7,769 matches
-
cu alte cuvinte, în fiecare an, "Realitatea absolută", întinerirea, imortalitatea sunt accesibile unor privilegiați sub forma unui fruct sau a unui izvor lângă un arbore 25. Arborele cosmic este socotit a fi în Centrul Lumii și unește cele trei regiuni cosmice, căci el își afundă rădăcinile în Infern și vârful său atinge Cerul 26. Întrucât lumea trebuie reînnoită periodic, cosmogonia va fi reiterată prin ritualuri cu ocazia fiecărui An Nou. Acest scenariu mitico-ritual este atestat în Orientul Apropiat și la indo-iranieni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
91 sq. 24 Ibid., § 86 sq; Mylhes, reves et mysteres, pp. 218 sq. 25 Cf. M. Eliade, Trăite d'histoire des religions, § 99 sq. 26 Este expresia cea mai răspândită a lui axis mundi; dar e probabil că simbolismul axei cosmice precede sau este independent de civilizațiile agricole, întrucât el se găsește în anumite culturi arctice. Cea mai îndelungată revoluție: descoperirea agriculturii. Mezoliticul și neoliticul cosmogonici - e, desigur, mai veche, preagricolă. O regăsim, cu variații inevitabile, la australieni și la numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
regăsim, cu variații inevitabile, la australieni și la numeroase triburi din America de Nord27. La paleocultivatori și agricultori scenariul mitico-ritual de Anul Nou comportă revenirea morților; ceremonii asemănătoare supraviețuiesc în Grecia clasică, la vechii germani, în Japonia etc. Experiența timpului cosmic, mai ales în cadrul muncilor agricole, sfârșește prin a impune ideea timpului circular și a ciclului cosmic. Deoarece lumea și existența umană sunt valorizate în termenii vieții vegetale, ciclul cosmic este conceput ca o repetare indefinită a aceluiași ritm: naștere, moarte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și agricultori scenariul mitico-ritual de Anul Nou comportă revenirea morților; ceremonii asemănătoare supraviețuiesc în Grecia clasică, la vechii germani, în Japonia etc. Experiența timpului cosmic, mai ales în cadrul muncilor agricole, sfârșește prin a impune ideea timpului circular și a ciclului cosmic. Deoarece lumea și existența umană sunt valorizate în termenii vieții vegetale, ciclul cosmic este conceput ca o repetare indefinită a aceluiași ritm: naștere, moarte, renaștere, în India postvedică această concepție va fi elaborată în două doctrine solidare: aceea a ciclurilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în Grecia clasică, la vechii germani, în Japonia etc. Experiența timpului cosmic, mai ales în cadrul muncilor agricole, sfârșește prin a impune ideea timpului circular și a ciclului cosmic. Deoarece lumea și existența umană sunt valorizate în termenii vieții vegetale, ciclul cosmic este conceput ca o repetare indefinită a aceluiași ritm: naștere, moarte, renaștere, în India postvedică această concepție va fi elaborată în două doctrine solidare: aceea a ciclurilor (yugă) care se repetă la infinit și aceea a transmigrației sufletelor. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
46 Vladimir Dumitrescu, "Edificiu destinat cultului descoperit la Căscioarele", p. 21. Cele două coloane sunt goale în interior, fapt care denotă că au fost modelate împrejurul unor trunchiuri de arbori; ihid., pp. 14, 21. Simbolismul lui axis mundi asimilează Arborele Cosmic cu Stâlpul cosmic (columna universatis). Datările cu radiocarbon comunicate de Dumitrescu variază între ~ 4035 și ~ 3620 (cf. p. 24, n. 25); Marija Gimbutas vorbește de "în jur de 5000 î. Hr." (P- 11). 47 Hortensia Dumitrescu, "Un model de sanctuar descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Edificiu destinat cultului descoperit la Căscioarele", p. 21. Cele două coloane sunt goale în interior, fapt care denotă că au fost modelate împrejurul unor trunchiuri de arbori; ihid., pp. 14, 21. Simbolismul lui axis mundi asimilează Arborele Cosmic cu Stâlpul cosmic (columna universatis). Datările cu radiocarbon comunicate de Dumitrescu variază între ~ 4035 și ~ 3620 (cf. p. 24, n. 25); Marija Gimbutas vorbește de "în jur de 5000 î. Hr." (P- 11). 47 Hortensia Dumitrescu, "Un model de sanctuar descoperit la Căscioarele", fig
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Zeița Nammu (al cărei nume este scris prin pictograma desemnând "Marea primordială") este prezentată ca "mama care a zămislit Cerul și Pământul" și "strămoașa care a născut pe toți zeii". Tema Apelor Primordiale, imaginate ca o totalitate în același timp cosmică și divină, este destul de des întâlnită în cosmogoniile arhaice. Și în acest caz masa acvatică este identificată cu Mama originară care a născut, prin partenogeneză, primul cuplu, Cerul (An) și Pământul (Ki), încarnând principiile masculin și feminin. Acest prim cuplu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că noțiunea păcatului, a elementului expiator și ideea "țapului ispășitor" nu sunt atestate în texte 6. Aceasta presupune că oamenii nu sunt numai servitorii zeilor, ci totodată imitatorii lor și, prin urmare, colaboratorii lor. Întrucât zeii sunt responsabili de ordinea cosmică, oamenii trebuie să le urmeze poruncile, căci ele se referă la norme, la "decretele", me, care asigură atât bunul mers al lumii cât și al societății umane 7. "Decretele" întemeiază, adică determină, destinul fiecărei ființe, a oricărei forme de viață
