6,220 matches
-
cuvînt eminescian, dar Într-o altă ordine... Cum adică Într-o altă ordine? Cu exact aceeași piatră, dar Într-o altă ordine, se poate clădi un palat de Renaștere sau o Închisoare... Privesc printre crengile unor arțari bătrîni care se clatină În lumină. Nori nisipoși se tîrăsc pe cerul spălăcit fără să arunce nici o umbră pe acești scaeți Înmiresmați ce-și agită lîngă mine florile violete. CÎnd vîntul lovește scaeții, În aer se ridică o ușoară ceață prăfoasă amestecîndu-se cu lumina
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Endimion crede că somnul rațiunii sale va naște zei. Intre gîndurile care i se Învălmășesc În minte cînd se trezește, acesta Îi revine stăruitor... (...Artemis mă duce de mina, În fiecare noapte, Într-o poiană luminoasă unde nici vîntul nu clatină iarba străvezie, iar sîngele Încetează să curgă În mine. Și, mai ales, nu-mi mai e teamă. Acolo, În poiana unde mă oprește ea și stăm toată noaptea fără să schimbăm un singur cuvînt, mă simt ca un arbore. Sau
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
scoasă în față și dată ca exemplu negativ. Își mai aminti când era însărcinată cu Nicky și venea la o prăjitură, iar Carlina îi spusese că va avea un băiat și-i mângâiase burta. Era șocată până în adâncul sufletului, se clătina de parcă ar fi primit o lovitură în obraz sau în inimă. Ce surpriză îi oferise? În momentul acela de stânjeneală îl vedea pe Valentin ca pe unul care avea nevoie să fie salvat, îi părea mai chipeș, mai atrăgător și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
piedestal ai fi, tot hrană viermilor ajungi. Viața pare ca o pânză de paianjen pe care fiecare dintre noi o țesem, iar la sfârșit ne zvârcolim ca o insectă prinsă în ea. Bătrânul părea că intuise starea în care se clătina Carlina și apucând-o strâns în mâinile lui îi zise: „Dacă eu voi muri, tu să nu-ți strici bunătatea de căpușor cu plânsul că vei avea nevoie de el atât cât vei trăi. Așa e lăsată viața, unii pleacă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
enorm, dar despre care nu a mai vorbit nimeni la un an după premieră. Să-ți dau doar două exemple : Babel (2006) al lui IæÆrritu și Syriana (2005) al lui Stephen Gagan. Amândouă filmele sunt excelente. Am plecat de la cinematograf clătinându-mă sub puterea iluziei că am înțeles ceva în plus despre lumea în care trăiesc. Ceea ce înseamnă că aceste filme au țintit bine. Sunt impecabil făcute, sunt impecabil jucate. Au avut, pe merit, gloria lor. Au mers la nu știu câte Oscaruri
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
treacă pe altă piesă cheltuiala făcută. Secretarul literar al teatrului stătea lîngă fereastră și privea strada umedă. Alături de el, călare pe un scaun, cu pumnii rezemați de spătar și cu bărbia pe pumni, referentul literar, cu care mă împrietenisem deja, clătina din cap a pagubă, aruncîndu-mi din cînd în cînd cîte o privire de parcă ar fi vrut să vadă dacă mai sînt prezent după atîta discuție. Era ora două noaptea, într-o sîmbătă, discutam de nu știu cîte ore, și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
funcțiile ce le au și-și construiesc, pe banii statului, vile, colo sub munte, ori în centrul orașului... Pînă cînd vine vreun viscol și-i scutură. Ha-ha! Mă faci să rîd, naivule! Vilele alea sînt prea solid construite ca să se clatine la viscol. Și-s construite cîte două, spate-n spate. Poate că n-ai văzut vila lui cumnată-miu... Am auzit că treptele scării interioare sînt din marmoră de Carrara, adusă în mașini TIR, sigilate. Cum îți permiți să vorbești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
