17,484 matches
-
tensiunea creatoare pe care o impusese urma să slăbească. Aveam s-o văd mai des, ca pe vremuri, să joc tenis cu ea și poate să cumpărăm Împreună un mic iaht. Îmi Închipuiam cum aveam să navigăm de-a lungul coastei, adăpostiți În lumea noastră privată, În clinchetul etravei tăind apa și cu sticlele de vin alb de Burgundia puse la rece... Un jet stropi umbrarul barului În aer liber de lîngă piscină. Izbucnise zarvă pe terasă, zgomote de mobilier răsturnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mult bine. Ceea ce e și mai Înspăimîntător. (Își coborî privirea de la vila mea, mulțumit că nu era nimeni acolo să ne urmărească.) Omul ăsta e un pericol pentru oricine-l Întîlnește. Călătorește dintr-un loc Într-altul de-a lungul coastei, cu racheta lui de tenis și cu mesajul lui de speranță, dar viziunea lui e toxică, e ca veninul de șarpe. Toată activitatea asta fără nici o pauză, toate festivalurile de artă și consiliile orășenești, astea sînt o formă de parkinson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Crawford, totul avea să se sfîrșească atunci cînd locuitorii britanics În lumea crepusculară a televiziunii prin satelit. Cel mai ambițios și mai idealist gen de experiment social avea să pălească sub praful așternut pe Încă o stațiune muribundă de pe Însorita coastă a Mediteranei. Am pornit mașina de tenis și am ascultat explozia primei mingi din țeavă, gîndindu-mă la un proiectil mult mai dur ce putea fi tras de o armă diferită... David Hennessy stătea cu ochii În ecranul computerului, la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fetița care ne făcea cu mîna. — Sanger e motivul pentru care pleci din Residencia? Nu, ferit-a sfîntul! Mi-am terminat lucrarea aici. Poți să conduci singur toată treaba, Charles. Pentru mine a venit vremea să pornesc mai departe pe coastă. O lume Întreagă mă așteaptă acolo, și e plină de oameni care au nevoie de mine. (Mă apucă de umăr și privi de jur-Împrejur la peisajul presărat cu gunoaie, la stegulețele pleoștite și baloanele plutind În derivă.) Trebuie să visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Crawford pentru noi. Ca să nu se prăbușească totul după plecarea lui. Fără incendiul de la casa Hollinger, Estrella de Mar s-ar fi prăbușit Înapoi În ea Însăși, s-ar fi transformat Într-un orășel oarecare cum sînt toate cele de pe coastă, cu locuitori În moarte cerebrală. Dar cum explică asta toate morțile acelea? Au fost asasinați cinci oameni. — Charles... Paula se Întoarse spre Andersson, sperînd să capete ajutor de la el, dar suedezul cerceta panoul de control al Jaguarului. — Era nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
când parcurgea o situație nemaiîntâlnită râzând prostește, spre Petronia, nevastă-sa, când intra pe ușă. Petronia, de mică, fără părinți, morți de "limbă-umflată", în timpul Eliberării, fără frații mai mari, dispăruți în vâlvorile de foc ale războiului, crescuse, între spinăriile de pe coasta Baisei, mândră și gingașă, ca o floare roșie. În ochii ei, ca două medalii aurii, jalonați de o melancolică și necurmată lamentare, Nicanor se simțea tot așa de caraghios, ca atunci când plecase, chiuind falnic, în căruțe, cu alți recruți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Apoi, bătu, adânc, în pământ, priponul de la lanțul câinelui, ochind ca nemaivăzutul juvaer al grădinilor și bostănăriilor din Goldana să rămână în cercul ce putea fi patrulat de către câinele din legătoare. Bătu și pe Stalin, cu ciubota de cauciuc în coaste și cu o vargă desfrunzită peste spinarea descărnată și cheală, fiindcă potaia, după ce mirosise, cu indiferență, Pepenoaica, și-o alesese ținta nevoilor sale bătrânești, fără măcar să ridice, câinește, un picior în sus, în dreptul ei. Auzi, măi, tovarășe Stalin, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
inima lui, nerăbdările mânându-i gândul la pepenii care, de două zile de când nu fusese pe la Loturi, trebuie să li se fi lignificat codițele de purcel. Uneori, abătându-se, solitar, către gardul din latura livezii, numai nu mânca din priviri coasta arcuită verde a Baisei. Așa se întâmplă că zări, într-o vreme, pata aceea rubinie din depărtare. Grămada de jar spori, în Țarina Baisei, lăbărțându-se, sub malul de lut, îngustat de distanță, taină nouă, ațâțătoare de neliniști. Frunzele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de hohote mătură masa, de la un capăt la altul, și chicote, pudic dozate de ighemoniconul femeiesc, răsplătiră tălmăcirea lui Nicanor Galan, în timp ce nașa, mare maestră la tranșat cotlete și frigărui, în cârciumile din Capitală, îi arse povestitorului un ghiont sub