7,252 matches
-
Vitrina”, „Fișier”, „Meridiane”, „Retrospective”, „Puncte de vedere”. Publicația are un solid compartiment publicistic, vizând și chestiuni literare, concentrate în studii, cronici, recenzii. Din rândul primei categorii de texte, aflate îndeosebi la rubrica „Sinteze”, se rețin: George Nițu, Stilul polemic la cronicarii munteni, Tudor Arghezi și spiritul prometeic, Ștefan Pascu, Cinci decenii de învățământ universitar în limba română la Cluj, Romul Munteanu, Afirmarea spiritului universitar în critica și istoria literară, Corneliu Albu, Momente din lupta intelectualilor patrioți pentru înființarea unei universități românești
FORUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
aprilie și iunie 1912. Este o publicație de orientare postsimbolistă, anticipând anvangardismul interbelic, în câte șaisprezece pagini mici, sub semnul celui mai riguros anonimat: nici o indicație despre numele redactorilor sau al colaboratorilor. Adevărați „cavaleri ai Misterului”, cum îi numește, intrigat, cronicarul revistei „Versuri și proză”, editată tot la Iași, aceștia par să provină din rândul liceenilor dispuși să-și sacrifice virtualele gloriole juvenile pentru a se manifesta în deplină libertate și a-și pregăti terenul în vederea unor eventuale evoluții ulterioare. Cercetări
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
Vianu părăsise critica literară pentru catedra universitară: „necesitatea unei cariere mediocre a asasinat în d. Vianu un critic literar.” G. oferă acum o posibilă explicație: „vocația lui nu era într-adevăr aceea a unui critic de direcție sau a unui cronicar, ci a unui critic care, chiar când e atent la detalii, privește fenomenul literar în perspectiva mai largă a esteticianului și a istoricului culturii.” Exegetul tinde să contureze portretul complet al proteicului om de cultură. Cercetându-i poezia, el descoperă
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
viciul solitudinii juvenile), dar suferințele sale nu interesează pe nimeni și nu complică în nici un fel viața familiei. Este ipostaza banală a fiului cuminte și înțelept, respectuos față de părinți, solidar cu frații săi. El își asumă rolul de a fi cronicarul onest al familiei provinciale și de a nota, în niște memorii lipsite de ambiții literare, evenimentele prin care trec în timpul războiului o Medee de la Dunăre și cei patru fii ai săi. E de reținut însă și cel mai tânăr dintre
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Victimele realismului socialist. Petru Dumitriu, „Agora”, 1989, 2; Nicolae Manolescu, Marile familii, RL, 1990, 3; Dosar Petru Dumitriu, APF, 1990, 1; Geo Șerban, După 30 de ani, VR, 1990, 3; Anton Cosma, O frescă retro, F, 1990, 5; Cristian Moraru, Cronicarul și vremurile, CNP, 1990, 43-47; Al. Piru, Un roman epocal. Petru Dumitriu, „Cronică de familie”, CC, 1991, 3-5; Ierunca, Românește, 226-228; Eugen Simion, Petru Dumitriu, L, 1992, 1, 2; Eugen Simion, Prozele lui Petru Dumitriu, L, 1992, 11; Alex. Ștefănescu
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
I-II, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1968; Scrieri social-politice, introd. Ion Felea, București, 1976. Antologii: Poezia muncii, București, 1930; ed. (Cântecul muncii), București, 1932. Repere bibliografice: Dan Grigorescu, N. Deleanu, „Nedeia din Poiana Miresei”, GL, 1956, 6; Gh. Dinu, Un cronicar al Văii Jiului, GL, 1957, 4; Const. Călin, „Nedeia din Poiana Miresei”, GL, 1964, 38; Valeriu Râpeanu, „Nedeia din Poiana Miresei”, „Scânteia”, 1965, 6490; Tudor Teodorescu-Braniște, „Nedeia din Poiana Miresei”, CNT, 1965, 20; Mircea Dumitrescu, „Nedeia din Poiana Miresei”, RMB
