițaii prezenți replică: „Adică ce dom’le, vrei să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
care, cel putin teoretic, aparținem. O generație fie nebăgată în seamă, fie exploatată la sânge, în scopuri comerciale. Iar atunci când unul dintre noi se duce să moară puțin, vin tămâierile literare, la propriu și la figurat. Nu mai am nici un chef să-ți scriu. I-aș fi scris băiatului ăstuia, Sorin Stoica, pe care acum îl simt atât de aproape dar, din păcate, nu prea se mai poate... (adăugat ulterior: după lectura altor cărți scrise de el, între timp, mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
e tăcere. Am amuțit: transmutația ocultă dorită la începutul anilor 90’ între rrom și român s-a produs și toată lumea va pierde din cauza aceasta, și românii, și țiganii. E vorba de o identitate, nimic mai mult. Nici măcar nu mai am chef să comentez. Adevărul se găsește mereu în gura copiilor. Mirel 20 iunie 2006 După târgul de carte Bookfest. Adevărul este că nu am fost „enervat“, ci mai degrabă încântat. Cu câteva întristări pe care voi căuta să le surprind mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
soluției finale. Cujetați... Noapte bună, puișori... Chuck Palahniuk, Cântec de leagăn, traducere din limba engleză de Radu Garmacea, colecția „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2007 TRIMISUL NOSTRU SPECIAL O poveste cu bătaie Florin L|Z|RESCU De-o vreme, când am chef să mă relaxez, mă uit la filme proaste pe calculator. Porcării din alea categorisite de băieții din rețea „suuuper-acțiune!!!“, „aventură mishto rău“, „dramă psihologică SF“ etc. O constantă a fiecăruia dintre acestea o reprezintă scenele cu bătaie. Atât de multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
cea mai faină scenă de bătaie, reală și autentică, de care am auzit. Mi-a spus-o chiar eroul ei, un amic (astăzi un avocat respectabil, nu-i pot da numele, că se supără): Mergea cu câțiva prieteni la un chef, într-un cartier mărginaș al Iașului. Noaptea târziu. În fața unui bloc, la scară, erau câțiva băieți care jucau cărți. Unul a ridicat capul și i-a strigat amicului meu: „Mai tunde-te, băi, pletosule!“. |sta, bazat pe frații lui, s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
-o și mie!“. E uimitor câți oameni vor să slăbească în țara asta, și, dintre aceștia, câți sunt prieteni ori cunoscuți ai mei. După trei-patru detalieri ale dietei, toate orale, mi-am dat seama că nu voi avea timp și chef să le povestesc tuturor despre ce ar trebui să mănânce; așa că, printr-o inspirație de moment, am tras la xerox foaia originară - și când al șaptesprezecelea sau al optsprezecelea doritor de dietă îmi cere detalii, eu, cu un aer preocupat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
probabil, cu ochii închiși. Altfel, nu pricep mulțumirea unora. E bine că se aude muzică clasică (de pe compilații gen „Masters of classic, 3“), ce contează dacă ea trebuie să fie ascultată și de locatarii din zonă (care poate că au chef de jazz, de liniște sau de vreun film), e bine, dragă, că cineva chiar se ocupă de cultură în orașul ăsta, chiar dacă ideea lui despre cultură e undeva la jumătatea drumului dintre bătutul cu pumnii în piept și un fier
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
face arheologie flaubertiană pe sub pielea unor personaje aparent pietrificate de clișeu. Un Llosa atipic, cu o strălucire stranie, cu un ritm și un nerv al scriiturii pe care nu le observam în romanele de peste 600 de pagini și cu un chef de joacă și de risc epic ieșit din comun. Mario Vargas Llosa, Rătăcirile fetei nesăbuite, traducere de Luminița Voina-Răuț, Humanitas, 2007 Nina mala C. Rogozanu Într-o recenzie completă și temperată, criticul ziarului „The Times“, Michael Kerrigan, observa, și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
face arheologie flaubertiană pe sub pielea unor personaje aparent pietrificate de clișeu. Un Llosa atipic, cu o strălucire stranie, cu un ritm și un nerv al scriiturii pe care nu le observam în romanele de peste 600 de pagini și cu un chef de joacă și de risc epic ieșit din comun. Mario Vargas Llosa, Rătăcirile fetei nesăbuite, traducere de Luminița Voina-Răuț, Humanitas, 2007 Trimisul nostru special Trasul cu mașina Florin Lăzărescu Una dintre cele mai mari bucurii din copilăria mea era „trasul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
multe. De unii însă m-am apropiat mai mult, cu tandrețe și prin tot felul de afinități. E cazul lui Krysztof Kieslowski și al lui Abbas Kiarostami, care e un regizor iranian. După moartea lui Kieslowski, n-am mai avut chef multă vreme să mai produc ceva; m-a tulburat profund, mi-a trebuit mult timp să trec peste asta. Abbas e o ființă care mi-e foarte dragă, ne leagă o prietenie profundă care trece dincolo de cinema. Cum s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
