8,674 matches
-
tot într-un pat ajunge și ea până la urmă", mai murmura 23 câte unul seara, la orele de atelier, privind-o cum umblă cu șurubelnița într-un adaptor de impedanță (pe care le rebutam cu zecile), de parcă ar fi dat delicat deoparte petalele unui trandafir în căutarea staminelor. Mai la o parte, pe un gard de fier năpădit de volbură stătea Tîti, Titina, cum i se zicea, cu mutra încrețită a junelui Voltaire. Băieții s-au apucat să joace fotbal cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca și când ar fi privit un vierme, o năpârcă, un păianjen dezgustător. Ochii goi nu priveau însă nimic din mlaștina mirosind a fermentație și sulf din bazinul oval. Groaza și scârba se nășteau, evident, din coridoarele întortocheate ale amintirii. îmi imaginam delicata nimfă zăcând în tihnă, cu un șold scos în afară, într-un crâng unde 50 șipotește o apă întunecată. Se lasă răpită de jocul orbitor al soarelui care, printre crengi, atinge uneori fața apei și o aprinde scurt, trecător. Smulge
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
soclu și se va arunca asupra mea. în spatele ei, conacul părea că se umflă și pâlpâie, ca o meduză veninoasă. Iar sexul nimfei, protejat altădată cu mânuța, era acum descoperit, hidos, incredibil în monstruozitatea lui: pentru că, între pulpele pline și delicate, nimfa avea un sex de bărbat, de satir gata de-mperechere. Am simțit brusc o greață cum numai în vis poți simți și am luat-o la fugă spre conac, izbindu-mă din răsputeri peste față ca să mă trezesc. Am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
filele stropite de murdărie. înaintam cu fața încălzită de lumina de ambră și purpură, de parcă lumina ar fi fost doar căldură blândă, consolatoare. Globul strivitor ocupa acum tot spațiul din fața mea și nu-mi puteam dezlipi ochii de pe pielea lui delicată, pe care curgeau, se schimbau, evoluau și se stingeau desene de neînțeles și totuși limpezi, ca acele pagini văzute în vis, cu fiecare literă deslușită, dar pe care degeaba încerci să le citești. Curând, lumina deveni gelatinoasă. îmi ungea fața
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ferestrele goale se vedeau pereții zugrăviți vulgar, cu spații palide unde fuseseră tablouri. în fund, o altă dărăpănătură cu un grilaj de fier forjat negru ca smoala și, ridicîndu-se deasupra grilajului, la fel de negru în seara galbenă, un plop zvelt și delicat, urcând în cer o coamă de flacără. Un câine galben levita lângă zidul ruinat. Privind imaginea asta, negrul intens pe galbenul serii, imaginea asta pe care-o mai văzusem odată, aceeași suferință grea m-a copleșit din nou. "De ce un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu pixul, pe cercul de pânză al feței. Când am fost în fața ei, și-a ridicat deodată ochii spre mine. Doamne, cum să nu-i recunosc? Cum am putut să rătăcesc atâta vreme? Căci ochii aceia negri și fermi, genați delicat, erau ochii mei, așa cum mi-i văzusem de atâtea ori în oglindă, în prima copilărie, ca să-i uit apoi pentru atât de lungă vreme. Ființa cu cozi împletite stângaci, în rochița cu un desen în piept, știam acum, eram eu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
prin care ieșea gura zveltă a sticlei era de porțelan incrustat în minunate culori, o mână meșteșugită o împodobise cu grațioase scene câmpenești, și ochii mei se întorceau adeseori din cartea de citire de la copiii zâmbitori cu cravate pionierești înspre delicate scene bucolice în care un tânăr cu haină albastră ținea o mandolină în mâini și cânta unei grațioase domnișoare cu rochie roz desfășurată în jurul ei și stând îndrăzneață în iarbă, lumina ce juca atunci de la flăcările lămpii pe chipurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neștiut curentul, și începeau să ardă cele trei becuri de sub globurile mate ale candelabrului, totul pierea de sub ochii mei, lumina becurilor mi se părea atât de palidă pe lângă, mama făcea lampa mică și sufla deasupra ei, risipindu-mi de dinaintea ochilor delicata imagine, până a doua seară când, maestrul și-a umplut din nou pipa, cu gesturi tandre, măsurate, ca și cum ar mânui bagheta, și-o aprinde și trage câteva fumuri, Mă întreb ce-aș fi făcut dacă m-aș fi dus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Theo îi ia în brațe pe rând și eu, sărutat scurt de Corina, mă străduiesc să-mi umplu nările de parfumul