7,301 matches
-
că, în acea epocă de tristă uniformitate, imaginația compensatorie avea un oarecare șarm, care astăzi pare desuet, ba chiar defunct. Pliculețul cu fluturaș era denumirea eufemistică a prezervativului Protex, unicul de pe piață, atunci când se găsea. Într-adevăr, pe pachet era desenat un fluture - de unde probabil tristul subînțeles: „destinat celor care zboară din floare-n floare“, adică celor neserioși, dubioși, periculoși. A te lăsa pe mâna fluturașului (iertat fie-mi jocul de cuvinte!) era o enormă greșeală, pe care numai excesul de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
un răspuns: — Aștept să-l aud spunând „muncipile“... Îți vine să crezi cât este de incult... Ha, ha, ha... Peste câteva ore, apare și Mircea. Direct de la Sala Palatului. Pe blocnotesul cu coperți roșii de pânză și hârtie lucioasă a desenat cefele, uneori profilurile activiștilor care notau conștiincios, pe același tip de blocnotes, indicațiile de la tribună. Zeci de miniaturi, demne de o expoziție. Își freacă mâinile de bucurie: le-a făcut-o! Dorin și Mircea. Umorul și rezistența (sau disidența?!) la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
romane interzise, prietenii tatei își rulează între ei Le Monde și Figaro, de la redacție împrumut sau primesc în dar mai tot ce apare remarcabil sau cumpăr pe nimica toată cărți furate din tipografia de la Casa Scânteii, inclusiv reviste de benzi desenate pentru Tomi. Periodic, un personaj numit cu simpatie Hoțulică, îmbrăcat într-o salopetă largă, face turul birourilor și scoate din pantaloni cărți tipărite aici pentru „afară“. Am luat de la el cu 25 de lei The Complete Works of William Shakespeare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care în timpul zilei jucam toate jocurile posibile și imposibil de imaginat în cartierul acela prăfuit de periferie; acuma eram cam rebegiți; ziceau părinții cică să dormim, dar cine dracu’ putea dormi, că era urgia pe pământ. Pe negrul nopții se desena mișcătoare o macara, ce lucra la construcția unui bloc nou, iar noi, ca niște păduchi mici, adunați sub felinarul ăla spart, stăteam și ne uitam, ținându-ne de mână, la orătania înspăimântătoare care se mișca amenințător, cu brațul ăla lung
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se păreau la ora de sport: umile, lipite de parchet, într-o solidaritate respingătoare. Erau chiar corpurile noastre, dezbrăcate, concentrate acolo și perfect aliniate. Aveam 12 ani când m-am îndrăgostit de un băiat de 14. Băiatul era frumos și desena minunat. Pe undeva prin casa părinților mei, la Codlea, găvâzdit într-un dulap, mai există, cred, un tablou pe care l-am primit de la el: o vază cu niște flori de toate culorile pe un dreptunghi de placaj. S-a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
drept ornament într-o ikebană organică în cadrul unei sărbători naționale m-a oripilat, deși nu erau de vină nici talpa și nici genunchiul. Le-am asociat multă vreme cu comunismul. Horor. Și-acum, cred, dacă m-ar pune cineva să desenez simbolurile comunismului, în loc de seceră și ciocan, aș desena o talpă și un genunchi. Blugi, zicem, și ne apucă râsul. Prima mea pereche de blugi „originali“ am avut-o la 18 ani (până atunci purtasem doar jalnice imitații). Eram în anul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sărbători naționale m-a oripilat, deși nu erau de vină nici talpa și nici genunchiul. Le-am asociat multă vreme cu comunismul. Horor. Și-acum, cred, dacă m-ar pune cineva să desenez simbolurile comunismului, în loc de seceră și ciocan, aș desena o talpă și un genunchi. Blugi, zicem, și ne apucă râsul. Prima mea pereche de blugi „originali“ am avut-o la 18 ani (până atunci purtasem doar jalnice imitații). Eram în anul întâi de facultate. A trebuit să merg până în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
întotdeauna a săpun de rufe Cheia, petrosin și lână udă. Chipiul era și mai horor. Ne fluierau băieții pe stradă, ne luau peste picior. De cursuri nu-mi amintesc absolut nimic. Aveam un carnet pe care scriam ceva parcă și desenam - probabil părțile componente ale puștii, prostii din astea. Păi da!, „Pușca este alcătuită din trei părți:/ partea de sus,/ partea de mijloc,/ și partea de jos./ Partea de sus este compusă din:/ partea de sus a părții de sus și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
