9,274 matches
-
gând asemenea lucruri. Totuși, când era vorba de ea, trebuia să fie pregătit pentru ce-i mai rău. Chiar minciuna spusă de Battaglia era un motiv în sine de preocupare. În Statele Unite erai nevinovat până se dovedea contrariul. Poate că domnișoara Trixie mărturisise. Cum de nu mai telefonase domnul Levy? Ignatius nu era dispus să se lase aruncat într-o casă de nebuni atâta timp cât, în mod legal, era nevinovat în privința scrisorii. Lăsându-se pradă emoției, cum era tipic pentru dânsa, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru gabaritul meu. Ești sigură că știi cum să ajungi la New York? Am serioase îndoieli că pot să rezist mai mult de o zi sau două în poziția aceasta de făt. — Hei, unde ați plecat, beatnicilor? întrebă glasul slab al domnișoarei Annie din spatele jaluzelelor. Renault-ul se deplasă spre mijlocul străzii. — Hoașca aia bătrână locuiește tot aici? întrebă Myrna. — Taci din gură și mergi mai departe! — Ai de gând să mă bruiezi așa tot timpul? Myrna privi prin oglinda retrovizoare la șapca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Digital People, care a urmărit evoluția ei și și-a adus contribuția la educația ei de când avea doisprezece ani, când participa la un târg de inovații amuzante sponsorizate de această companie, în perioada studiilor ei liceale. „Așa după cum știți deja, domnișoară Fong, am remarcat calitățile dumneavoastră cu mult timp în urmă și ne-am adus și noi contribuția la educația pe care ați primit-o în acești ani. Bineînțeles, aceasta a fost o bursă de învățătură fără nicio obligație din partea dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
le am, de ultimă oră, sunt perfecte, știi bine. Le-am descărcat de pe fișier azi-noapte. Pot să iau împrumutul fără probleme și ar trebui să fii încântat că nu am solicitat și o coadă!” „Mulțumește-te cu prima opțiune, scumpă domnișoară.” „Asta înseamnă da, papi?” Instinctul de supraviețuire Sistemele robotice - de la dispozitivele mobile la cele independente, unități mobile de 1,8 m vor reprezenta o importanță strategică pentru națiuni și companii în viitorul apropiat din secolul XXI. Și, deși legile globale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
din urmă cu douăzeci de ani. Moore a fost un caz foarte asemănător cu al tău. Au fost luate țesuturi, sub motive false, și au fost vândute. UCLA a câștigat ușor acel caz, deși nu ar fi trebuit. Și atunci, domnișoară avocat, cum merge cazul nostru? Ea îi zâmbi tatălui ei, îl cuprinse cu brațul de umeri și îl sărută pe obraz. — Sincer? Dificil, zise ea. Capitolul 3 Barry Sindler, avocatul pentru divorțuri al starurilor, se foi în fotoliul. Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fusese falsificat. Fie Raza îl falsificase chiar el, xeroxând un alt raport și schimbând numele, fie avea un complice în laborator, care îl falsificase pentru el. Probabil a doua variantă. Dumnezeule, o altă persoană implicată în toate astea! Iar acum, domnișoara Nas-pe-sus plecase la vânătoare de răufăcători, pentru că descoperise acid etacrinic. Acid etacrinic. Dacă John Weller fusese cu adevărat otrăvit, Marty trebuia să admită că era o alegere inteligentă. Era clar că tipul era mândru de corpul lui. La vârsta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
al copiilor. OK, în regulă. Dar de ce nu luase ADN-ul familiei la cimitir? Era vorba doar de o tamponare a obrazului. Ar fi durat numai o clipă. Răspuns: pentru că el crezuse că ADN-ul fusese deja colectat de laboratorul domnișoarei Nas-pe-sus. Marty se gândi câteva clipe. Rulă totul în minte. Nu i se părea nimic în neregulă. Avea un motiv perfect ca să sune. Ridică telefonul și formă numărul. — Doamnă Weller, sunt doctorul Roberts, de la Memorial Hospital. Marty Roberts. — Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la gât, amice. — Vă spun că nu s-a întâmplat așa. — Înțeleg. Ați fost fotografiați împreună de camerele de securitate ale hotelului, în lobby și în lift. Camerele de pe hol de la etajul patru v-au înregistrat, pe tine și pe domnișoara Chin, când intrați în camera 413. Ați stat înăuntru o oră și șapte minute. După care, ea a plecat singură. — Mda, sigur, dar ... — Plângea în lift. — Cum? — A mers cu mașina la Westview Comunity Hospital și a raportat că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dumneavoastră, zise ea, strângându-i mâna. Brad aprobă din cap, inhalându-i parfumul fin. Nu era surprins să audă că lucra pentru Unchiul Jack. Bătrânul se înconjura cu femei de afaceri frumoase și extrem de competente. — Cu ce vă pot ajuta, domnișoară Gonzales? — Pe mine, cu nimic, răspunse ea, uitându-se în jur, prin apartament, în căutarea unui loc unde să se așeze. Decise să rămână în picioare. Dar puteți face ceva pentru unchiul dumneavoastră, — Da, sigur. Orice. — Nu trebuie să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