e acolo o renaștere remarcabilă. Sau în Italia, unde Berlusconi a ucis cinema-ul. Există o renaștere dacă există un freamăt și o susținere. Eu am scos în săli câteva filme italiene extraordinare. Există tot timpul undeva cineva care are chef să creeze. Asta dă forță, asta înseamnă pentru mine rezistență. Numai că, fără susținere, cinema-ul independent rămâne fragil. În România există o mișcare tânără a cinematografiei. Vă interesează? Da, în România am produs filmele lui Pintilie. Dar e foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Pe alei se fac portrete la minut. Sau, în fine, la zece minute. 15 lei imortalizarea. Mai încolo, medalioane pictate și cercei cu perlă. Câțiva rockeri se plimbă prin Brukenthal. Duminică e aproape liniște. Mulți au plecat. N-au poate chef de Iris și Luna Amară. Se lansează Once Upon A Nightwish, biografia oficială. Patruzeci de exemplare. Frustrări. Seara, norocoșii urcă la Cisnădioara. Biserică fortificată, secolul al XIII-lea. Concert unplugged. Vincent și Danny Cavanagh, alături de Duncan Patterson. Doar o sută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
în mână, mai un cui desprins din perete, mai o șurubelniță găsită sub pat, ca într-un episod din MacGyver. De atunci, cu mouse-ul în dreapta, am început să mă închid singură în astfel de odăi, de fiecare dată când aveam chef să-mi bat amuzată căpșorul brunet. Escape the room. Țelul suprem. Când ai însă de a face cu 99 de încăperi, lucrurile ies din tiparul obișnuit. În primul rând, pentru că sunt 99, ceea ce te înspăimântă și descurajează încă de la început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
nimeni, deși este vorba totuși de Consiliul Național al Blocului Național al Revoluționarilor din decembrie 1989. Masa de prezidiu, montată lung pe scenă, a rămas goală. Doar o doamnă și-un domn îi invită pe alții, cine vrea, cine are chef, „cei care faceți parte din consiliul național, până vin cei de la București, să începem prima parte a lucrărilor“. Nu se încumetă nimeni. „Nominalizați dumneavoastră“, strigă un luptător din fundul sălii, după care bagă capul la cutie. „Nu mai acceptăm să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
surprinde” spiritul nepregătit pentru un lucru, o idee, o asociație sau o viziune, un simbol pe care nu l-a prelucrat el Însuși sau nu l-a primit dintr-o sursă autorizată. Sau de care pur și simplu „nu are chef!”, adică Îi disturbă echilibrul și coerența propriilor raționamente. Ceea ce el simte sau chiar presimte a fi „ceva nou” În ordinea judecăților convenționale, atestate sau În directă contradicție cu felul său de a judeca, cu raționamentele sale, cu „fotoliul comod” al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Mia. P.S. Eu am rămas la Ploești cu postul, scrie mi tot aici. Transmite la toți dragi salutări de la mine. Caută și scrie-mi vești bune, nu mă mai necăji. Am plâns o noapte întreagă. Astăzi sunt ca după un chef mare. Tu ești vinovatul. Sărutări de mâini măicuței mele și lui tăticu, când am să vin acasă am să te spun lor că mă necăjești... 14 noiembrie 1940 Sandy drag și scump, Am primit scrisoarea de la tine la timp, adică
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
grijă și mai scrie-i fiindcă el e cam distrat și cam și uită. La Priponești am scris și eu. Cred că Domnica îmi va răspunde. Lenuței i-am scris un plic, abia ieri, până ieri nu prea am avut chef. Ce va zice ea de scrisorile noastre? Eu cel puțin am făcut doar câteva aluzii la dragostea noastră. De ceea ce îmi urezi de ziua nașterii mele, nu pot decât să ți mulțumesc cu aceeași dragoste, iar fericirea mea nu aș
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
s-a ales cu ceva răni care trebuie înlăturate. Mama nu se simte nici ea grozav. Nu știu de ce amețește destul de des, nu mai vede. Inima să fie, aceleași glande?... Azi dimineață se lamenta. Nu e bine și n-ai chef când nu e sănătate. De data aceasta după tratamentul din iarnă făcut la Brașov, nu s-a simțit bine. A mai venit și povestea aceea cu Liviu care a deranjat-o mai mult decât pe mine pentru că Liviu mi-a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ce pleacă spre Călieni dar nu prea se potrivesc. Din Focșani, în orele de după amiază pleacă spre Călieni următoarele mașini - la orele 13 mașină particulară ce merge la Galați dar nu sunt dispuși să ia veterani, doar când au ei chef. Alta de la IRTA Focșani ce merge la Măicănești la orele 18,25 au acces veteranii. Nu știu Popoiu Ioniță când vine, cu ce tren pleacă din Bârlad și cu ce mașină spre Călieni. Cel mai potrivit tren ar fi acceleratul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
hotel un tânăr și-a ucis partenera, apoi s-a sinucis, motivul fiind acela că părinții fetei se opuneau căsătoriei dintre ei, iar o crimă sângeroasă petrecută pe străzile orașului a fost comisă din cauza consumului excesiv de alcool. Convivii de la un chef s-au luat la ceartă de drumul de întoarcere spre casă, iar la un moment dat unul dintre ei a fost luat la bătaie de ceilalți până a căzut pe stradă, unde a fost lăsat să zacă. Din cauza pierderii masive
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
personalități pe locuitor, Ion Irimescu sculptorul 102 ani, trăiește! INTERVENȚIE ÎN TEXT Ion Irimescu mort la 102 ani, octombrie 2005, sîmbătă, 30, în redactare, pe 31 îl îngroapă. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT moșul tot cu băutura, dar o țin pe chef, nu pe erudiție, am 70 de ani fără unul, trei sute de oi, o bucată de caș, un borș făcut ca lumea! Aurel Alboia, stînă sub Pietrele Doamnei, am băut, căci am terminat de vîndut cașul la Suceava! cîntece, probă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]