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
destinul celor douăsprezece luni care urmează. E vorba, desigur, de o idee veche pe care o regăsim în Orientul Apropiat; dar prima expresie riguros articulată a ei este sumeriană și arată munca de aprofundare și sistematizare efectuată de teologi. Ordinea cosmică este continuu tulburată; de către "Marele Șarpe" la început, care amenință să reducă lumea la "haos"; de către crimele, păcatele și erorile oamenilor, care cer să fie ispășite și "purificate" cu ajutorul diverselor rituri. Dar lumea este periodic regenerată, i.e. "recreată", prin serbarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
catastrofe diluviale să fi stat la originea acestor narațiuni fabuloase. Dar ar fi imprudent să se explice un mit atât de răspândit prin fenomene care n-au lăsat urme geologice. Majoritatea miturilor diluviene par să facă parte întrucâtva din ritmul cosmic: "lumea veche", populată de o umanitate decăzută, este scufundată sub Ape, și, la câtva timp după aceea, o "lume nouă" răsare din "haosul acvatic"15. Într-un mare număr de variante, Potopul este rezultatul "păcatelor" (sau greșelilor rituale) ale oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
În timp ce demonii puseseră stăpânire pe ea, amenințând-o că o vor lua în lumea de jos, "îngrozită ea îl abandonează în mâna lor pe Dumuzi! Acestui tânăr (le spune ea), legați-i picioarele etc." (ibid.). Religiile mesopotamiene era de proporții cosmice și, în versiunea akkadiană, Zeii cei Mari, îngroziți de dispariția iminentă a vieții, trebuiră să intervină pentru a o elibera pe Iștar. Ceea ce surprinde în versiunea sumeriană este justificarea "psihologică", adică umană, a condamnării lui Dumuzi: totul pare să se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și, prin urmare, îi împărtășeau soarta, celebrau în fiecare an recrearea Lumii. Or, pentru a putea să fie creată din nou, Lumea trebuia anihilată: "haosul" precosmogonic implica, de asemenea, "moartea" rituală a regelui, coborârea sa în Infern. Cele două modalități cosmice - viață/moarte, haos/cosmos, fertilitate/sterilitate - constituiau, în fond, cele două momente ale aceluiași proces. Acest "mister", sesizat după descoperirea agriculturii, devine principiul unei explicații unitare a lumii, a vieții și a existenței umane; el transcende drama vegetală, pentru ca guvernează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
haos/cosmos, fertilitate/sterilitate - constituiau, în fond, cele două momente ale aceluiași proces. Acest "mister", sesizat după descoperirea agriculturii, devine principiul unei explicații unitare a lumii, a vieții și a existenței umane; el transcende drama vegetală, pentru ca guvernează și ritmurile cosmice, destinul uman și raporturile cu zeii. Mitul povestește eșecul zeiței dragostei și fertilității în încercarea de a cuceri regatul zeiței Ereșkigal, adică de a aboli moartea. Prin urmare, oamenii, ca și unii zei trebuie să accepte alternanța viață/moarte. Dumuzi-Tammuz
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Bab-ilani, o "Poartă a zeilor", căci pe acolo zeii coborau pe pământ. Numeroase cetăți și sanctuare se numeau "Legătura Cerului cu Pământul"55. Cu alte cuvinte, omul nu trăiește într-o lume închisă, despărțită de zei, complet izolată de ritmurile cosmice. Mai mult, un sistem de corespondențe între Cer și Pământ făcea posibilă atât înțelegerea realităților terestre și "influențarea" lor de către prototipurile celeste respective. Un exemplu: întrucât fiecărei planete îi corespunde un metal și o culoare, tot ceea ce era colorat se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
susceptibile de a zgudui fundamentele noii lumi. Divinitatea faraonului constituia cea mai bună garanție, întrucât faraonul era nemuritor, decesul său însemna numai translația sa la Cer. Continuitatea de la un zeu întrupat ia alt zeu întrupat și, prin urmare, continuitatea ordinii cosmice și sociale era asigurată. Este remarcabil faptul că cele mai importante creații socio-politice și culturale avuseseră loc în timpul primelor Dinastii. Aceste creații au fixat modelele pentru cele cincisprezece secole 1 H. Frankfort, The Birth uf Civilization în the Near-Kast, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care caracterizează civilizația egipteană, dar care se regăsește în miturile și nostalgiile altor societăți tradiționale, este de origine religioasă. Fixitatea formelor hieratice, repetiția gesturilor și a isprăvilor efectuate în zorii timpurilor sunt consecința logică a unei teologii care considera ordinea cosmică drept operă divină prin excelență și vedea în orice schimbare riscul unei regresiuni în haos și, deci, triumful forțelor demonice. Tendința desemnată de savanții europeni ca "imobilism" se străduia să mențină intactă prima creație, căci ea era perfectă din toate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
