6,583 matches
-
am aruncat jurnalul din mână peste el și am înaintat spre birou ca să le deschid sertarele. Reluând apoi după masă ziarul cu hârtiile compromițătoare cu tot și șezând pe fotoliu, mi-am reluat așa zisul citit al ziarului. Erau foarte curioși, găsind scrisori de la diferiți diplomați și oameni politici, dar și mai decepționați de a nu prinde nimic compromițător. „Credeam că sunt mai interesante“, îmi zise șeful. „Pe cele interesante nu le ținem la mine, îi răspunsei, sunt departe de aici
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-ți aducă Moș Crăciun. CE-NTÂMPLARE! Soarele cât e de soare, n-a văzut așa-ntâmplare: în grădina, printre flori, a crescut cum rareori vezi, o ciupercă uriașă, tocmai ca ridichea din poveste. Ce minunăție! Florile se minunau, fluturii zburau curioși în jurul ei, neînțelegând cum a putut crește așa de mare! Prichindel și Prichinduța, doi copii zglobii și veseli, au ieșit la joacă-afară și s-au îndreptat spre grădină plină de flori. Am să culeg floricele și-am să-mpletesc o
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
îi înțeleg necesitatea practică, devine lapidara axioma : „ai carte, ai parte”. Sunt demne de luat în seamă gândurile exprimate de anumiți scriitori români și străini referitoare la importanța cărții, a lecturii: “Ce este cartea ? O trebuința a omului neliniștit și curios. Cartea e o făgăduința , o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri și frumusețe.” Ț. Arghezi „Cartea nu aduce numai leac la suflet, dar și vindecare de lene.” Ț. Arghezi „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris.... laudă cui te citește
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
cabana era față în față cu biserica, nu vedeam pe nimeni, ușa era în permanență închisă, nici țipenie de om. În cinci zile de când mă aflam în satul ăsta văzusem doar două babe, un moșneag și doi câni. Era ceva curios, dar nu știam ce. Am primit imediat răspunsul, fiind pe măsura întrebării: un hohot de râs cu lacrimi din partea unora, ce cu greu s-au putut opri ca să-mi explice că așa e obiceiul aici. Zilnic o femeie din sat
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Mi-am scos trusa de dălți din geantă, împreună cu ciocanul. Am găsit imediat un loc prielnic pentru sculptură, pe terasa din spatele cabanei. Odată cu primele lovituri de ciocan, care răsuna în întreaga cabană, au început să apară, rând pe rând, colegii, curioși să vadă ce fac. Privitorii nu-și puteau da seama ce va ieși din trunchiul pe care îl loveam cu putere și precizie, îndepărtând cu ajutorul dălții bucăți mari de așchii. Lucram foarte relaxat, în jur privirile se înmulțiseră, precum și întrebările
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ziua de joi, 15 iunie 1889, la 25 de zile după traumatism. Referitor la ultima perioadă a bolii lui Eminescu, ne-a mai rămas un document sub forma unui interviu acordat ziariștilor de către dr. Șuțu, medicul curant al poetului. "Ce curios lucru! toți poeții mari ai țării loviți de boala aceasta! Eliade, Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, toți au fost victimile ei!" (ale p.g.p.) Astăzi, aceste afirmații nu ni se par deloc întemeiate. Necropsia nu s-a făcut în mod corespunzător. Prof. Marinescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
le facem cât de cât plăcute și chiar instructive. Încingeam discuții nesfârșite (adică niciodată încheiate), pe subiecte de tot felul, trecând ușor de la cutare eveniment mărunt al zilei la probleme înalt existențiale, astfel zicând, confruntându-ne experiențele intelectuale, lecturile, gusturile, curioși unii de alții, de ceea ce știam și de cum gândeam. Amândoi noii mei prieteni mă cuceriseră prin apetența pentru umor, Modest ilustrându-se prin promptitudinea remarcilor tăioase, șfichiuitoare, prin „întreruperile“ malițioase care-l descumpăneau o clipă pe preopinent, iar Matei prin
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a întâmplat acolo, fugit de acasă (cine m-ar fi putut opri?) împreună cu prietenul meu de aceeași vârstă Wili (maică sa fiind nemțoaică, îl botezaseră Wilhelm, dar taică său era un Ionescu, astfel că prietenul meu cel mai vechi poartă curiosul și puțin obișnuitul nume Wilhelm Ionescu), deci am fost și eu de față acolo, împreună cu Wili, și am avut ce vedea. Mulțimea tălăzuia de la o magazie la alta, se agăța ciorchine de uși, de ferestrele smulse, dând toți să pătrundă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sale de către Giuliano. Cardinalul l-a trimis mai întâi într-o misiune diplomatică minoră la Lucca și apoi i-a aranjat un comisariat cu salariu de la Universitatea florentina din Pisa pentru că Machiavelli să scrie Istoriile florentine. Unul dintre cele mai curioase episoade din istoria Principelui datează din această perioadă; în 1523 o versiune în latină, rescrisa a Principelui a fost publicată la Napoli într-o ediție care îl dă că autor pe eminentul filozof Agostino Nifo. Cartea lui Nifo avea titlul