coaste. Simulând perfect voia bună, deși ghiontul nănașei îi tăiase respirația, Nicanor se făcu a nu-i păsa de marafeturile orășeanului, cu bucile mari, care își dădea și mai mare importanță, întrerupând cântecele înainte de vreme, cum nu era obicei și așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toartă și agățând-o la brâu cu o frânghiuță, a pornit-o, în jos, pe scară Cum Manuil Fragă, pentru a putea trece, avusese drum peste geamblac, Pamfil Duran, ca să nu-i stea în cale, s-a răsucit pe o coastă și prinzând capătul unei funii, s-a lăsat în scrânciobul celui plecat, luându-i locul Și numai cam atâta mișcare s-a petrecut pe sonda noastră din nișa de năpastă, că în afară de Pamfil Duran, care-și schimbase poziția de ședere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pare că au survenit, acolo, niscaiva urgențe... Sughițând sonor, de mai multe ori, își recuperă maleta-diplomat din camera pe care o ținuse asigurată cu yala, extrăgând-o dintr-o văgăună a patului cu baldachin. Purcese de la Sans-Souci, atacând pe o coastă și cobâlțâindu-și whisky-ul din el. (Măi Vladi-mire, când te repezi așa, par-că ești fotbalistul ăla, brazilian, Ga-rincha! observa, cu umor, amicul Nae Calaican, ori de câte ori îl prindea într-o astfel de stare). Într-adevăr, Vladimir demară vijelios, ca un fotbalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sufletului! Doamne, zise el cu voce tare, ceva mai târziu, nu e bine așa... Ca să fii un veritabil pelerin și ca jertfa să fie primită, se cuvine săvârșirea călătoriei pe jos, apostolește! Nu cu avionul și cu ispita gagicilor în coastă, în față și în spate!... Doamna cu ciorapi de mătase foarte ajustați pe picior, cu eșarfa mov și cu paltonul de stofă de bună calitate ținut pe brațe îl privi, mirată: Ați întrebat ceva, domnule? zise ea, ridicând vocea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi interpretat un dans extatic al Menadelor din Arcadia, captiva atenția tuturor, fie tineri, fie mai vârstnici, care o mâncau din ochi, rotindu-se în jurul ei, irepresibil atrași, așa cum, noaptea, sunt convocați fluturașii noctambuli de către lămpile fluorescente, distribuite printre palmierii Coastei de Azur: Ay, ay, ay! Superbă, nu? Ce zici, Profesore? o admiră bărbatul gonflabil, exhibându-și, fără nici o reținere, cu voce ridicată, impresiile lui de flăcău cioplit în dificile unghiuri. Ca și cum s-ar fi aflat într-un for academic, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
După un scurt răstimp echivoc, își reveni din surprindere. Amuzat de ineditul întâlnirii, cotrobăi în covorul de frunze cafenii, după un baston zdravăn al cărui contur îl intui pe dată și, cu o curiozitate de bebeluș poznaș, îl îmboldi în coastă pe puiul de linx vânăt care, cocoțat stângaci în arbore, îl fixa cu ochi tăioși. Nevârstnica și încă nătăfleața jivină scuipă șuierător, după tradiția felinelor, și, cu o mânioasă cange de spini în devenire, lovi convingător în spațiu. Ludic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu prea convingător, după care se îndepărtează. Firicelul subțire de fum care marchează locul unde este răsturnată mașina se îngroașă rapid. Vântul fierbinte aduce un miros greu, de benzină și cauciuc ars. Marius aleargă la locul impactului. Un junghi în coastă îl face să respire cu greutate. Craterul exploziei se cască larg, într-o latură a șoselei. Pentru șoferul aproape decapitat de rama parbrizului nu mai poate face nimic. Printre vâlvătăile puternice, vede trupul căpitanului neamț aplecat peste portiera mașinii. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Hrozny, comandantul grupului de partizani, aruncătorul de grenade. Un loc numai bun ca în cazul unei ambuscade să distrugi vehiculul din frunte și astfel să blochezi înaintarea unei întregi coloane. Conștienți de asta erau și nemții. De aceea amplasaseră pe coasta muntelui un post de pază construit din bușteni negeluiți, înconjurat de un meterez întărit cu bolovani. Dintr-o fantă orizontală se ivește țeava lungă și neagră a unei mitraliere. Rezemat de ușă, un soldat german privește către siluetele munților ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tremurătoare, caută disperat să scoată masivului Parabellum aflat la centură, dar acesta este înțepenit în toc. Lovit brutal cu piciorul în burtă, strigătul lui de durere se transformă în horcăit atunci când lama pumnalului pătrunde prin postavul gros al uniformei, în coaste. Se prăvălesc amândoi la pământ. Rănitul încercă să se ridice, în zvârcoliri din ce în ce mai slabe. Izbutește să-și încleșteze mâna pe fața locotenentului. Marius lovește din nou cu pumnalul. Sângele ce țâșnește năvalnic din jugulara tăiată îl împroașcă pe față, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
