6,739 matches
-
a Bisericii noastre strămoșești și a statului nostru. Felicităm pe Părintele Gherontie Ștefan, Starețul Mănăstirii Secu, care cu o deosebită pricepere și dăruire, împreună cu tot soborul mănăstirii, păstrează și împlinește nobila lucrare de înnoire a acestui Sfânt Așezământ; una din comorile spirituale și artistice ale Sfintei Mitropolii a Moldovei, în fruntea căreia stă astăzi I.P.S. Justin Moisescu, vrednicul urmaș, în timpul nostru, al Marelui cărturar și patriot, Varlaam Mitropolitul. Pr. Prof. Ion Bria, Pr. Prof. Dumitru Radu * 3 septembrie 1974 „ De te
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
văzut din nou Mănăstirea Secu. Aici am găsit totul în haină de lumină și sărbătoare. Biserica își spune cuvântul și azi prin vrednicii strămoși și prin fii acestei Țări Sfinte - România - care nu uită glasul strămoșilor, ducând la strălucire, neprețuitele comori. Laudă tuturor pentru grijă și osteneală. Protos. Calinic Argatu, M-rea Cernica, București * 24 25 iulie 1977 Am venit să văd Mănăstirea Secu, de care mă leagă toată viața mea de om și călugăr, de la Băile Bălțătești unde combat urmele
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ce adună, izbutind armonios, credința neamului nostru, înaltul patriotism, ce s-a transmis ca un talisman, din generație în generație și geniul artistic cu care au fost 114 înzestrați acei care au lucrat cu migală și dăruire pentru realizarea atâtor comori de artă. Mănăstirea Secu, alături de celelalte din ținutul Neamțului, este o mărturie nepieritoare a permanentei existențe a neamului românesc pe aceste meleaguri. Semnalez și competența și entuziasmul tânărului ghid anume bine pregătit pentru a comunica celor însetați de frumos cele
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
poate trăi fără a vedea, a cunoaște, a ști, tot ce au făcut strămoșii noștrii, printre care și călugării acestei sfinte mănăstiri. Noi trăim azi și avem cultura și civilizația pe care o avem datorită acestor mari înaintași. Am văzut comori unice ce demonstrează străvechea cultură a neamului nostru. Suntem fericiți că am ajuns și la Secu. E prea puțin cunoscută, deși are valori și frumuseți unice. Mulțumiri tuturor celor ce au făcut cele ce am văzut aici - cel mai profund
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
trebuie trăită frumos. Antonela Bălan și un grup din Suceava * 8 septembrie 1984 Venim pentru a treia oară la Mănăstirea Secu și parcă am vedea-o pentru prima oară. Noutatea celor oferite de muzeul mănăstirii, ambianța acestor lucruri minunate, neprețuitele comori de artă și arhitectură sunt pentru noi tezaure ce vor rămâne în conștiința noastră. Rar ne-a fost dat să mai simțim acea atmosferă de solemnitate din Biserica Secu. De fiecare dată ne-am gândit că poate umbrele sfinte ale
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
astfel încât și noi, după sute de ani să le putem admira, să ne pătrundem de sfințenia pe care o degajă. Cu siguranță nu va fi ultima vizită. Mihaela Spiridon, împreună cu fii Spiridon, Mihai și Alexandru, Botoșani * 3 august 2003 Între comorile de arhitectură ale Moldovei, Mănăstirea Secu este o bijuterie unică, iar sufletele care o locuiesc sunt pline de har, dragoste, înțelepciune și sensibilitate la toate bolile sufletului omenesc. Aici îmi doresc să mă reîntorc pentru a-mi încărca sufletul de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
sumă concretă, ajunge la ecuație, o împarte prin o sumă infinită, e o canalie. [2] Știrbei: Mai bine să fie un popor incult și sărac, dar nestricat, decât unul bogat, dar stricat. Un popor incult cu inima dreaptă e o comoară necheltuită. [MUNCĂ, INDUSTRIE, COMERȚ] 2255 Muncă = produse de-o utilitate imediată. Schimb direct. Pâine = carne. Industrie. Instrumente de muncă = Ușurare proporțională a muncii musculare proprie. Plătirea diferenței (procent) [plus] (capitalizarea diferenței = prețul instrumentului) Schimb direct. Grâu = plug. Comerț Valori de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
i se tăgăduiască aceeași notă. Pentru exemplu: cugetând cu despre Petru și înfățoșîndu-mi-l eu ca pre un om bogat, trebuie să fie oarece la mijloc, de unde să se înțeleagă pentru ce este Petru bogat... pentru că, de es., au găsit o comoară... această comoară găsită este temeiul bogăției lui Petru, iară bogăția este urmarea care firește este împreună-legată cu găsirea unei comori... Pentru aceea au și obicinuit filozofii a numi acel princip a împreună-legărei principiul temeiului de agiuns (principium rationis sufficientis) și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