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
scrisoarea din 12 noiembrie, intrată în arhiva Borromeo, ca și cele aflate în proprietatea Morgan, au fost scoase la un moment dat din filza din Florența care conține celelalte scrisori. Se știa deja din secolul al XIX-lea, în ciuda acelei curioase semnături, că scrisoarea nu a fost scrisă personal de Machiavelli, așa cum însuși contele Gilberto a putut să observe prin compararea ei cu caligrafiile machiavelliene autentice aflate în posesia lui87. Atribuirea ei timpurie lui Marcello Virgilio Adriani, Primo Cancelliere, care se
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a încheiat fără probleme și că acesta este oficial liber să poată părăsi terirtoriul statului florentin. Din 10 noiembrie Machiavelli nu se mai confruntă cu nicio problemă de tip juridic. Știm că Vettori a primit scrisoarea din partea Dieci cu această curioasă semnătură în data de 18 noiembrie 94; iar în 23 noiembrie Vettori, care nu se mai aflase în contact cu Machiavelli de la sfârșitul lunii august, i-a trimis o lungă scrisoare prietenului sau prin care îl invită să îl viziteze
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de asemenea avea interese comerciale)75. Într-adevăr, gelozia și teama față de aceste legături externe extinse, probabil, a contribuit la reaua-voință pe care anumiți membri ai regimului florentin au avut-o față de Manetti. În 1453 a existat chiar și o curioasă discuție în cadrul Signoriei Florentine privitoare la eseul lui Manetti, Despe Demnitatea și Excelentă Omului, pe care unii îl considerau drept o trădare fiindcă-i fusese dedicat lui Alfonso de Napoli și astfel apărea că o justificare a războiului acestuia împotriva
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Paulus Orosius de Braga (Morrison, 2002) . In Sapte Cărți de Istorie contra Păgânilor, Orosius susținea că lumea s-a îmbunătățit în mod constant de la venirea lui Cristos, chiar dacă Imperiul Român se prăbușea. El a inclus la începutul acestei lucrări o curioasă și proeminenta condamnare a eternalismului 10. Aici Orosius susține că "aproape toți oamenii care au avut menirea de a scrie, dintre greci, dar și dintre latini ... doresc orbește să fie adevărat faptul că originea lumii și crearea omenirii sunt fără de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de un grav accident de circulație. Conducătorii grupării din Belgia au fost încântați de “prestația” șoferului care i-a transportat de la aeroport către Bacău, alintându-l “Schumacher”. Delegația belgiană a fost plăcut impresionată de Sala sporturilor din Bacău, fiind foarte curioși dacă aceasta se va umple la meciul de sâmbătă, dintre Știința și Initia. Am mai aflat că echipa din Hasselt nu are în componență niciun jucător profesionist, majoritatea jucătorilor belgieni fiind studenți. De altfel, în tot campionatul belgian de handbal
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
pe polcovnic 64 l-am făcut să înțăleagă că n-a avut decât ce-a meritat, pentru că nu trebuia să se bage înlăuntrul goanei cu intențiunea de a șterge vânatul de la nasul altora. Nu pot trece cu vederea un incident curios ce s-a întâmplat și lui Rosetti, la una din goanele noastre din județul Vaslui. În momentul pornirei haitașilor se aude o împușcătură, pe urmă nimic, timp de mai bine de o oară. Cum sta Rosetti așa rezemat de copac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
călăuzi care luase câte o scândură în spate, ca să ne serve drept punte peste crăpături. Ce ne trebuia nouă punte? Săream peste crăpături ca niște căprioare fără leac de grijă, fără nici o conștiință de primejdie, pănă când, cînd sfârșit, franțuzoaica, curioasă ca toate femeile să afle tot, întrebă pe unul dintre călăuzi cam ce adâncime pot avea crăpăturile aceste. O! răspunse călăuzul cu mare sânge rece. Depinde, adâncimea lor poate să fie între 500 și 1 000 de metri. Când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trebuit imediat să se puie în pat. Nu știu cum vor fi dormit ceilalți tovarăși ai mei în acea noapte, dar eu unul am avut somnul foarte neliniștit; tresăream