6,332 matches
-
rolul oștirii române în câștigarea victoriei în război. Ziarul englez Daily News consemna: ” Una din surprizele acestui război a fost neașteptata valoare și vitejie arătată de trupele române, eficacitatea și soliditatea armatei române. .. Românii s-au bătut cu același curaj disperat ca și rușii și armata română, deși mică a luat, dintr-un singur pas locul său între armatele europene... Dar oamenii de felul acelora care au rupt cercul de foc în reduta Grivița deși pentru prima dată auzeau șuieratul gloanțelor
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
americani în mai multe grupuri de valori și stiluri de viață<footnote Philip Kotler, Gary Armstrong, John Saunders, Veronica Wong, op. cit., p. 247. footnote>: a) supraviețuitorii (4%) sunt persoane care au venituri extrem de reduse și au tendința de a fi „disperate, depresive, retrase”, sunt dominați de prețuri și cumpără pentru nevoi imediate; b) luptătorii (7%) preferă ordinea, disciplina, au venituri reduse și luptă cu ambiție pentru a scăpa de sărăcie; pentru ei prețurile sunt foarte importante, sunt prudenți și doresc garanții
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
grămezi enorme de vechituri; da' nu din alea uzate, ca la noi, ci lucruri încă bune, aruncate de stăpîni, din varii și inexplicabile motive. Mormanul, deci, nu era păzit. Manole al nostru se aruncă cu voluptate în inima lui și , disperat (nu aveau decît o oră oprire-n capitala Austriei!), nu se hotăra ce să ia cu el ca suvenir din (pînă atunci) putredul Capitalism... În timp ce tocmai pusese ochii pe o frumoasă servietă de piele și dădea s-o ridice din
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
delicate! (din păcate, G.G. nu a fost singurul care a făcut asta: mai știu cel puțin doi regizori care, în alte teatre, după ce au ridicat avansul, au plecat, chipurile, supărați pe trupă!). Sigur, a făcut fel de fel de mișculații disperata manageră, ca să justifice avansul (printre altele, o parte din decor l-am folosit eu ulterior, la Vrăjitorul din Oz). Asta a fost. Mi se pare și acum incredibil ce s-a întîmplat atunci, la teatrul din Brăila. Dar dacă lui
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
al umbrelor pe care el le crea, chiar și din pricina unui arbore sau a Catedralei. Îi puse multe întrebări călugărului Lucio și-i povesti episodul când a fost salvat de o vrăjitoare; era pe moarte, chiar în agonie, și Catarinelle, disperată, s-a adresat unei cumetre pricepute la leacuri de dragoste și alte poțiuni în contra blestemelor sau pentru a avea noroc în viață. Femeia îi dăduse să bea o fiertură amăruie, aproape acră, cu un vag gust de roșcove și smochine
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cred. Părintele duhovnic a spus să fim atenți cu Tommaso și să nu-i dăm ascultare, ar putea să ne ducă în ispită. Abraham când și când, pentru a agonisi și el ceva bănuți, îi făcea să creadă pe oamenii disperați că persoanele dragi ar reveni la viață ca să mai stea de vorbă cu ele. Tommaso știa asta, zvonurile circulau și erau unii care crezuseră că nu era totul o minciună. Fapt e că uneori puteau fi auzite suspine ciudate, glasuri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ca Rusia "ne veut maîtriser la Baltique que pour rendre plus effrayant et plus rapide son débordement vers la Mer Noire, vers la Mer Blanche, au travers toutes leș possessions Européennes du Grand Seigneur" (s. Ven.C.)82. Insistențele, aproape disperate, ale diplomației suedeze se justificau și prin lipsa altor perspective de creare a unei alianțe defensive în sprijinul Suediei. Reticentele manifestate de Danemarca l-au determinat pe Ignatius Mouradgea d'Ohsson să revină asupra unei sugestii mai vechi a sa
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
au diminuat capacitatea Porții Otomane de a purta, cu vigoarea necesară, războiul cu Rusia, ceea ce i-a permis acesteia să-și concentreze eforturile pe frontul finlandez, împotriva Suediei. După cum se știe, Gustav al IV-lea Adolf a făcut o tentativă disperată de a recupera Finlanda. Campania pregătită în iarna anilor 1808/1809 avea să-l coste nu numai pierderea definitivă a Finlandei, ci chiar și a propriului său tron. Deoarece, împovărătoarele sarcini financiare impuse țării, pentru susținerea amintitei 145 Cf., raportul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
