6,859 matches
-
poziția lui Horațiu, autorul faimoasei Ars poetica. O altă intervenție plină de urmări în ceea ce privește problema în discuție o reprezintă disocierea operată de Sfântul Augustin între folosință și desfătare. La aceasta se referă capitolele 33-35 din Cartea a X-a a Confesiunilor. Catalogul de exemple în legătură cu “plăcerea privirii” face deosebirea între folosirea simțurilor pentru pura plăcere (voluptas) și pentru satisfacerea curiozității (curiositas); prima categorie grupează în general ceea ce este frumos, armonios, aromat, gustos, plăcut la pipăit, adică toate senzațiile pozitive provenind de la
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
coarne, că te-omor! Și ea m-a înfruntat semeață: Amantul e...toreador! Consoartei Cu dinți ca un șirag de salbe, Cu ochi de foc mișcări alegre, Pe timpuri îmi făceai nopți albe, Iar azi îmi faci doar zile negre. Confesiune Sunt soțul fericit, la o adică, Am fost deștept, de tânăr să mă-nsor, Și, iată, îmi mărit a treia fiică... De-aș mărita-o și pe mama lor! Matrimoniale Citind ziarul îndrăgit, Oftează doamna ca-n povești: Ce necrolog
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
Sfîntul Sava”, pe numele său adevărat Leopold Chapira — locuința sa va fi printre primele clădiri bucureștene construite de Marcel Iancu) - semna în Simbolul, sub pseudonimul Ch. Poldy, versuri parnasiano-simboliste mediocre (cf. Barbu Solacolu, „Prietenul meu, Ion Vinea“, în volumul Evocări, confesiuni, portrete, Editura Cartea Românească, București, 1974, pp. 256-260, reia o scrisoare a lui Vinea, publicată în numărul 18/1970 în România literară). De data aceasta e prezent doar cu articole de opinie. Avocat, poet și prozator industrios, după război proprietar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tzara l-am găsit eu, în 1915, într-o vară petrecută la Gîrceni (Vaslui). La numele de Tristan a ținut morțiș, ceea ce i-a atras infamul calambur de «Triste Âne»” (cf. Barbu Solacolu, „Prietenul meu Ion Vinea“ din volumul Evocări. Confesiuni. Portrete, Editura Cartea Românească, 1974, pp. 256-260, textul reia o scrisoare publicată în România literară, nr. 18, din 30 aprilie 1970). Așadar, Vinea a găsit numele, iar prenumele a fost ales de Samuel Rosenstock. Problema „nășiei” pare lămurită. Totuși, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
volumul interbelic Sadismul adevărului (Editura Unu, București, 1937, p. 184), unde citează cîteva pasaje privind „natura morbidă a acestor curente moderniste, căci acești pseudoliterați nu fac altceva decît să aducă în public - printr-o greșită înțelegere a teoriilor profesorului Freud - confesiunea tuturor invertirilor și perversiunilor erotice”, de pe urma cărora s-ar resimți nu numai literatura ci și „pictura și sculptura timpului”. În prelungirea acestor afirmații, poetul avangardist citează și un articol publicat la 20 octombrie 1932, în ziarul Dimineața („Literatură și balamuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
organicismul” său estetic de sorginte clasică: „E, dacă se poate spune, un impresionism liric în care imaginea joacă întîiul rol. Însă un poem de dragoste lăsat pe seama imaginei va fi, în mod fatal, lipsit de unitate, de acea atmosferă de confesiune plină de convicție, cu care ne-au deprins literaturile. (...) destrămarea aceasta imagistă nu poate da un întreg, o armonie. Se întretaie prea mulți curenți în atmosfera electrică și cîntecul nu se recepe (sic!) clar”. Cu următoarea precauție totuși: „Că poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
eumenidele sexului”; „Mai degrabă ar proveni din filonul unui Sade sau Gines de Rais, unde erotica este priapism”; „față de Geo Bogza, Rimbaud e un prunc nevinovat”; „poezie la Lautréamont, biologie la Bogza”; „influența viziunilor demonice ale lui Arghezi”, dar și: „confesiunea propriilor experiențe”; „lipsă de plasticitate a viziunilor”, „vocabular cu totul desuet”; „accente de simbolism diluvic”). Dincolo de diagnosticul sever („document”), Boz e singurul critic interbelic care intuiește, la tînărul Bogza, depășirea poeticității canonice înspre explorarea - transestetică - a unor teritorii-limită ale psihicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aibă soarta cărților lui Stamate. Hurmuz e un năzdrăvan care se ia la harță cu natura și creiază alături de ea și în pofida legilor sale. Opera lui Hurmuz e răspunsul ironic al omului la ironia universală” (v. în acest sens și confesiunile din Tudor Mușatescu și Romulus Dianu, „Cu G. Ciprian despre el și despre alții”, în Rampa nouă ilustrată, 13, nr. 2988, 9 ianuarie 1928, p. 42, G. Ciprian, Cutia cu maimuțe, Buc., Edit. Contemporanul, 1942, pp. 135-156, și Măscărici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ci de filosoful Lev Nikolaevici Tolstoi, cel care ca nimeni altul, a reușit să-și ridice în cap toate credințele bisericești ale lumii. În 1879, lăsând deoparte literatura, Tolstoi a început să scrie filozofie creștină, printre operele sale numărându-se „Confesiunile”, „Critica teologiei dogmatice”, „Scurtă expunere a Evangheliei” și „În ce constă credința mea”, lucrări unde autorul își prezintă propriile interpretări religioase. După 1880, Tolstoi scrie o mulțime de broșuri, în care își expune noile idei asupra religiei, bisericii, artei, școlii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ce dă sens răului. Cunosc zâmbetul jalnic al fulgului și prietenia fățarnică a a omului ce topește troianul înainte de vreme, zăpada a acoperit casa, orașul, Doar inima în formă de stea, aleargă nestingherită pe cer în căutarea unei frumoase prietenii. Confesiunea bradului Am urcat muntele înzăpezit pentru a atinge creanga bradului, nedumerită de atâta candoare Ce-o citesc în privire, îl supun unui test găsit într-o carte: Îți propun un joc la care nu există învingător și învins. Nu, eu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