coadă, și-atunci de ce să tratăm o acțiune criminală ca atare, cînd ea poate fi convertită în exces de zel, depus la realizarea planului de vînzare?!... Graur și-a scos mîinile din buzunare, se sprijină de balustrada scărilor și rîde, clătinînd îndelung din cap: Mihai, Mihai, dacă n-aș fi citit în ziarul local despre cele trei sute de mii de ouă retrase din comerț, zău că nu te-aș crede. Da' ia zi-i: "musafira", cînd te-a întîlnit, nu ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și le predați la depozit. Îți ajung douăzeci de minute? Ajung, răspunde Chiriac. Bine. Cînd veți începe producția de treizeci, puneți la loc cele două tone. Vă rog să vă grăbiți. Salut! Închid telefonul și mă uit spre Liliana, care clatină din cap dojenitor: Fir-ați voi! Aveți stoc de rezervă, iar eu nu am ce vinde. Nu te supăra, îi spun, ăla e stoc de siguranță, pentru cazuri urgente. Mai ai ceva să-mi spui? Nu. Asta era. Bine. Iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Bine, am să cer directorului două locuri, zice șeful. Foarte bine! se bucură Cornea. Mecanicul Ilie, care întreține mașinile de înfășurat, merită și el. Domnule, rîde Don Șef, cu dumneata n-o mai scot la capăt. Faceți rău, Don Șef, clatină din cap Cornea, foarte rău faceți ! Fotbalistul ăsta are deja treizeci de ani. Acuși n-o să mai joace și-o să vină aici, mecanic; mecanic de categoria șasea specială, dacă între timp n-o să vină dispoziție să-i dăm post de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în sus, crezînd că-i pasăm altora, cînd de fapt ei se întorc pe capul nostru... Don Șef se oprește, se întoarce spre mine, își strînge mai bine șuba la piept și mă privește lung, cu tristețe. Dom' Vlădeanu, zice, clătinînd din cap cu amărăciune, partea rea este că eu am făcut deja toate astea pentru Marinescu. L-am ridicat în slăvi ca pe cel mai mare inginer, ca pe cel mai bun organizator, l-am trecut ca autor principal al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ce s-a întîmplat cu tovarășul Ștefănescu? mă întreabă ea. L-a apucat brusc o durere de măsele, că abia după ce a luat spirt în gură și i-a făcut sora o injecție s-a mai calmat, spun eu. Economista clatină din cap a compătimire, amintindu-i doamnei Teona de iarna anului trecut, cînd a slăbit cu cinci kilograme din cauza durerilor de măsele. Doamna Teona se ridică puțin de pe scaun, scoate picioarele de sub birou, se așază din nou în scaun, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
desigur, zic. Am dat două piese de teatru regizorului Manolache, de la casa de cultură. Zice că vrea să monteze una aici, la combinat. Da, dar e o problemă cu oamenii, poate ne ajutați să găsim cîțiva amatori... Da, cu plăcere, clatin eu afirmativ din cap, cu multă convingere; de altfel, nici n-aș putea să n-o fac. Ceea ce-am admirat întotdeauna la femeia asta a fost doza mare de bun-simț. Este de puțin timp președintă, că cealaltă, care și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să se repete, dar pe un plan superior, de la înălțimea căruia să-mi poată da brînci mai bine. V-am mulțumit, strîng eu din umeri, surîzînd, pentru că m-ați întrebat, probabil, ca să-mi permiteți să fumez în acest birou. Nu, clatină din cap doamna Teona, te-am întrebat pentru că voiam să te rog să-mi oferi un foc. Mi-am uitat bricheta acasă. Ați fost pe acasă între timp? o întreb. Cum adică?! Mai înainte, cînd am fost aici cu domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o floare de magnolie gata să se desfacă... Ridic palma dreaptă și-i ating obrazul, continuînd să mă pierd în albastrul senin ce m-a învăluit. E un întreg abis în privirea ei!... Mă plec să o sărut, dar ea clatină din cap tremurînd: Nu!... Nu, Mihai, te rog!... Nu acum... Nu aici... Ar fi păcat să risipesc cîte puțin tot ce am adunat... Tot cît am adunat pentru tine. Vreau... vreau să-ți dăruiesc totul, odată, ca o explozie... Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de confort șase în locul celei de confort cinci, în care stă acum, dar să se supere pe noi, teatrul din localitate, singurul teatru care nu ne-am temut de faliment și l-am jucat... Mă uit lung la el și clatin din cap a lehamite. Ce te uiți așa, bădie, ce te uiți?! se miră Lazăr. Uite ici piesă de teatru, îmi arată el un dosar. Trebuie să-i răspund autorului că ne pare rău, dar... Cum, n-ai răspuns încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