propagând oficial cultul lui Sol Invictus, de tendință monoteistă, cu intenția vădită de a vedea unificați creștinii și mithraici, sirieni și isisani sub o aceiași concepție religioasă, neținând cont de faptul că, toate tentativele imperiale vorbeau lămurit despre o manevră disperată de a păstra controlul unității Imperiului. În anul 285, Dioclețian (284-305) și-a inaugurat politica prin-tr-o serie de reforme în momentul în care Imperiul începea să-și manifeste tot mai expresiv condițiile dezastruoase în toate domeniile: administrativ, financiar, constituțional, militar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de disconfort și chiar de anxietate.) Păzește-te de cel care nu are ce să mai piardă. (De regulă, cel care apreciază că nu mai are ce să piardă În confruntarea de moment În care este angajat este o persoană disperată. De acest lucru trebuie ținut cont, deoarece starea de disperare afectează, se știe, În așa măsură judecata, Încât acțiunile persoanei În cauză devin extreme: astfel, disperatul poate miza totul pe o singură carte, agățându-se și de o infimă speranță
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
devine "recunoaștere, în măsura în care se apropie nu de un adevăr abstract, ci de o tăcere vitală."57 Cuvintele par să se interiorizeze și ele, devenind limbaj al tăcerii, interesând, de fapt, ceea ce nu poate fi exprimat, adică sufletul. Iar, în calea disperată a exprimării absolute a sufletului, cuvintele devin piedică, sau chiar blestem. Vorbind tocmai despre esența cuvintelor, despre limita lor interioară, despre puterea lor de expresie, în Postfața traducerii volumului Anei Blandiana, Proiecte de trecut și alte povestiri, Marco Cugno identifică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
marea trecere fiind, de fapt, laudă adusă somnului, ne vom referi și la un alt spațiu de refugiu, comun lui Lucian Blaga și Anei Blandiana și anume satul, cu toate elementele lui. Reconstrucția vârstei deja pierdute se face printr-o disperată încercare de a redescoperi elementele care compuneau acel Univers: "Acoperită de rouă,/ Țara frunzelor fragede,/ Câte milenii încă/ Nu vei obosi să te naști?/ Leagăn de nenorocire/ Atât de frumos încât nimeni/ Nu are timp să renunțe/ La verdele tău
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un popor vegetal fără teama de a da greș. Confundarea celor două tipuri identitare: eu și ceilalți, aduce cu sine confundarea a două tipuri de contexte: ideologic și estetic, dacă avem în vedere faptul că aproape fiecare volum cuprinde strigătul disperat al neputinței de a evada, nici măcar prin artă, din gratiile unei societăți totalitare. Îndrăznim chiar să afirmăm că premisa alterității alientate postomoderne, provocată de lipsa capcității raportare și de comunicare corectă cu celălalt, o constituie chiar această lungă și aridă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
îndoiala "o pune la îndoială"!) este debusolată, arbitrară și grotesc dictatorială. Pledoaria argumentelor la scopul "salvator", propus fiind de tipul judecăților logice deduse dintr-o premiză falsă, Ilie acționează în funcție de mereu o altă minciună de bună credință: autoiluzionarea. În căutarea disperată a unei certitudini, funcționarul de la Asigurările sociale își fabrică soluții utopice cu care se îmbată: idealul muncii "corecte", maniacale, menit să-l readucă pe linia de plutire în organigramă; "cavoul" plasament în jurul căruia se concentrează sensurile vieții; "calul verde" încercare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
eroziunea în timp a cuplului, lipsit de ideal existențial. Soții Mina și Ilie din Calul verde ajung să se refugieze într-un soi de "realitate de gradul doi", populată de fantome absurde (cum este și calul verde), inventată din nevoia disperată de a umple cu ceva vidul sufletesc în care se mișcă și acționează. Montarea lui Dan Nasta (semnatar atât al regiei cît și al scenografiei) a accentuat caracterul "derizoriu" al tragediei din Calul verde, astfel încît micimea ambiției morale a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
genunchi și din acest rîs Ilie trece în spasme de plîns, Mina sesizează și se oprește) Ce-i cu tine, plîngi! Ilie, te rog... ne simțeam atît de bine... Hai, rog, nu mai plînge. Mi-e milă... te iubesc... Ilie: (disperat) De ce? De ce?! Mina: Ce anume de ce? Ilie: Îngrozitor! Mina: (zgîlțîindu-l) Ce e îngrozitor? Ilie: Nu trebuia să ajungem aici! Toată povestea asta cu... Mina: Povestea! Și ce dacă-i poveste! Las-o să fie! Am jurat și mă țin de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