ei subtil, dar nu reușesc nicicum să fac tainica legătură între culoarea rochiei subțiri și adierea covârșitoare a parfumului delicat, vine rândul bunicilor și copiii veseli sar de pe un picior pe altul printre atâția oameni mari ce stau cu ochii pe ei, mai puțin Theo, care e atent numai la glasurile lor, apoi Alex, Cu totul altfel ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Dar unde-i arhanghelul? curios, Vladimir, Arhanghelul nu se vede, îi răspunde cu seriozitate Theo, Și cine îl vede? aceasta e curiozitatea Irinei, Îl vede numai Maica Sfântă, Și ea unde-i? Nici pe ea n-o vedem! Pe chipurile delicate ale celor doi copii se citește cu atâta ușurință nedumerirea, încât îți vine să-i acoperi de sărutări, numai Theo n-o vede, concentrat la întrebările lor serioase, Tu de unde știi? mai vrea să știe Irina cum Theo cunoaște toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vorbească cu nimeni, și ieri când am venit l-am văzut cu totul schimbat și asta numai datorită ție! Nu-mi mai pot opri lacrimile, le las să curgă, și Corina, neavând batistă, mi le șterge cu propriile ei mâini, delicat feminine, Nu mai plânge! Are să fie bine! Ea mă consolează pe mine, prima femeie din viața mea care mi-a șters la douăzeci și unu de ani lacrimile, până la această vârstă mâini de femeie n-au mai ajuns pe obrazul meu, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
analizez cu atenție fiecare părticică a trupului meu despuiat, dar membrele mele nu dispun de limbajul comun minții și orice ar putea pielea mea să-mi mărturisească rămâne undeva la nivelul tulbure al simțurilor, senzația fierbinte că fără grabă degete delicate se strecoară printre bumbii de metal ai blugilor mei, prelungind cu o misterioasă știință, Nu! Boris mă minte! Ar fi trebuit să-mi amintesc! Răscolesc dulapul după o pereche de, și când vreau să-mi trag blugii pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mână, douăzeci și unu, vorbesc franceza, douăzeci și patru, e mai bine acum, încep pe măsură ce urc să mă încălzesc, Mireille, părul tuns scurt după ureche, și nu-mi amintesc nimic de fata pe care mi-o prezintă Boris, îi strâng în palma mea degetele delicate, Bonjour! Treizeci și unu, treizeci și doi, Prietenul meu, vorbește Boris, susține că a știut cândva franceza, dar ar fi uitat-o și-ar vrea ca tu să i-o reamintești, treizeci și șase, treizeci și șapte, cei doi francezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
șapte, mi-o amintesc pe Ana lângă o fereastră de pe culoarele facultății, fereastră în care bătea soarele și ea vorbea unui străin într-o limbă necunoscută mie, cinzeci și trei, cinzeci și patru, nu-mi pot dezlipi ochii de la degetele delicate ale acestei femei ce-și aprinde cu atâta misterioasă încetineală o țigară de la bricheta zippo, daddy, come to see something! o familie de americani gălăgioși urcă înaintea mea, coming, șaizeci și unu, trei generații de artiști au muncit la ridicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
șaptezeci și nouă, pe măsură ce urcăm distanța dintre turiști se mărește, optzeci și trei, optzeci și patru, Michelangelo refăcând planurile lui Bramante, păstrând doar stâlpii de susținere, cât am zis?! Optzeci și cinci, mă opresc să-mi trag sufletul, degetele ei delicate printre bumbii de metal ai blugilor mei, degetele ei delicate învârtind lingurița în cafeaua căreia i-a adăugat lapte din cutiuța ce ți se servește o dată cu, De ce m-aș întoarce la Paris când eu am fugit de acolo?! Reiau numărătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
optzeci și trei, optzeci și patru, Michelangelo refăcând planurile lui Bramante, păstrând doar stâlpii de susținere, cât am zis?! Optzeci și cinci, mă opresc să-mi trag sufletul, degetele ei delicate printre bumbii de metal ai blugilor mei, degetele ei delicate învârtind lingurița în cafeaua căreia i-a adăugat lapte din cutiuța ce ți se servește o dată cu, De ce m-aș întoarce la Paris când eu am fugit de acolo?! Reiau numărătoarea treptelor, optzeci și șase, optzeci și șapte, Ca să-mi arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sută, Désolée mais, o sută trei, o sută patru, pentru moment Parisul mă face să sufăr, ochii ei verzi-albaștri, albaștri-verzi coboară pentru o clipă spre ceașca de cafea golită pe jumătate, Aș putea să-ți arăt Roma! Pe degetele ei delicate nici un fel de