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
Storia delle moderne rivoluzioni della Valachia, con la descrizione del paese, natura, costumi, riți e religioni degli abitanti, con la tavola topografica di quella provincia, publicată în 1781. Memorialul sau este o lucrare personală (nu a cunoscut, spre exemplu, operă cronicarilor români), excelând prin bogăția de informații cu privire la geografia, istoria, etnografia, limba locuitorilor Țării Românești. Observator atent, autorul informează asupra așezării, hotarelor, vecinilor, florei, faunei, organizării administrative, bisericii Țării Românești. Da relații atât despre București, cu palatul domnesc (așezat lângă mitropolie
DEL CHIARO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286713_a_288042]
-
cronicile lui muzicale (iscălite Prele) sau cronicile plastice din ciclul Salonul Atheneului. Însemnările referitoare la stagiunile Teatrului Național din București, mai ales în timpul directoratului I. L. Caragiale, îi aparțin tot lui Delavrancea. Sunt analize în acord cu tonul general adoptat de cronicarii dramatici ai vremii, adică foarte critice la adresa noului director general numit de Maiorescu. I se reproșează lui Caragiale precaritatea repertoriului, atitudinea față de marii actori (C. Nottara, Șt. Iulian, Aristița Romanescu), chiar unele imprecizii în materie de administrație sau de protocol
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
DIACONESCU, Romulus (2.X.1942, Bălănești, j. Gorj - 28.II.2003, Craiova), prozator și cronicar dramatic. Este fiul Leonorei (n. Pătrășcoiu) și al lui Sebastian Diaconescu, funcționar. A urmat școala elementară în Bălănești, Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu (1956-1960) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1960-1965). A devenit doctor în teatrologie cu
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
Teatrul”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Spirit românesc”. Rezultat al unor călătorii în țară și în străinătate, reportajele reunite sub titlul Timpul din ziduri se remarcă prin observațiile la fața locului, completate cu o amănunțită documentare. Spații teatrale (1979) anunță un veritabil cronicar dramatic, consacrat prin următoarele volume. Sunt analizate, în acest volum, dramaturgia lui Paul Anghel, Marin Sorescu, precum și „câțiva teatrologi”: Valeriu Râpeanu, Valentin Silvestru, I. Zamfirescu, N. Barbu, I. Cocora, Al. Olaru ș.a. D. face și cronici de spectacole, în care
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
Într-o epocă de dezbateri literare intense, când valorile sunt contestate cu sau fără argumente estetice, D. publică volumul Condiția umană în dramaturgia postbelică (2002), o dezvoltare a tezei sale de doctorat și, în același timp, încoronare a activității de cronicar dramatic. Este analizată aici, cu pertinență și obiectivitate, dramaturgia lui Horia Lovinescu, Teodor Mazilu, Marin Sorescu, D. R. Popescu. În viziunea comentatorului, Horia Lovinescu se situează între realism și construcția de idei, la Teodor Mazilu este sesizată satira ca meditație
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