simți că i se urcă sîngele la cap. În pofida unei pronunții mai ciudate, aproape mecanice, cuvintele skipperului erau inteligibile. Pricepu imediat că se afla sub hipnoză. Mai pricepu, de asemenea, după glasul schimbat al lui Ryan, că era surprins de confesiunea pe care o declanșase. - Cum adică, ai organizat? Întrebă el. - Sponsorul meu s-a ocupat de tot... Am fost recuperate discret, am fost ascuns cîteva zile, apoi mi-au dat drumul pe mare pe ruta unui cargou rusesc. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pământ. Stingerea, în Fereastra, a unui bătrân care nu e câtuși de puțin traumatizat de apropierea vădită a morții poate fi explicată prin fortificarea organismului interior printr-o iubire extraconjugală de tinerețe. Un loc aparte se distinge prin bizara narațiune Confesiunile maimuței Makonde, apologie a miracolului, îngemănată cu înfierarea obtuzității agresive față de ceea ce iese din obișnuit. Semnalarea posibilității de apariție a miraculosului în cotidian e tema povestirii sub formă de reportaj Împărăția veșmintelor albe, în care o persoană reală, Joao Teixeira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ea, bovina? Unei vaci nu ai ce să-i explici, pentru că nu înțelege nimic dincolo de apăsarea ugerelor ei; pricepe numai ce-o doare pe ea. Cum ai știut să taci timp de zece ani și deodată te-a trăsnit taina confesiunii? Cum să-i faci mărturisiri unei vaci?! Și pentru ce? Doar pentru că așa a hotărât proasta cealaltă. În naivitatea ei, Philomena a crezut că asta ar putea schimba ceva. Masca: Eu cred că am făcut ceea ce trebuia făcut. Ajunsesem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din gâtul grațios, subțire și inelat ca un șurub, prin fereastra-hublou a lecticii. S-a oprit pentru o clipă și mi-a adresat un zâmbet larg și glacial, mi-a fluturat în treacăt din chelicere și a pornit mai departe... Confesiunile maimuței Makonde Epifanie În pădurile Tanzaniei sălășluiește maimuța vorbitoare. Primii care i-au sesizat calitățile lingvistice au fost băștinașii Makonde, care și acum o consideră un fel de zeitate abdicată, un deus otiosus ce-a părăsit văile cerului în favoarea dealurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în teritoriul lor, de care erau legați fizic, mental, moral, etnic și mai ales metafizic. Iar cei ce n-o făceau, aveau s-o regrete mai târziu, când se vor fi descoperind singuri, fără rost, confuzi, în căutarea propriei identități. ............................................................................................................... Confesiunea Da. Mie nu-mi displac oamenii, mă simt câteodată mai atrasă de ei decât de jivinele pădurii, ce îmi par totuși mai frumoase. Totuși și oamenii sunt câteodată frumoși. A existat o ființă ce mi-a fost tare dragă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sine. Sau poate că relația ei de iubire era atât de dureroasă și deficitară, încât întocmai o tovărășie grotescă ca a mea avea aerul să o relaxeze și să compenseze neîmplinirea ei. La un moment dat, m-a invitat la confesiune. Mi-a mărturisit că realizează cât de singur sunt și că pesemne mi-aș dori să discut cu cineva despre mine, despre secretele mele, așa cum în fapt se desfășoară lucrurile în mod firesc între iubiți sau prieteni. Ea își imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
până la dispariția lui totală, moment în care se spărgea și coșmarul. Dar urmau altele și altele și ea înțelegea că numai consumarea, arderea și repetarea lor aveau căderea s-o liniștească, ca să-și poată asuma noua condiție de deplină singurătate. Confesiunea. Iertarea. Mama În duminica aceleiași săptămâni, s-a înfățișat din nou părintelui-confesional. Nu-l mai vizitase de o vreme, dar acum, dincolo de împărtășania obișnuită, avea ceva special de îndeplinit. El avea s-o izbăvească, s-o absolve de păcatul sinuciderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