față, răcnind cât poate de tare: Vooorbeșteeeee!!! Von Streinitz face involuntar o grimasă, ca la un scrijelit de cuțit pe farfurie. Sub șocul loviturii, prizonierul cade cu tot cu scaun pe spate. Un vârf de cizmă se înfige cu zgomot înfundat în coastele nenorocitului. În picioare, ticălosule! De abia am început. Face un semn celor doi soldați, care îl ridică din nou pe scaun. O lungă jupuitură se întinde pe obrazul prizonierului iar din colțul gurii stropi de sânge cad pe pieptul uniformei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grenade pe care o ține la centură. Privirea înregistrează un soldat mort, căzut într-o groapă la marginea drumului. Mă rog, ce mai rămăsese din el. Parcă se bătuseră lupii peste el. Fața zdrobită, pieptul zdrențuit arată albul murdar al coastelor, precum și niște fire subțiri, vene sau nervi. Fusese un suflet viu și toate lucrurile care le-ar fi putut face, au dispărut într-o secundă. Imaginea crudă, reală, a războiului, care niciodată nu va fi arătată la jurnalele de actualități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nebun încât să înfrunte un așa uragan de zăpadă și gheață?". Halucinație, mai mult ca sigur. Dar nu visează. O voce distorsionată de vânt îl strigă pe nume. Locotenent Rădulescu!.....Locotenent Rădulescu!.... Cu atenția încordată, se răsucește încet pe o coastă apoi se ridică în picioare. Ceilalți soldați dorm mai departe, încolăciți ca niște câini, cufundați în somnul greu al luptătorului. Locotenent Rădulescu!..... Da! Cine-i acolo? strigă Marius, repezindu-se către ambrazura fortificației acoperită cu saci. Ferește-te! L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fabuloasă" se reduce la cele câteva grame de plumb ale unui glonț. Neamțul toacă mărunt din picioare, semn că îi este frig. În spatele lui apare umbra gheboșată a lui Mâțu. Un scurt balans al mânii și cuțitul pătrunde adânc în coaste. Santinela cade fără cel mai mic geamăt. Marius se întoarce către sublocotenentul Novăceanu, aflat lângă el. Dă-i drumul. Mergi în spate și pătrunzi în clădire pe acolo. Nu prea îmi place liniștea asta. Sper să nu avem parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
deget de fum și flăcări galben-roșiatice. Marius tușește, cu cerul gurii zgâriat de varul mărunțit. Mai mult pe pipăite, înaintează de-a lungul holului. Se împiedică de echipamentul abandonat și împrăștiat peste tot. Cade greoi. Simte o durere sfâșietoare în coaste. Înjură amarnic. Deasupra capului său, gloanțele zăngăne și ricoșează pe laturile unui dulap metalic. Se întoarce brusc pe burtă și durerea tocmai amorțită țâșnește fulgerător la suprafață. Își descarcă automatul către niște siluete întunecate. Trage orbește, fără speranța să nimerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
depășit 8%. Deși China rămâne o țară săracă, (după standardele globale) se remarcă faptul că produsul național global a crescut începând cu 1980 într-un ritm de 10% anual, ritm ce s-a menținut și după 1990. În provincia de coastă Guangdong, care are 60 de milioane de locuitori, creșterea a fost de 13%. În 2010, dacă evoluția actuală nu se modifică negativ, China va deveni a patra putere economică din lume, după Statele Unite, Japonia și Europa. „Marea Chină” nu este
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
între marxism, management pragmatic și un sistem politic autoritar), China a trecut de la sistemul dogmatic caracteristic societăților din U.R.S.S. și Europa de Est, la un sistem orientat spre „economia socialistă de piață” și de integrare în comerțul internațional. Zonele libere de pe coasta de est a Chinei reprezintă adevărate pepiniere ale economiei de piață și canale de pătrundere a investițiilor străine și a tehnologiei de vârf. Drept urmare, exportul chinez a trecut de la cifra de 9 miliarde de dolari în 1980, la 37 miliarde
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
de vârf. Drept urmare, exportul chinez a trecut de la cifra de 9 miliarde de dolari în 1980, la 37 miliarde de dolari în 1989. Problema dezvoltării economice a Chinei rămâne însă dificilă, datorită diferenței mari dintre nivelul economic al provinciilor de coastă și rămânerea în urmă a provinciilor din interiorul continentului. Unii prevăd, după moartea lui Deng Siao Pin, apariția unei perioade de instabilitate politică și chiar posibilitatea fragmentării Chinei și decăderea ei economică, mai ales datorită inegalității economico-sociale existente între diversele
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]