impresii de lectură; autorii, români și francezi (D. Bolintineanu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Al. Vlahuță, V.G. Morțun, Th. M. Stoenescu, J.M. Guyau, Louise Ackermann, Th. de Banville) au fost selectați după criteriul afectiv. Intuițiile sunt sigure și gustul cultivat, dar cronicarul, discipol al lui C. Dobrogeanu-Gherea, apreciază mai ales literatura de „documente omenești”, pe E. Zola, în special. Bogăția lecturilor (Lamartine, E. Renan, Taine, J. Lemaître, Baudelaire, Sully Prudhomme, Mallarmé, Verlaine, Jean Richepin, Paul Bourget, Pierre Loti, Tolstoi, Dostoievski ș.a.) impresionează
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
imaginea vieții”), se nuanțează („iluzia realității”). E de înțeles că se arată reticent față de devierile în irațional sau în „absurd” ale „școalei nordice”, îndeosebi. Ceea ce îl interesează într-un text dramatic sunt coerența logicii conflictului, concizia și claritatea. În ceea ce privește interpretarea, cronicarul insistă asupra „intuițiunii dramatice”, precum și asupra rostirii, care trebuie să pară naturală, în așa fel încât spectacolul să dea impresia veridicității. În dezacord cu „paradoxul” lui Diderot, actorul este privit ca o „păpușă însuflețită”, ceea ce ar trimite la „actorul-marionetă” al
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
Cluj, 1973; Vlaicu Vodă și alte scrieri despre teatru, îngr. Dumitru D., Panaitescu, pref. Marian Popa, București, 1975. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, IV, 279-281, 341-345; Dragomirescu, Scrieri, 100-104, 180-182; Lovinescu, Scrieri, I, 85-86, 108-110, VI, 301-304; Tudor Arghezi, Tablete de cronicar, pref. D. Micu, București, 1960, 213-215; Lovinescu, Opere, V, 366-374, VI, 283-286; Constantinescu, Scrieri, II, 417-419; Ion Marin Sadoveanu, Scrieri, îngr. I. Oprișan, IV, București, 1975, 311-313, V, București, 1978, 297-301; Perpessicius, Opere, VI, 296-298, VII, 110,222, XI, 94-98
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
și 1855, scoate mai multe „acatiste”. Optica prin care D. privește evenimentele în Istoria Moldovei pe timp de 500 ani până în zilele noastre (1857) e aceea a clasei sale, optică tendențioasă, fără ca autorul să fie un om de rea-credință. Acest cronicar întârziat e un spirit conservator, atașat de legea și de obiceiurile din vechime. Istoria Moldovei începe, în evocarea lui, cu descălecatul și se continuă, după o prezentare generală a provinciei și a originii locuitorilor, cu firea și obiceiurile lor, cu
DRAGHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286850_a_288179]
-
darul de a povesti unele întâmplări ca și cum el ar fi fost de față la săvârșirea lor. SCRIERI: Istoria Moldovei pe timp de 500 ani până în zilele noastre, I-II, Iași, 1857. Repere bibliografice: Iorga, Pagini, I, 40-51; Andrei Pippidi, Un cronicar întârziat: Manolachi Drăghici, București, 1967; Dicț. lit. 1900, 303-304. F.F.
DRAGHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286850_a_288179]
-
Carianopol, Sergiu Ludescu, Const. Sălcia, Gh. Moțiu, P. Severin, Ovidiu Constant. Ștefan Dan realizează câteva traduceri din Rimbaud, Marcel Olinescu și Tiberiu Vuia semnează proza scurtă, iar Ovidiu Constant publică un fragment de român. Miron Constantinescu apare în postura de cronicar literar, analizând cărți de Camil Baltzar, Mihail Ilovici, Ury Benador, Horia Stamatu. Rubrică „Glose” recoltează informații din lumea literară și artistică. M.Pp.