viteza spre locuința mamei sale. Vedea dublu, dar s-a suit fără nicio reținere la volanul mașinii, pe care-o conducea foarte rar din cauza aglomerației din oraș și pentru că comanda unui taxi presupunea mult timp de pierdut... Întoarcerea umbrelei. Ultima confesiune Duminică a trecut pe la mama ei, pe la spital, apoi în drum spre casă s-a oprit la biserică pentru a-i mulțumi părintelui-confesional. În autobuzul ce-a lăsat-o în fața bisericii, același în care și-a abandonat cu atâta nesăbuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bine așa. În fond, așa e mult mai bine! New-York 2008 Cuprins Prefață ............................................................................ 5 Scurtă dare de seamă (Prolog) ............................... 13 Ciclul Animus ............................................................ 17 Sub semnul Aspidei ..................................................... 19 Okurina ........................................................................... 61 Triogamie ....................................................................... 70 Fotografia ....................................................................... 101 Pulcheria și Îngerul ....................................................... 107 Împărătița Furnică ........................................................ 125 Confesiunile maimuței Makonde .............................. 133 Fereastra ......................................................................... 143 "El"-ul ............................................................................. 155 Ciclul Anima .............................................................. 163 Darurile mării ................................................................ 165 Îngerul exterminator ..................................................... 178 Rechinii războinici cu ochii albaștri ........................... 209 Albatroșii "Danzantes" ................................................ 215 Poveste ‛ulei sau răzbunarea cărții ............................. 228 Somnul meu și al Arinei .............................................. 233 Umbrela .......................................................................... 239
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acestei foarte prolifice poete care reușește totuși să nu facă nici un rabat de la calitate. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată,/ Pomul vieții vesel fremătând,/ Versul plin de dor, o nestemată,/ Curcubeu în zare tremurând. Doinița Nistor, Spune. Un crâmpei din confesiunea unei poete născute la împreunarea apelor marelui fluviu cu farmecul straniu al bărăganului. Dar și un destin marcat, fără îndoială, de tristele melopei ale ierburilor uscate înainte de vreme. Eu, genele îmi plec spre verdele din frunză,/ Iar cerul meu albastru
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aproape nimic. Îl găsisem pe Luke la Otheroom... bucuria enormă a primei guri de Jack amestecat cu Coka Cola... discuția despre cartea lui... încă un rând de băutură... mărturisirile despre serviciu, despre Vivian, despre Lulu... încă un rând de băutură... confesiunea legată de sentimentele mele contradictorii cu privire la părăsirea garsonierei și mutarea cu Randall... încă un rând... probleme cu prietena vegetariană (care se părea că-l surprinsese uitându-se la o haină din piele întoarsă)... încă un rând... apoi Luke conducându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
citise de curînd Amintiri, vise, reflecții și avea impresia că își găsise modelul psihologic. — Să fiu în locul lui i-aș mulțumi în genunchi Bătrînului, vorbea fără să știe cît se schimbase situația, Tușico, el îl luase de la orfelinat schimbîndu-i viața, confesiune lungă, Gulie, era acolo tot secretul copilăriei și adolescenței lui, marea întorsătură a sorții sale. Sînteți ca doi străini, Delfinașule, cîtă neobrăzare, Tîrnăcop, Bătrînul l-a înscris la școala militară și i-a dat după aia bani să meargă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
citeam ce aveam eu pe hîrtiile mele, dar nu te aș fi scăpat pentru nimic în lume de sub observație, îți simțeam inima bătînd, venele pulsînd, mă omori cu sinceritatea ta copilărească, Părințele, din păcate eu n-am de făcut asemenea confesiuni. — Despre ce vorbești? îl întrerupe Roja nedumerit, bagă la cap, eu n-am venit să despicăm firul în patru, se uită la pereții văruiți ai confesionalului. — Prea tîrziu, m-ai stîrnit deja, spune Părințelul, acum că tot nu mai ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am făcut apoi cu mâna, adică pe curând, și am intrat În casă: parcă aș fi intrat În congelatorul de la morgă. În clipa asta, nici aici nu e mai bine, zise Petru. Nu știa ce să creadă: simplă relatare sau confesiune? Banală Întâmplare sau provocare demonică? Ce-ar fi să urcăm? Nici măcar n-am stat de vorbă... Socotesc că am vorbit destul pentru doi oameni care se Întâlnesc din Întâmplare... Te conduc până la ușă dacă vrei. Pentru siguranță... Dacă vrei... Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de o admirație spontană și cinică În același timp față de sine, de o fascinație revulsivă fată de aceeași persoană, induse de prestigiul unei carisme pe care n-o avea, dar recunoscute, culmea, după cum Îi spunea Violeta, chiar de către Janis, În confesiuni Înecate Într-o irepresibilă nostalgie și consemnate cu precizie de către cronicarul anonim al istoriei locale. Pe scurt, era produsul unei jalnice mistificări. Așa cum Violeta fusese victima unei lamentabile iluzii: geniul lui Grațian În care, el, Flavius-Tiberius, mai credea Încă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]