înspăimântat la fiecare cinci minute, părându-mi-se că alunec în prapastie. Lucru curios, toată această călătorie făcută împreună, care negreșit a stabilit oarecare familiaritate între noi, a deșteptat simțimântul geloziei în inima francezului, bineînțeles fără nici un motiv întemeiet; căci atât Negruzzi cât și eu eram foarte departe de a ne gândi să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nemărginită în fața faptului consumat al căsătoriei iubitei mele, deoarece căpătasem îndestulă limpezime de minte ca să judec că ea, străină fiind de toate aceste, nu putea, nu era datoare să aștepte pănă voi veni eu în vrâsta de a mă căsători. Curioasă mai era starea mea psihologică în perioada de convalescență, când frigurile aceste au început să mă lase. Aveam simțimântul de reîntoarcere la viață ca după o boală lungă și grea. Parcă încetul cu încetul mi se limpezea dinaintea ochilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mari, desigur că prin neștiința mea puteam să-i fac un mare rău, și nu voisem așa ceva. Legăturile noastre cu restul lumii se făceau mai ales iarna când Dunărea era înghețată, doar prin stația radio. Acolo prindeam uneori mesaje radio curioase ca de exemplu „în noaptea de 4 spre 5 februarie a bătut vântul”, asta însemnând că a evadat un deținut și toți trebuiam să fim atenți și să raportăm eventuala lui apariție. Alt mesaj era „veniți să ridicați un pachet
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
despre care se spunea că, seara, putea să bea o găleată de vin negru (specie locală numită 1001), după care mai bea o sticlă de spirt și apoi se ducea pe picioarele lui acasă. Lipovenii aveau nume specifice și adesea curioase, ca de exemplu Belacurenco, Potap Mercur, Policarp și altele, iar limba lor era un amestec de rusă și română. Zicea de pildă unul către altul care pleca spre Tulcea: „Nicalai, cac videa u Tulciu nevastă maia, scaji complimente din cauza mea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
că trebuia să îndeplinească întocmai dorința clientului. Și problema se punea în felul următor: de ce mama naibii indivizii ăștia își pun în curte gazon artificial, de ce, în loc să planteze un pom în curtea aia, preferă să expună niște arbuști în ghivece curioase? De ce tot artificialul ăsta? Și ea zicea că toată alcătuirea asta kitsch neagă natura. Adică toate casele astea, care se înfig în peisaj, sunt stridente precum o nucă în perete, nu respectă o ordine, ci o somează, o strică dizgrațios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mică. Îl strângea. Mai ales la umeri. Să-și sufle nasul era o performanță. Mușchii încordați anunțau c-or să distrugă țesătura. Cusătura. Când îi cădea ceva pe jos, se apleca prudent, pândind să nu fie cumva surprins de vreun curios. Și bățul îl avea în continuare în fund. Țeapăn, rigid. Mișcări de muiere cu o fustă mult prea scurtă pentru a se apleca sănătos, cu simț de răspundere. Ora e șapte patruzeci. Să rămânem la ea. Și să vedem ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
făcut imprudența să-mi cumperi discul“. Sau cam așa ceva. Am ascultat, de atunci, mult Leonard Cohen. A început să-mi placă. Înveți să-ți placă un anumit lucru. În fond, și cu fumatul sau cu alcoolul e o chestie extrem de curioasă. Ceva ce ți-a făcut inițial rău devine apoi o necesitate. Cu muzica e și o chestie de anturaj. Depinde cu cine împarți muzica. Încerc o bucurie nemaipomenită să întâlnesc pe cineva care să-mi mărturisească că e înnebunit după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe o artă rezervată exclusiv inițiaților de teapa lor. Ceva ce-ți e inaccesibil ție, ca simplu coate-goale ce te afli. Și atitudinea asta a lor îndepărtează pe oricine de literatură. Profesorul are voce cutremurată de măreție. Totuși, lucru al naibii de curios, vorbește totodată cu dispreț, cu scârbă. Scriitorul Cutare a fost cineva, nu un golan ca voi, poți să înțelegi. De la un om obții ce investești. Dacă îl tratezi ca pe un idiot, omul acela se va comporta și el ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mână să primesc vizite, pentru că nu era casa mea. Vizitatori erau doar puștii pe care îi aveam la pregătire. Și Miruna, din când în când. Iar după o vizită de-a ei, trebuia mereu să suport apropourile deocheate ale Rodicăi, curioasă foc cum dracu’ la un ciufut ca mine vine așa o fată drăguță, cum zicea ea. Am surprins odată involuntar un dialog în care nea Titi îi explica ei ceva de genul: habar n-ai tu ce e aia o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]