7,137 matches
-
60 de ani) ca să nu suferi sau ca să nu-i împovărezi pe alții cu suferința ta, este sfâșietor, este fără speranță. A eluda astfel de reguli înseamnă a-i juca o festă demonului, a-l înfrunta. Creștinul nu neagă existența diavolului, ci o recunoaște ca fiind acea putere nevăzută care se opune lui Dumnezeu, însă necesară mântuirii. Și ce este mântuirea dacă nu experimentarea iubirii lui Dumnezeu, conștientizarea vieții veșnice, lupta pentru a te întâlni cu Cel Ce este însăși iubirea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
erau, de fapt inevitabile. Situația politico-socială, dar și morală, de după 1989, evaluată lucid, nu putea obiectiv vorbind să ducă la răsturnarea, transformarea, revoluția radicală (să-i spunem oricum) pe care mulți dintre noi au visat-o. Mă transform în avocatul diavolului și încerc ajutat și de Octavian Paler să înțeleg de ce vorbim în pustiu, m-am lămurit (p. 345), de ce Don Quijote pierde din ce în ce mai mult teren, e din ce în ce mai izolat, mai ridicol (p. 343). Ce mai poate oferi Estul lui Don Quijote decât gloria
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
noi, scriitorii, sunt profund mediocri? N-am consolidat cu prestigiul nostru cultural mare-mic, o serie de formații, care fără numele nostru n-ar fi avut uneori nici o legitimitate intelectuală etc.? De nume reprezentative nici nu mai vorbim. Evident, suntem avocatul diavolului și vom continua în acest sens, până la capăt, pentru claritatea discuției. Alte situații recente: Am intrat în partidul X sau Y și nu mi s-a dat nici o atenție. Sau: Unii ne-au făcut chiar lichele, colaboraționiști cu vechiul regim
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dispusă la sacrificii nu exista, de fapt, în cea mai mare parte a clasei politice și a aparatului de stat. Eroismul rezistenței, în aceste cercuri, era aproape de neconceput. Am discutat această tristă realitate și în legătură cu cazul Petru Dumitriu. Pactul cu diavolul? Dar el de fapt n a existat niciodată. Pentru simplul motiv că nu exista, nici măcar, noțiunea... diavolului 8. în astfel de împrejurări, fragmentarea, ruperea, repudierea, negarea cum vrem să-i spunem a vechii Românii era inevitabilă. Mai ales în condițiile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aparatului de stat. Eroismul rezistenței, în aceste cercuri, era aproape de neconceput. Am discutat această tristă realitate și în legătură cu cazul Petru Dumitriu. Pactul cu diavolul? Dar el de fapt n a existat niciodată. Pentru simplul motiv că nu exista, nici măcar, noțiunea... diavolului 8. în astfel de împrejurări, fragmentarea, ruperea, repudierea, negarea cum vrem să-i spunem a vechii Românii era inevitabilă. Mai ales în condițiile represiunii totalitare, cea mai brutală din toate țările estice comuniste. Și încă un aspect, care-și păstrează
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
4-10 martie 1993; 10, 18-24 martie 1993. 1 22, 4, 1993, p. 10. 2 Corneliu Coposu, Dialoguri cu Vartan Arachelian (București, 1992), p. 19. 3 Am evocat ulterior această situație in: Convertirile unui talent amoral (Titlul original: De ce Pactul cu diavolul?, în legătură cu Petru Dumitriu), in: Cuvîntul, I (VI), 3 aprilie 1995. 4 Situația este scoasă ulterior, în mod independent, în evidență, și de H.-R. Patapievici: Orice ai face, nu există alternativă, în: Două măsuri și un morman de cadavre, in
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
3-4, 1992, pp. 209-216. 4 Timișoara, Helicon, 1993. 5 București, Humanitas, 1995. 6 22, 7 10, 1993; în acest volum, pp. 104-118. 7 România liberă, 19 august 1995. 8 Adrian Marino, Convertirile unui talent amoral (titlu originar: De ce Pactul cu diavolul?), in: Cuvîntul, I, (VI), 3, aprilie 1995. IV. O nouă cultură română 1. Rănile revoluției culturale, in: România literară, 23, 1, 6 ianuarie 1990. în acest sens și articolele: Speranțele culturii libere, in: Tribuna, 1, 28 decembrie; Un alt scriitor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
altul "pur "literar"" care trece prin Nunta în Cer, nuvele ca Un om mare și ajunge la romanul neterminat Noaptea de Sânziene. Cele două drumuri sunt unite prin irecognoscibilitatea transcendentului și a Istoriei, identificate de Eliade în Isabel și apele diavolului (capitolul Tinerețe fără bătrânețe...), în Întoarcerea din rai (depășirea prin moarte a "rupturii" provocată de cele două iubiri ale lui Pavel Anicet), Nuntă în Cer ("cele două iubiri în timp ale Ilenei"), Noaptea de Sânziene; și "cercetată teoretic" în Mitul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ansamblului"34. Intruziunea savantului în opera de ficțiune a fost semnalată de critica literară încă de la începutul receptării operei lui Eliade; Șerban Cioculescu nota în 1940, într-o cronică la Secretul doctorului Honigberger, că "nicăieri, poate, de la Isabel și apele diavolului (1930), care a fost debutul epic al autorului, nu ne surprinde mai puternic capacitatea lui Mircea Eliade de a-și deghiza lecturile, îmbrăcându-le în haina ficțiunii. De rândul acesta, cunoștințele pe care le literaturizează sunt chiar de specialitate, ale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