DUH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286894_a_288223]
-
1918; Hanul durerilor, București, 1926. Traduceri: E. A. Poe, Fantezii humoristice, București, [1924] (în colaborare cu Radu Drăgescu). Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 366, 368-369; Nichifor Crainic, Ion Dragu, „Moartea albă”, „Revista critică”, 1918, 2; Caion [Constantin Al. Ionescu-Caion], Cronică literară, „Cronicarul”, 1918, 15; Al.Al. Busuioceanu, Cărțile lui Ion Dragu, LU, 1919, 3-4; Emil Samoilă, Ziaristica, București, 1932, 258-259; Sărbătorirea d-lui Ion Dragu, ADV, 1936, 16 199; Predescu, Encicl., 290; Sevastos, Amintiri, 288-289; Mircea Popa, Romanele Marii Uniri, LCF, 1988, 46
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
Poezii, pref. trad., București, 1977; René de Solier, Arta și imaginarul, pref. Ion Pascadi, București, 1978 (în colaborare cu Marina Dimov); Gérard de Nerval, Poezii, pref. Vasile Nicolescu, București, 1979; L.N. Tolstoi, Copilăria, adolescența, tinerețea, București, 1980. Repere bibliografice: Regman, Cronicari, 129-140; Constantin, Despre poeți, 88-94; Grigurcu, Teritoriu, 138-147; Caraion, Duelul, 42-44; Stănescu, Poeți și critici, 32-36; Poantă, Modalități, 214-220; Raicu, Structuri, 242-246; Petroveanu, Traiectorii, 207-215; Cândroveanu, Alfabet, 75-79; Iorgulescu, Rondul, 80-89; Piru, Poezia, II, 228-242; Ungheanu, Arhipelag, 245-248; Zalis, Tensiuni
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
, Radu (a doua jumătate a sec. XVIII), traducător și cronicar. Fiu al preotului Dimitrie Duma din Șcheii Brașovului, D. a fost cântăreț bisericesc și dascăl al copiilor din parohia șcheiană între anii 1772 și 1790. Fiind „foarte cuvios și vrednic”, a tălmăcit mai multe scrieri religioase din limbile greacă, latină
DUMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286897_a_288226]
-
GRECEANU, Șerban (? - c. 1710), cărturar, traducător și autor de versuri. Este de fel - ca și fratele său, cronicarul Radu Greceanu - din satul Greci, aparținând ținutului Vlașca. I se mai zicea și Dragomirescu, după numele satului dâmbovițean unde a ctitorit o biserică. Ilinca, prima lui nevastă, era fiica marelui vistier Papa Greceanu și se trăgea dintr-un sat ilfovean
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
cu sine decât dezolare și moarte: ocuparea Basarabiei de către ruși în 1940, urmată de o scurtă revenire a autorităților române și de plecarea în exil a familiei îi prilejuiește naratorului, prin vocea învățătorului Goma, excursuri istorico-eseistice ce amintesc de plânsul cronicarului, pe fundalul cărora ultimul Crăciun basarabean, cu colindele, bradul înalt cât școala și miresmele de sobă încinsă și tămâie, apare ca o ultimă lumină pe o hartă înghițită treptat de întunericul istoriei. Meritul artistic deosebit al lui Goma constă în
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
general reținute. Au fost și articole acrimonioase la adresa cărții, ca de pildă cel semnat de Michel Onfray În Magazine littéraire, filozoful supărîndu-se pentru modul În care Houellebecq Îl face să apară În roman ("grafoman indigent", p. 53) Au fost și cronicari care cred că se află În fața celui mai bun roman al lui Houellebecq majoritatea au scris, Însa, că Posibilitatea unei insule reia temele consacrate deja de autorul Particulelor elementare: sexualitatea, iubirea, sistemul economic occidental, istoria recentă a Franței, diferențele dintre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
carte pe care o termini În două ore cu tot cu pauzele publicitare de rigoare, este o narațiune scrisă intenționat indiferent, aparent repede, al cărei protagonist face pe mimul În piața publică și În disprețul amatorului de frumos. Marc Marronnier e un cronicar monden care se-mbată criță, dar nu se droghează prea tare, care se Îndrăgostește subit dar scurt, care călătorește buimac fără să vadă nimic. Singura motivație a actului scriptural o reprezintă, se pare, jocurile cu cuvinte gratuite. Narațiunea are ritm
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la obârșia românilor, în timp ce o tradiție heraldică precum aceea a vânării zimbrului (Dragoș descalecă într-un ținut adamic, răpune fiara și proclamă capul de bour ca însemn al noului voievodat) trimite la un pattern cinegetic ancestral, neignorat, ulterior, de marii cronicari. Ediții: Povestire pe scurt despre domnii Moldovei, de când s-a început Țara Moldovei, în anul 6867 (1359), în Ioan Bogdan, Vechile cronice moldovenești până la Ureche, București, 1891; ed. în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, îngr. P.
CRONICA MOLDO-RUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]