chema, parcă Dumitru totuși. Îl alesesem pentru că auzisem că scria poezii non-sentimentaloide și pentru că îi descoperisem un desen pe dosul unui tablou cu Ceaușescu pe care îl luasem la șters și curățat când aveam sector: pe cartonul portretului, Dumitru ăsta desenase un punct negru și mare drept în mijloc, după care scrisese sub el „punctul meu de vedere“ și semnase. Cam asta fusese toată idila. Liceul meu avea și o linie pedagogică, majoritar feminină. Eu făceam matematică-fizică, aveam în clasă optsprezece
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cele publice în egală măsură. Îmi povestea toate acestea cu mâinile încrucișate în poală, așezată pe un colț de scaun. O fixam intens cu privirea, încercând să pătrund mecanismul acelui coșmar fiziologic. Devenind „impură“ la rândul meu, am început să desenez într-un caiet cu foi dictando ceea ce mi se întâmplase. Nu aveam prea mult talent, dar reușisem să schițez o fată dezbrăcată. Dintre picioare îi curgeau picături violete - nu aveam cariocă roșie -, care se adunau într-o baltă de o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o fascinație deloc sinucigașă pentru autodisecție. Ca și în tablourile Fridei Kahlo, naivitatea desenului meu pornea poate dintr-o neputință specific feminină de a percepe corporalitatea altfel decât ca pe o rană deschisă. Am arătat prietenelor mele caietul. S-au desenat și ele în ipostaze asemănătoare. Ne străduiam împreună să punem cap la cap diferite explicații ale fenomenului. Secretul n-a ținut mult. Deși abia se mișca prin casă, maică-mea avea un talent deosebit de a găsi tot ce țineam ascuns
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a plăcut să meșteresc câte ceva, iar întro cutie de pantofi adunasem tot ,,atelierul”: rotițe de ceas, tăblițe, sârmulițe și tot ce mai găseam. În clasa întâi, cineva mia făcut cadou un traforaj și câteva plăcuțe din placaj pe care erau desenate anumite forme. Am decupat acele forme, iar la sfârșit am asamblat o căruță cu cai din placaj. Exemplul meu a fost apoi urmat și de alți copii; devenisem un ,,pionier” în domeniu. Înainte de a veni ora să intrăm în clase
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de perioada de după revoluție, căci acum toate s-au întors cu fundul în sus : BT-ul nu mai e țigară bună, a dispărut Golful, nu mai poți recunoaște Kentul original după castel - pentru sim plul fapt că nu mai e desenat nici un castel pe țigară...) în altă ordine de idei, de țigara Kent era legată și o culme a ghinionului : să o aprinzi, din neatenție, de la capătul cu filtrul (ghinion comparabil doar cu altul, tot legat de Kent : să nu observi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
scurt : Bubu e un caras pe care Svetlana l-a cumpărat de la supermarket, de la Mega Image, unde el se odihnea pe niște cubulețe de gheață. L-a purtat pînă acasă într o pungă inscripționată Mega Image, cu un ele fant desenat pe ea, l-a lăsat o vreme pe frigider - tot în pungă -, apoi l-a pus în chiuvetă. Cînd a dat să-l curețe de solzi, Bubu a zvîcnit. A fost lăsat în apă, într-un lighean roz, unde a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Amintiri, pensule, culori și oameni „De mic copil mi-a plăcut pictura. Cred că o am în sânge de când mama m-a făcut. La început desenam în noroi cu degetul, închipuindu-mi tot felul de monștri, balauri, sau doar un ghiocel. Mergeam la mare și desenam pe nisipul bătut de valuri, apoi construiam castele care se ruinau la un val mai mare. Cu toate astea continuam
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mic copil mi-a plăcut pictura. Cred că o am în sânge de când mama m-a făcut. La început desenam în noroi cu degetul, închipuindu-mi tot felul de monștri, balauri, sau doar un ghiocel. Mergeam la mare și desenam pe nisipul bătut de valuri, apoi construiam castele care se ruinau la un val mai mare. Cu toate astea continuam să desenez peste tot, inclusiv pe pereții camerei mele din apartamentul în care locuiam, astfel că aveam de tras multe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