celebru pentru lacul său din care a răsărit Lotusul cosmogonic. Dar și alte localități își revendicau același privilegiu 6, într-adevăr, fiecare oraș, fiecare sanctuar era considerat un "Centru al Lumii", locul unde începuse Creația. Movila inițială devenea adeseori Muntele cosmic pe care Faraonul urca pentru a se întâlni cu Zeul-Soare. Alte versiuni vorbesc despre Oul Primordial care conține "Pasărea luminii" (Textele Sarcofagelor IV, 181 sq.) sau despre Lotusul originar purtând Soarele copil 7 sau, în fine, despre Șarpele primitiv, prima
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cosmogonia și suirea pe tron a faraonului. 27. Răspunderile unui zeu întrupat După cum remarcă Henri Frankfort 17, cosmogonia este evenimentul cel mai important pentru că ea reprezintă singura schimbare reală: apariția Lumii. De atunci încoace, numai schimbările implicate în ritmurile vieții cosmice sunt învestite cu semnificație. Dar în acest caz este vorba de momente succesive articulate în cicluri diferite care le asigură periodicitatea: mișcările astrelor, cercul anotimpurilor, fazele lunii, ritmul vegetației, fluxul și refluxul Nilului etc. Or, exact această periodicitate a ritmurilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sunt învestite cu semnificație. Dar în acest caz este vorba de momente succesive articulate în cicluri diferite care le asigură periodicitatea: mișcările astrelor, cercul anotimpurilor, fazele lunii, ritmul vegetației, fluxul și refluxul Nilului etc. Or, exact această periodicitate a ritmurilor cosmice constituie perfecțiunea instituită în vremea lui "Prima Oară". Dezordinea implică o schimbare inutilă și, prin urmare, supărătoare în ciclul exemplar al schimbărilor perfect ordonate. Deoarece ordinea socială reprezintă un aspect al ordinii cosmice, regalitatea este considerată ca existând de la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
etc. Or, exact această periodicitate a ritmurilor cosmice constituie perfecțiunea instituită în vremea lui "Prima Oară". Dezordinea implică o schimbare inutilă și, prin urmare, supărătoare în ciclul exemplar al schimbărilor perfect ordonate. Deoarece ordinea socială reprezintă un aspect al ordinii cosmice, regalitatea este considerată ca existând de la începutul lumii. Creatorul a fost primul Rege18; el a transmis această funcție fiului și succesorului său, primul Faraon. Acest transfer de putere a consacrat regalitatea ca instituție divină, într-adevăr, gesturile faraonului sunt descrise
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și viața își regăsește ritmurile. Telipinu este un zeu care "înfuriat" se "ascunde", adică dispare din lumea înconjurătoare. El nu aparține categoriei zeilor vegetației, care mor și învie periodic. Totuși, "dispariția" sa are aceleași consecințe dezastruoase la toate nivelurile vieții cosmice. De altfel, "dispariție" și "epifanie" înseamnă, totodată, coborâre în infern și întoarcere pe pământ (cf. Dionysos, § 122). Dar ceea ce îl distinge pe Telipinu de zeii vegetației este faptul că "descoperirea" sa și "reanimarea" cu ajutorul albinei înrăutățește situația: abia ritualurile de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în altă parte; ele vor fi elaborate mai ales în hinduism (cf. Siva, Kălî). Faptul că rolul lui Telipinu a fost menit, de asemenea, zeilor furtunii și soarelui și anumitor zeițe - deci, în mare, divinităților guvernând diverse sectoare ale vieții cosmice - demonstrează că acest mit se referă la o dramă mai complexă decât aceea a vegetației; el ilustrează, în fond, misterul incomprehensibil al nimicirii Creației de către propriii ei creatori. 45. Învingerea Dragonului Cu ocazia sărbătorii Anului Nou, purulli, mitul luptei între
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ar putea spune că această tensiune, realizând de multe ori o simbioză, va fi ridicată la rangul de model exemplar, căci aici, în Palestina, un nou tip de experiență religioasă se va lovi de vechile și venerabilele tradiții ale religiozității cosmice. Până în 1929, informațiile asupra religiei siro-canaaneene erau furnizate de Vechiul Testament, de inscripțiile feniciene și de anumiți autori greci (mai ales Philon din Byblos, secolele I-II d. Hr., dar și Lucian din Samosata în secolul al II-lea d. Hr
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Anat, îi sunt luate de către Baal. Trebuie să conchidem, deci, că epitetele exaltante reflectă o situație anterioară, când El era efectiv șeful panteonului, înlocuirea unui vechi zeu creator și cosmocrat de către un zeu tânăr mai dinamic și "specializat" în fertilitatea cosmică este un fenomen destul de frecvent. De multe ori, creatorul devine deus otiosus și se îndepărtează treptat de creația sa. Uneori substituirea este rezultatul unui conflict între generații divine sau între reprezentanții lor. În măsura în care se pot reconstitui temele esențiale ale mitologiei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]