puțin ambiguu, pentru că nu ne dăm seama pe cine protejează: pe Emanuel sau pe fiica sa. Eliade are o clară predilecție pentru teoforicul Emanuel (nume vechi în onomastica românească și cu o frecvență destul de mare) încă de la Isabel și apele Diavolului. Efectul de putere al numelui ca semn sacralizat își amplifică motivarea prin asocierea cu prenumele Alexandru ale cărui seme aferente în contextul operei eliadești se dobândesc prin raportarea la cuceritorul arhetipal. Numele realizează de omonimie parțială (Alexandru/Alessandrini, A(d
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
legilor Firii: "sub o înfățișare îngerească, Simina ascundea un monstru, și asta datorită...unei false spiritualități, faptului că trăia pe de-a-ntregul în lumea domnișoarei Christina"148. În cheie psihologică 149, Simina face parte din seria acelor personaje demonice (Manoil, Diavolul, Șarpele etc.), sub a căror mască se află "instinctul cu chip de balaur fabulos" și al cărei rol este de a ispiti (jocul ei este ușurat și de faptul că, în viziunea artistului, "hotarul dintre însuflețit și neînsuflețit" este extrem de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
firea a tot ce iaste pe lume, a oamenilor, a dobitoacelor, a paserilor, a gadinilor, a peștilor, a orbilor, a jivinelor, așijderea și plantele și crugurile și toată tocmeala cerului și de suptu ceriu; știa și cum va lega pre diavoli și cum îi va chema pre numele lor, așijderea toate leacurile și toate doftoriile și toate ierburile, care de ce leac era...acestea toate le-a cunoscut Solomon cu înțelepciunea sa"158. Trimiterea pe care o realizează patronimul Dorinei la solomonar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Marcel Olinescu) care fură copilele oamenilor de rând și le ține în poala sa. Fiecare personaj aduce cu sine o mitologie; de Oana se leagă mitologia uriașilor (implicit a comorilor neprețuite din mormintele acestora, comori inaccesibile omului pentru că sunt închinate diavolului), precum și cea a mătrăgunei, explicată, în studiile eliadești, prin protoistoria geto-dacilor432. Variante ale descântecului de măritiș al Oanei găsim în De la Zalmoxis la Genghis-han433. Eliade remarca legătura dintre calitățile atribuite de către popor mătrăgunei și "ierbii fiarelor" (în unele zone, însușirile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cazul averilor fabuloase ale bogaților sau ale împăraților, în "tainițe adânci", "beciuri mari" cu uși de fier și lacăte de nedescuiat. Există comori bune -lăsate spre norocul cuiva - și comori rele, "vrăjite, afurisite, legate", păzite de spirite (știma/duhul banilor, diavolul sau "cel-de-pe-comoară") care "aprind focul pe ele", bani care rămân "jurați" în pământ sau care pot fi luați numai prin "moarte de om" sau prin vânzarea unui suflet. Comorile bune/curate pot fi ursite "să joace" atunci când se află în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în Information Systems Foundations: Constructing and Criticising, articol disponibil la adresa web http://press.anu.edu.au//info systems/mobile devices/ch11s05.html, accesat la 27 ianuarie 2016. Despre aceste structuri, Ioan Vultur în op. cit., p. 41. Comparând Pe strada Mântuleasa cu Elixirele diavolului sau Omul cu nisipul, sub aspectul complexității structurale și funcționale, autorul caracterizează aceste texte ca "bogate sub raport narativ, evenimențial, dar și simbolic, pun în evidență structuri disipative și moduri de producere a sensului mult mai complexe". 405 Lăcrămioara Berechet
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în joc "paradoxul absolut al ființei sau instanței transcendente", pretinzând că vrea să arate cum poate fi înțeles răul în bine332. Ideea este acesta: răul se află chiar în sânul lui Dumnezeu, alături de bine, ca două elemente conaturale și necesare. Diavolul se află în interiorul lui Dumnezeu, coființial acestuia. "Contrazicerea, dualismul stă ascuns în sânul lui Dumnezeu, care este o "armonie a contrastelor" (Cusanus). În Dumnezeu și, mai mult, în toate lucrurile care purced din el se află un da și un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