el ceva, așa, ca-ntre prieteni, dar nu-mi mai pasă. Traversez strada, trec pe lîngă policlinică, privesc lung spre blocul-turn unde trebuia să primesc garsoniera, mă uit la ceas e ora trei, deci Biroul Executiv e în plină ședință -, clatin din cap a pagubă, admir ferestrele mari ale garsonierelor de la biocul-turn, îmi amintesc de perdeaua de nylon și de draperiile cumpărate, mă gîndesc la banii cheltuiți și-mi propun să-l conving pe Dinu Zaharia să mi le cumpere, măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Pînă azi, eu am avut relații de serviciu cu foarte multe delegate, dar numai azi mi-am permis... Și știi de ce? Pentru că m-ai încurajat tu! Nu-i adevărat! îmi strigă Cristina înroșindu-se. Ba da, Cristina, îi spun încet, clătinînd îndelung din cap. Știu că-ți iubești soțul, că-i ești fidelă și așa mai departe... Dar porți în tine o ură nemărturisită împotriva bărbaților, așa se explică de ce ai fi fost de acord cu Brîndușa dacă nu ne întîlneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe care ați vrut s-o beți, surîde Don Șef. Uite la ăsta cum conduce! se înfurie și apasă îndelung pe claxon, depășind un autobuz. Ce-i la combinat, ce s-a întîmplat? E mare, dom' Vlădeanu, mare cît capra, clatină din cap Don Șef. A căzut stația finală de filtrare a gazelor. Au explodat turnurile de purificare. Dumnezeule! Cîți morți? Nici unul, din fericire. Pe-acolo, prin jurul turnurilor, e pustiu de obicei... De ce-au explodat turnurile, care-s noi, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gîtul. Mihai, mi-a spus bucătăreasa pe un ton molcom, dar destul de grav ca să mă înfioare, te rog mult să mă ierți pentru palmele de astăzi !... A tăcut un timp lung, plimbîndu-și degetele pe luciul mesei, apoi a surîs trist, clătinînd din cap: De ani de zile visez să pălmuiesc un bărbat, dar să-l pălmuiesc pînă la sînge, iar azi, cînd l-am avut în față, cînd nu ne mai despărțea plasa de sîrmă, cînd el era cel cu privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fix, în timp ce ochii ei devin rotunzi, iar buza de jos începe să-i tremure ușor. Îmi pare rău, dar azi nu sînt dispus să ghicesc ce-ați vrut dumneavoastră să spuneți, așa că spuneți deschis, vorbesc eu calm. Tamara surîde scurt, clătinînd din cap: Ascultă, Mihai, pentru tine, acum, separatorul este deja pornit. Da-da, așa-i! se înfurie ea și ochii încep să-i scapere, în timp ce degetul ei mă amenință din nou. Ți-am observat reacția cînd tovarășa Roman a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încercînd să țin pasul cu el, așteptînd cu nerăbdare să-l aud cum îmi dă sfaturi să fiu cuminte, să-și anuleze toată explozia aceea de dimineață, din birou, cînd era împreună cu colegii și o făcea pe grozavul. Dom' Mihai, clatină din cap Luchian, strîngînd totodată din umeri, și eu sînt inginer, și matale. Și eu și mata, îmbolnăviți de artă, încercăm să creem ceva. Mie, sincer să fiu, îmi repugnă sfaturile mercantile, care se vor artistice, în sprijinul creației. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ai propus tu pînă la trecerea pe aer. Cînd ajungem acolo, trimitem gazele în rezervoare și abia apoi intrăm pe aer. După zece ore, instalația va funcționa normal. Taman bine mîine în zori! exclam eu. Nu-i altă soluție, Mihai, clatină Vlad din cap. N-o știm noi!!! urlu eu, plimbîndu-mă prin fața pupitrului de comandă. Trebuie să existe și alte soluții, îi șoptesc, continuînd să mă plimb, lovindu-mă cu pumnul drept în palma stîngă. Și totuși, îi spun lui Vlad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mihai... Tresar. Mă ridic brusc de pe scaun și mă uit speriat la cel de lîngă mine: e Dinu Zaharia. Are un zîmbet trist, semn că a ascultat o bună bucată din convorbirea mea cu Cristina. Îl privesc lung, fix, apoi, clătinînd încet din cap, îl întreb: Cum dracu de poți trăi fără femei?! Cine spune că pot trăi? mă întreabă el calm. Domnului îi place să nu se complice, de-aceea lasă impresia că poate trăi fără, surîde Vlad molcom, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o să ne alungăm somnul?... Că de bîrfit, nu prea mai avem ce... Am aranjat amîndoi scaunele, apoi ne uităm unul la altul; am vrea să ne zîmbim de felul cum arătăm așa, în costumele de azbest, dar ne mulțumim să clătinăm din cap. Nu știu dacă mi-e teamă și nici lui Vlad nu cred că-i este. Mi-e ciudă pe vremea asta umedă... Pe cai, Mihai! îmi șoptește Vlad. Pe cai, Vlade! îi răspund. Ne așezăm pe scaune, calmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]