noroi cu degetul, închipuindu-mi tot felul de monștri, balauri, sau doar un ghiocel. Mergeam la mare și desenam pe nisipul bătut de valuri, apoi construiam castele care se ruinau la un val mai mare. Cu toate astea continuam să desenez peste tot, inclusiv pe pereții camerei mele din apartamentul în care locuiam, astfel că aveam de tras multe pedepse de la părinți din cauza asta. Mai apoi am descoperit culoarea și am început să pictez. Mi-aduc aminte că eram remarcat de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fac așa ceva. Dar mă lămuream destul de repede întotdeauna, și dacă îmi plăcea efectul, perseveram, dacă nu, renunțam rapid. Detalii de genul țiglei de pe casă am mai făcut și în o serie de tablouri urbane, unde făceam drumuri pietruite, și practic desenam fiecare piatră din caldarâm. Sigur că era destul de greu, că la un moment dat devenea chiar plicticos, dar totuși...dacă mai dădeai niște lumini și umbre pe ici-colo, imaginea tabloului putea fi foarte plăcută. „Îmbrățișare” Autor: Mihai Dascălu Am postat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de etnie germană, care urmau cursurile de predare în limba română, deși nu eram puțini, rămâneam la școală pentru ore suplimentare de limba germană. Ne-am plictisit însă destul de repede și am renunțat toți la aceste cursuri. Dacă până acum desenam cu cretă și cărbune pe garduri, pe pereți, mai ales pe cei proaspăt zugrăviți, a venit momentul să arăt ce știu și totodată să învăț regulile folosite în desen. La școala noastră se țineau cursurile de dimineață și după amiază
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
după amiază, am văzut desenat, cu cretă colorată, pe tablă un automobil rămas de la clasa paralelă de germană. Era prima temă mai complicată la desen pentru acele vremuri. Învățătoarea noastră D-na Lopătiță, ne-a pus și pe noi să desenăm automobilul respectiv. Am reușit să realizez cel mai frumos desen, așa am fost apreciat de învățătoarea mea, primind nota maximă 5 (cinci). Notarea se făcea la o scară de la 1 la 5. A fost încurajator pentru mine. Așa am început
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
respectiv. Am reușit să realizez cel mai frumos desen, așa am fost apreciat de învățătoarea mea, primind nota maximă 5 (cinci). Notarea se făcea la o scară de la 1 la 5. A fost încurajator pentru mine. Așa am început să desenez și în timpul liber, chiar și în celelalte caiete, nu numai în cele speciale de desen. Fiind de religie romano-catolică, la împlinirea vârstei de opt ani m-am pregătit pentru prima împărtășanie. În prima parte de pregătire am fost bolnav de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
modele realizate de vapoare sau corăbii cu pânze. Vise aveam cu duiumul. Îmi plăcea tâmplăria, îmi plăcea să cioplesc și să visez. Era vremea imaginației de care însă nu am scăpat niciodată. Tot in clasa a V-a mi-am desenat portretul, în creion, de mai multe ori și din mai multe unghiuri, cu ajutorul a două oglinzi. Așa ne-a explicat la ora de desen doamna prof. Mariane Grozav. Desenele au ieșit bine, pentru expoziție a fost ales unul cu privirea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
curtea școlii. Era o zi splendidă de început de primăvară, fără vânt. Curtea fusese făcută prin săparea dealului din spatele școlii iar la marginea săpăturii pentru ca dealul să nu alunece în curte, a fost construit un zid masiv din piatră. Am desenat o țintă pe zidul respectiv, am pus mâna pe o piatră, căci se găseau destule împrejur și am vrut să arunc la țintă. Eram concentrat, cu ochii la țintă, și, în clipa când mâna a plecat din poziția de aruncare
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
atunci. Acesta a fost debutul meu în clasa a VII-a. În excursia de la Constanța am văzut doi pictori și un grafician portretist. Atunci cu permisiunea instructorilor ne-am oprit câteva momente pentru a urmării felul în care pictau sau desenau. Picturile erau executate pe cartoane care erau zugrăvite în culoare albă pe care s-a desenat și pictat în culori de ulei. Portretistul folosea cărbune de desen. Am fost plăcut impresionat de cele văzute, cum s-ar zice „ în direct
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
văzut doi pictori și un grafician portretist. Atunci cu permisiunea instructorilor ne-am oprit câteva momente pentru a urmării felul în care pictau sau desenau. Picturile erau executate pe cartoane care erau zugrăvite în culoare albă pe care s-a desenat și pictat în culori de ulei. Portretistul folosea cărbune de desen. Am fost plăcut impresionat de cele văzute, cum s-ar zice „ în direct”, încât am hotărât să mă fac pictor. Dar și marea cu vapoarele ce pluteau la orizont
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]