știut niciodată. Maria: Te cred și eu că nu știi. Păi cînd să fi avut, săracu', timp și pentru patine, cînd toată viața lui a muncit, a învățat, a luptat și activat! Cînd să mai și patineze?! Alex: (către Mihai, disperat și amenințător) Mi-am închipuit că știi. Am crezut, am fost convins... Trebuia să știi! (țipat) Maria: Dar ești complet caraghios! Irina: Hai, măi Alex, dă-o-ncolo, ce naiba! Alex: Să taci! Să tăceți! Sînt caraghios! Poate că sînt! Poate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să facă un fel control al încăperii; se uită pe sub masă, pe sub fotolii...) Oricum, se cade să fim mai serioși și mai atenți de-acum înainte... Maria: Ce înseamnă... de-acum înainte?! Nu plecați? Vecin 1: Nu. Mai stăm. Irina: (disperată) Nu se poate! Nu se poate! Maria: Da' acum n-am mai făcut gălăgie! Tocmai ne luam rămas bun... ne îmbrățișam... Vecin 1: Poate că tocmai de asta...Da, da, tocmai de asta...! Maria: Domnule, dacă nu plecați, eu nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să facă; Vecin 1, către Vecin 3 și Vecin 4) Ei, ce faceți? (și ei încep să danseze împreună) Bravo! Ei, și restul? (Alex plînge, iar Val stă și privește la ce se întîmplă ca și cum n-ar vedea el; Mihai, disperat, se îndreaptă spre Val, care îl privește drept în ochi, o clipă lasă impresia că o să-l ia la dans, trecînd pe lîngă el, se duce la Maria, cu care începe să danseze) Nu-i rău deloc! (văzîndu-l pe Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pînă în pragul patologicului; Ea 2, intrînd și asistînd la o parte din această scenă, nu știe ce să facă, cum să intervină să-l liniștească, e speriată de propria-i neputință; revine și Ea 1, vede și e speriată, disperată și plînge; intră El n, apreciază situația, se îndreaptă spre cei trei care, simțindu-se presați, se așează cuminți unul lîngă altul; El 1 a tăcut, Ea 1 nu mai plînge, Ea 2 îl mîngîie pe El 1 ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am rugat să-mi dați numele celor care m-au turnat... Și? Supraveghetorul: Este nevoie de cercetări... de timp... sînt milioane de dosare... și de cereri... Dosar nr.: Și eu am făcut cerere pentru deconspirarea turnătorilor... Sursa dublă: Mamă, ce disperat ești! Dosar nr.: Nu m-aș mira să dau și peste numele tău... Sursa dublă: Și dacă o să dai, ce? O să-l uiți imediat... cum uiți drumul spre casă..., cum îți uiți și numele Dosar nr.: Ești obraznic! Supraveghetor: Vă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cerere..., ce fel de cerere..., ce dosar? Supraveghetorul: Dacă vreți, pot să vi le arăt. Dosar nr.: Păi... da... le-am citit pe toate..., nu le-am citit? Supraveghetorul: Ați citit un singur dosar..., ăsta de pe masă. Dosar nr.: (din ce în ce mai disperat și mai absurd) Fugi, dom'le, de aicea..., am citit mai multe... mai multe... Supraveghetorul: (cu un soi de toleranță) Ați citit numai dosarul ăsta de pe masă... vi se pare că ați citit mai multe... (subliniat) vi se pare... Dosar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
caz: literatură nu e ceea ce citește toată lumea. Dacă, prin absurd, oamenii ar Începe să citească pe rupte din Revue..., un nou număr ar trebui să-și modifice radical criteriile de selecție a textelor. Revue de littérature générale este o demonstrație disperată - sau poate doar În forță - a faptului că literatura nu poate supraviețui decît Împotriva lumii, că propria ei lume, imensă și liberă, există la marginea lumii ca un parc la marginea orașului, sau mai degrabă ca un vechi cimitir, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tot atîta Înfrigurare cu cît (pre)simțeau apocalipsul În fiecare dintre operele lor. Pentru cultura franceză, istoria ultimelor decenii, cele de după Victoria aliaților În războiul mondial, este istoria unui eșec. Așa-numitul antiumanism al generației post-structuraliste a reprezentat o Încercare disperată de a amîna impactul dintre intelectual/scriitor și o societate (fie ea culturală) democratică, fatal primului. Așa se poate explica deconstrucția subiectului practicată de scriitori și teoreticieni deopotrivă, despre care se spune că au aruncat apa din covată cu tot cu copil
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a termina cu modernismul, i.e. metafizica, subiectul, rațiunea voluntară, din interior, dar nu sub forma unui troțkism filozofic. Conștient de nevoia de a denunța ierarhiile culturale În care am trăit și gîndit ca europeni aș spune dintotdeauna, Într-un gest disperat și smintit, a Încercat să le desființeze, apelînd, pentru a fi sigur de reușită, la discursul biologic sau geologic (În Mille plateaux). N-a rezultat decît ilustrarea unui postmodernism à la Lyotard, ca “modernism În stare născîndă”, al excesului. A
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]