despărțirii sau al întoarcerii la sine"334. E vorba, de asemenea, de faptul că "negativitatea este activă în chiar ființa unui existent. Mai mult chiar, înseamnă însăși ființa acestui existent..."335. Această temă metafizică se înfățișează felurit: în forma prezenței Diavolului în ființa lui Dumnezeu, a răului în bine, a morții care bate ca o inimă în adâncul viului, ori a contradicției care pune în mișcare Ideea absolută sau Rațiunea. Nici Hegel nu este străin de acest context de gândire mistico-metafizică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Ea se întâlnește și în gândirea anumitor filosofi germani, la Meister Eckhart, Jakob Böehme, Schelling, Schopenhauer sau Nietzsche 397. În plus, la acești gânditori apare ideea negativității din structura principiului divin, a răului din chiar ființa sau lucrarea binelui, a diavolului ce sălășluiește în sânul lui Dumnezeu, a neființei ce își are loc în chiar interiorul ființei și fără de care aceasta nu ar fi ceea ce este. Marele Anonim blagian are astfel de trăsături antinomice, încât apare ca firească întrebarea dacă nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aflăm în cultura populară veche, în una dintre legendele despre constituirea lumii. Este vorba de motivul dualist. În această legendă, care cunoaște numeroase variante pe teritoriul românesc 420, lumea apare drept opera comună a Bunului Dumnezeu și a potrivnicului său, Diavolul. Lucru iarăși extrem de semnificativ este că, în aceste legende, Diavolul nu este creația lui Dumnezeu, "nu depinde ontologic de el", ci este prezent parcă dintotdeauna, "coetern lui Dumnezeu"421. Coparticiparea la crearea lumii și, mai mult de atât, coeternitatea celor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
constituirea lumii. Este vorba de motivul dualist. În această legendă, care cunoaște numeroase variante pe teritoriul românesc 420, lumea apare drept opera comună a Bunului Dumnezeu și a potrivnicului său, Diavolul. Lucru iarăși extrem de semnificativ este că, în aceste legende, Diavolul nu este creația lui Dumnezeu, "nu depinde ontologic de el", ci este prezent parcă dintotdeauna, "coetern lui Dumnezeu"421. Coparticiparea la crearea lumii și, mai mult de atât, coeternitatea celor două forțe opuse au fost interpretate ca o formă clară
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o viziune românească a lumii, o viziune creștină dar care conține o interpretare proprie a creștinismului 426. O "viziune organică", "un creștinism ... rudimentar, fără prea multe putințe de zboruri în transcendent dar organic și adînc"427. O viziune în care Diavolul stă alături de Dumnezeu, adică răul alături de bine. Altfel spus, o viziune în care ordinea lui Dumnezeu lasă loc și pentru partea negativă, adversă, și chiar îi găsește o perfectă justificare. Explicația acestei viziuni creștine mai aparte este găsită de Ovidiu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
întuneric de durere al soartei sale, neamul acesta trebuia să-și cimenteze credința în necesitatea acestui echilibru între rău și bine, ca să și-l poată păstra pe Dumnezeu. Altfel, îl pândea, inevitabilă, disperarea. De aici, rolul de fiece clipă acordat diavolului în creație, ca și rânduirea de azi a firii"428. Motivul dualist din cosmogonia românească mărturisește despre prezența necesară sau chiar fatală 429 a negativității în lume, despre necesitatea răului, dreptul său la ființă, sau chiar despre ambivalența principiului suprem
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
curând la Nemira. Ce este acest „efect Lucifer”? Este istoria căderii În păcat a Îngerului preferat al lui Dumnezeu, a transformării cosmice din „Steaua dimineții” În Satană. Iar parabola lui Lucifer raportează despre transformarea omului bun, obișnuit, În răufăcător, În diavol sub influența unor situații sociale nefavorabile. Una dintre concluziile dominante ale experimentului Stanford este aceea că puterea pătrunzătoare, dar subtilă, a unei situații care angrenează pe individ Într-un iureș al influențelor dăunătoare și presiunilor, silindu-l la compromisuri și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nu-i poate face față. Concluzia lui Zimbardo este că nu indivizii ar trebui judecați și etichetați, ci situațiile, Împrejurările, forțele sociale conjugate Într-un câmp de presiune. Oamenii se nasc Îngeri și numai situațiile nefavorabile Îi pot transforma În diavoli. S-a Întâmplat să cumpăr cartea lui Zimbardo În timp ce citeam, În paralel, două cărți de care nu m-am putut atinge timp de câțiva ani după ce au apărut: Lucrețiu Pătrășcanu. Moartea unui lider comunist (Lavinia Betea) și Clienții lu’ tanti
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Const. Ciopraga, Personalități literare române 20. Z. Ornea, Medalioane 21. Guy Hermet, Istoria națiunilor și a naționalismului în Europa 22. Nicolae Iorga, Chestiunea Dunării 23. Alain Renaut, Era individului 24. Al. Zub, Discurs istoric și tranziție 25. Michel Pastoureau, Stofa diavolului 26. J. A. Barnes, Sociologia minciunii 27. Serge Berstein & Pierre Milza, Istoria Europei,I (ed. a 2-a) 28. Serge Berstein & Pierre Milza, Istoria Europei,.II (ed. a 2-a) În pregătire: Adrian Nicolescu, Istoria civilizației britanice Format 1/16
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]