tăgăduiască aceeași notă. Pentru exemplu: cugetând cu despre Petru și înfățoșîndu-mi-l eu ca pre un om bogat, trebuie să fie oarece la mijloc, de unde să se înțeleagă pentru ce este Petru bogat... pentru că, de es., au găsit o comoară... această comoară găsită este temeiul bogăției lui Petru, iară bogăția este urmarea care firește este împreună-legată cu găsirea unei comori... Pentru aceea au și obicinuit filozofii a numi acel princip a împreună-legărei principiul temeiului de agiuns (principium rationis sufficientis) și pre acest
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
să fie oarece la mijloc, de unde să se înțeleagă pentru ce este Petru bogat... pentru că, de es., au găsit o comoară... această comoară găsită este temeiul bogăției lui Petru, iară bogăția este urmarea care firește este împreună-legată cu găsirea unei comori... Pentru aceea au și obicinuit filozofii a numi acel princip a împreună-legărei principiul temeiului de agiuns (principium rationis sufficientis) și pre acest princip îl închipuiesc // ei cu următoarele cuvinte: nimic este fără temei de agiuns - Nihil est sine ratione sufficiente
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
zări. Dar oarecând generalul, după o bătălie glorioasă, mă chiamă din rânduri afară pe mine... cum mă vedeți, mă bate pe umăr și-mi zice: "Bine fătul meu! Îmi place de tine! " Oare asta nu-i mai mult decât o comoară?... Și când oi fi bătrân, vor giudica copiii: "Hei! acesta știe multe, acesta au umblat lăcuri multe, a fost în bătălia cutare și în bătălia cutare, acesta-i om nu gluma... Și-mi vine să-ntreb: Asta nu-i avere
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
raza ce lumina din ochi-ți asupra mea este raza nemurirei arunc-o asupra ăstui popor tâmpit de nenorocire - ars de setea dreptății. 1048 {EminescuOpXV 1049} {EminescuOpXV 1050} {EminescuOpXV 1051} {EminescuOpXV 1052} {EminescuOpXV 1053} Iute, iuțime nențeleasă, 10 Pămîntu-nvîrte-a lui comori; Ziua ca raiul luminoasă O schimbă noaptea cu fiori; Marea ce-nalță râuri late De-a stâncilor adânc tărâm [........................... ] [........................... ] [POVESTE MEDIEVALĂ] (p. 600) Margareta, care-și făcea educația în castelul d'Amboise, avu următorul vis. S-ar fi 2264, făcut
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Este o persoană cu chipul stafidit, Are haine ponosite și spate gârbovit, Cu ușurință-l identifici, de departe: Miroase-a naftalină și-a lehamite. Demnitate Mulți din cei ce poartă povara bătrâneții, Își păstrează demnitatea și prestanța. Deși au pierdut comorile vieții: Tinerețea, sănătatea și speranța. Nimic sfânt Cine pe năpăstuiți îi obidește Și fără pic de milă-i jecmănește, Înseamnă că nu mai are nimic sfânt, Nici în Împărăția Cerului, nici pe Pământ. Sărbători Când sărăcia, ca o molimă, se
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
îndrepta pe Via Sacra, presărată cu flori, spre Capitolium. Cortegiul acela nu era însă o paradă; era o poveste feroce a războiului în imagini, realizată cu un spirit pre-televiziv. Mai întâi apăreau, încărcate în care și lectici, prăzile de război, comorile, latura exclusiv utilitară a războiului. Veneau apoi, purtate sus, desupra capetelor mulțimii, mari tablouri pictate ce ilustrau cetățile cucerite, bătăliile, asediile, actele de eroism individuale, dușmanii perfizi: imaginea războiului viril și eroic. După aceea veneau, puși fără milă în lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prins în capcană la ieșirea din golf. Era a doua zi din septembrie. Marinarii lui Augustus s-au revoltat fiindcă nu-și primiseră simbriile de mai multe luni, iar Augustus le-a spus că pe corăbiile Cleopatrei se afla o comoară. Dar Augustus nu era la bord; amiralii săi se luptau pentru el. Mi s-a spus că el stătea pe dealul acela, unde cu veacuri în urmă fusese ridicat un templu în cinstea lui Apollo. Unde-i? întrebă Gajus. Dealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făgădui căpitanul. Se spune că Augustus s-a înfășurat într-o mantie albă de lână și a rămas în picioare, privind, până când ultimele corăbii ale lui Marcus Antonius s-au risipit. Fugind însă - râse căpitanul -, Antonius și Cleopatra au salvat comoara, o grămadă de aur, mai bine de douăzeci de mii de talanți. Augustus s-a înfuriat. Gajus băgă de seamă că și căpitanul simpatiza cu cel învins, nu cu învingătorii. — După acea victorie, Augustus i-a uimit pe toți când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în palat, îi rugă Gajus. Nu se poate, răspunse preotul, de mai bine de cinci decenii nu intră nimeni acolo. Augustus a interzis acest lucru, sub pedeapsa cu moartea. Într-o zi, un pescar, care auzise vorbindu-se despre niște comori care s-ar fi aflat acolo înăuntru, a venit cu barca și a coborât pe ponton. În clipa următoare, oamenii din celelalte bărci l-au văzut sărind de parcă ar fi încercat să se elibereze; părea că niște liane i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