inel și oricât m-aș strădui nu pot trece dincolo de singura senzație, adevărată sau falsă, a degetelor ei lungi printre bumbii, o sută zece, nici mai târziu pe stradă, doar noi doi n-am îndrăznit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nici mai târziu pe stradă, doar noi doi n-am îndrăznit s-o întreb despre noaptea aceea cu cinsprezece etaje deasupra Romei, acum la o sută cinsprezece trepte deasupra orașului și nu mi-am lămurit tulburătoarea senzație a unor degete delicate, la un moment dat atât a spus numai, a fost o noapte de pomină! O sută douăzeci și trei, o sută douăzeci și patru, nu-mi mai amintesc aproape nimic din ce s-a întâmplat, tu îți amintești? se-ntoarce spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trepte, americanii au ajuns deja, o sută treizeci și trei, și-n zâmbetul ei citesc, oare?! aceeași nelămurită senzație că ne leagă ceva indefinibil, o sută treizeci și cinci, o sută treizeci și șase, dorința ei de a sări de la al cinsprezecelea etaj?! Degetele delicate răsfirate printre bumbii de metal ai blugilor mei?! O sută patruzeci, o sută patruzeci și unu, cine să știe?! O sută patruzeci și două, ultima treaptă, ar trebui să-i întreb pe americani dacă le-a ieșit și lor tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dispare ca o cenușăreasă speriată, părăsindu-mă într-o totală descumpănire și, pentru că ziua nu pot ieși, ea pozându-mi neîncetat în toate stările trupului ei neliniștit, obligându-mă s-o desenez, fascinat eu peste măsură de degetele ei lungi delicate, schimbând întruna colile de desen, profit de nopțile libere pentru a vedea Parisul, imediat după lăsarea întunericului, după ce Mireille pleacă, cobor cele trei etaje ale imobilului într-o străduță strâmtă ce dă direct pe cheile Senei, rătăcindu-mă de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai apucat să cobor în străduță, Mireille tocmai voia să intre la mine, m-a tras după ea înăuntru și fără nici un cuvânt a început să se dezbrace, am oprit-o fără grabă, Lasă-mă pe mine! Iar degetele ei delicate păreau de mult să mă cunoască, Dimineața nu mai era lângă mine, n-a venit ziua s-o mai desenez și-aș fi ieșit în oraș dacă n-aș fi așteptat-o flămând, tresărind la fiecare mișcare din hol, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aș picta zi și noapte, Oare?! Și pentru expoziția de grup de la începutul lui iulie încă n-am făcut nimic! 24 iunie, Noaptea de sânzâiene, primul tablou O succesiune de cercuri închise, ieșind unul dintr-altul, o mână cu degete delicate deschizând cu fermoarul primul cer până spre centrul tabloului, ultimul cer deschis are înlăuntru o lună neagră, culorile folosite, albastru de cobalt, albastru de Prusia, albastru de nu-mă-uita, ultramarin, albastru lapislazuli, negru de ivoriu, alb de zinc, 25 iunie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu mâna pe sus, la clasa a cincea, franceză, ce să-i învăț că nici eu nu știu încă, Bonjour și le povestesc de Paris, ce căutai la Paris, nu le-am spus chiar totul, despre Mireille cea cu degete delicate am păstrat tăcerea, L’Île St. Louis și le promit copiilor poze, le-am desenat pe tablă Notre-Dame, cheiurile Senei, un copac cu frunze albe de cretă aplecat peste malurile adânci ale Senei și după primul cuvânt franțuzesc pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-au regăsit, dar că, dincolo de cuvintele spuse între ei, se poartă un alt dialog, al trupului, al privirilor, al fiecărui milimetru de piele, ea vorbește, eu o ascult și-i mângâi nevăzut cu ochii linia coborâtoare pe coapse, prinsă delicat în fusta strâmtă și lungă, Vom face o excursie cu copiii în Franța, ce căutai la Paris, părul ei răsucindu-se după ureche și sacoul de culoarea cafelei cu lapte peste bluza mulată, portocalie, pe după talia ei mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în caietul lui, Câtă lumină în tabloul ăsta, o ușoară umbră doar, silueta nevăzută din spatele uriașului cearceaf alb, cântă badea-i om de omenie, trei sferturi din tablou îl ocupă așternutul alb strălucitor, fluturând și-n colțul din dreapta sus mâna delicată ce pune clama de lemn, o bucată de cer alburiu, o creangă de prun înflorit, mi-amintesc sârmele pentru rufe, atârnate între pruni, de la un prun la altul, Așternuturi în soare, soarele nu-i, darul lui Theo de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]