faimosul rod al legăturii scandaloase, pe care Augustus nu putuse să-l recunoască, fratele vitreg al lui Tiberius, mort foarte tânăr. După dipariția lui prematură, Antonia trăise zeci de ani într-o văduvie ireproșabilă, mândră în a sa domus, unde comorile aduse din Aegyptus erau expuse cu eleganță, înconjurată de sclavi fideli, liberți, intendenți, aproape toți egipteni și nubieni. Un palat unde zilele erau de o simplitate austeră, unde erau citiți marii scriitori antici, unde intrau puțini oameni, numai artiști, istorici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
insista Helikon. Gajus îi zise că Macro avea pur și simplu încredere în el. Helikon ezita, pentru că răspunsul acela sfida evidența. — De ce râzi? îl întrebă. Încrederea are multe forme. Dacă ai încredere într-un servitor, îi lași în grijă o comoară; dacă la circus ai încredere într-un cal, îți pui comoara la bătaie și pariezi pe victoria lui. Un zâmbet nou, involuntar, care nu mai era nevinovat și stupid, așa cum li se păruse multora, se ivea din ce în ce mai des pe buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încredere în el. Helikon ezita, pentru că răspunsul acela sfida evidența. — De ce râzi? îl întrebă. Încrederea are multe forme. Dacă ai încredere într-un servitor, îi lași în grijă o comoară; dacă la circus ai încredere într-un cal, îți pui comoara la bătaie și pariezi pe victoria lui. Un zâmbet nou, involuntar, care nu mai era nevinovat și stupid, așa cum li se păruse multora, se ivea din ce în ce mai des pe buzele lui bine conturate. Singurătatea îndelungată, lacrimile vărsate în taină, groaza îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să găsească daruri - obiecte din aur, pietre, smalț, lemn, fildeș, marmură, mozaicuri, sticlă, camee, picturi - care să-i satisfacă bine-cunoscutele gusturi de colecționar. Respectând ordinele, ofițerul însărcinat cu executarea lui Macro ceru să fie anunțat și, în picioare în mijlocul acelor comori strălucitoare, raportă: Macro alesese să se sinucidă, ca un militar; fusese rapid, fără zgomot. Lăsase un mesaj, și ofițerul îl reproduse scurt, cinic: „Alți dușmani rămâneau în viață“. În încheiere, spuse că Ennia, soția lui Macro, alesese să moară împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care aștepta în prag, privind iritat acel du-te-vino al vizitatorilor, interveni, rugându-i pe toți să plece. Cel care ieși brusc fu însă Împăratul. Pe când se îndepărta, își spuse că nu avea să mai intre niciodată în camera ticsită de comori, unde toate obiectele închideau experiențele neliniștitoare, tragice, violente ale celor care le pierduseră. Își dori - așa cum își dorise Tiberius la Capri - ca Manlius să termine mai repede splendidele camere ale noii domus, care dădea spre Foruri și nu era otrăvită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Eram deja conștient că grilajele întrepătrunse ale radiatoarelor mașinilor noastre formau modelul unei inevitabile și perverse uniuni dintre noi. M-am uitat la contururile coapselor ei. Peste acestea, pătura cenușie forma o dună grațioasă. Undeva sub acea movilă se afla comoara pubisului. Precisa ei protuberanță și despicătură, sexualitatea neatinsă a acelei femei inteligente, prezidau tragicele evenimente ale acelei seri. Capitolul 3 În următoarele trei săptămâni, cât am zăcut în salonul gol al spitalului de urgență de lângă Aeroportul Londra, în minte mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Motto: "Iubirea este o comoară fără de preț, cu care poți dobândi o lume întreagă, care-ți îngăduie să răscumperi nu numai păcatele tale, dar și pe ale altora." Dostoievski Dedic această carte nepoatei mele, Alexia, cu dragoste... Se cunoșteau de când erau de-o șchioapă, amândoi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cantină și că stă în cameră cu un coleg de grupă. Deocamdată nu are un orar stabilit, cursurile se țin uneori dimineață, alteori, după amiază. Era pentru prima oară când primea așa ceva; i se părea că această scrisoare este o comoară de preț. O ținea la piept și o săruta din când în când, astfel că a citit-o de mai multe ori. Apoi a pus-o într-un cufăr, amintire de la mama ei, în casa mare, unde își ținea lucrurile
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]