El a sărit în spatele copilului. La ce se aștepta? Atunci, celălalt copil a mușcat primul? — Mușcatul nu este permis, doamnă Kendall. — Celălalt copil l-a mușcat? — El spune că nu. — Acel copil e în clasa a șasea? — Da. În clasa domnișoarei Fromkin. — Aș vrea să vorbesc cu el, spuse Lynn. — Nu putem permite asta, zise directoarea. Nu este copilul dumneavoastră. — Dar el l-a acuzat pe Dave. Iar situația este foarte gravă. Și, dacă vreau să-l tratez corect pe Dave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
intră în curtea școlii. Mămica de serviciu de la recepție spuse: — Pot să vă ajut ... Dar Alex știa unde era clasa lui Jamie, la parter, în curtea din spate. Se îndreptă direct spre ea. Îi sună telefonul. Era învățătoarea lui Jamie, domnișoara Holloway. — Femeia aceea așteaptă în fața clasei, șopti ea. Mi-a dat o scrisoare cu numărul dumneavoastră de telefon pe ea, dar nu am avut încredere. Am folosit numărul pe care-l aveam în dosarul școlar și am sunat la ... — Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vom aresta! Ce putea să însemne asta? Se întoarse și intră grăbită în școală. Singura ei grijă acum era Jamie. Era ora gustării. Copiii stăteau cu toții la mesele lor, mâncând bucăți de fructe tăiate. Unii serveau iaurt. Erau destul de gălăgioși. Domnișoara Holloway îi dădu lui Alex hârtia pe care o adusese femeia. Părea să fie o copie a tipizatelor de la firma de avocatură a lui Alex, semnată de ea. Nu era un bilet de la biroul doctorului. Asta însemna că femeia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
merite așa ceva. Era vorba de vreun proces în care era implicată? Avusese procese periculoase în trecut, însă nimic de genul acela, în prezent. E bună și ea. Fie ea, fie fiul ei. — E ceva ce ar trebui să știu? întrebă domnișoara Holloway. Sau ce ar trebui să știe școala? — Nu, spuse Alex. Dar îl voi lua pe Jamie acasă. — Aproape că și-au terminat gustarea. Alex înclină din cap spre Jamie și apoi îi făcu semn să se apropie. Jamie veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să se apropie. Jamie veni, fără tragere de inimă. — Ce este, mamă? zise el. — Trebuie să plecăm. — Dar eu vreau să rămân. Alex oftă. Îndărătnic, ca de obicei. — Jamie ..., începu ea. — Am pierdut mult pentru că am fost bolnav. Întreab-o pe domnișoara Holloway. Și n-am apucat să-mi văd prietenii. Vreau să rămân. Și avem hot dog, la prânz. — Îmi pare rău, spuse ea. Du-te la dulăpiorul tău și ia-ți lucrurile. Trebuie să plecăm. În fața școlii, două mașini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și un tricou, haine de calitate inferioară. Fața copilului era murdară și îi curgea nasul. Îmi pare rău că nu m-am îmbrăcat pentru ocazie, dar știți cum e. Bennett se ridică în picioare, în spatele biroului. — Vă rog să intrați, domnișoară ... ăăă ... — Murphy. Elizabeth Murphy. Făcu semn cu capul spre copil și adăugă. — Ea e Bess. — Eu sunt dr. Bennett. Îi făcu semn cu mâna spre scaunul din partea cealaltă a biroului. O privi cu atenție, în timp ce se așeza. Nu sesiză nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Categoric, este o surpriză. — Am vrut să sun înainte și să vă avertizez, dar apoi am decis să vin direct. Pentru eventualitatea în care ați fi refuzat să mă vedeți. — Înțeleg. Ce vă face să credeți că sunteți fiica mea, domnișoară Murphy? — Oh, sunt sigură că sunt a dumneavoastră. Nu e nici o îndoială în privința asta. Vorbea cu o încredere neobișnuită. — Mama dumneavoastră spune că mă cunoaște? întrebă Bennett. — Nu. — Că m-a cunoscut vreodată? — Nu, Dumnezeule. El răsuflă ușurat. — Atunci, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
scaun. — Vrei să o ții în brațe pe nepoata ta? — Nu acum, mulțumesc. Ea zâmbi strâmb. — Nu ești așa cum mă așteptam. Credeam că un doctor este mai ... înțelegător. La clinica de dezintoxicare cu metadonă din Bellevue au oameni mai înțelegători. — Domnișoară Murphy, spuse el, dați-mi voie să ... Dar atunci când am renunțat la droguri și am avut-o pe această fetiță frumoasă, am vrut să dau un sens vieții mele. Am vrut ca fiica mea să-și cunoască bunicii. Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fetiță frumoasă, am vrut să dau un sens vieții mele. Am vrut ca fiica mea să-și cunoască bunicii. Și am vrut să te cunosc, în sfârșit. Era vremea să termine cu asta, își zise Bennet. Se ridică în picioare. — Domnișoară Murphy, vă dați seama că pot face un test genetic, și acesta va arăta ... — Da, spuse ea. Îmi dau seama de asta. Împinse o foaie de hârtie împăturită, pe birou. Bennett o deschise încet. Era un raport de la un laborator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aici? Am vrut să-mi cunosc tatăl biologic ... Ei bine, l-ai cunoscut. — Și am vrut ca el să-și îndeplinească îndatoririle și obligațiile. Din cauza a ceea ce mi-a făcut. Deci, asta era. În sfârșit, cărțile erau puse pe masă. — Domnișoară Murphy, zise el încet, nu vei primi nimic de la mine. Se ridică în picioare. Femeia se ridică și ea. — Motivul pentru care sunt dependentă sunt genele tale, spuse ea. — Nu fi absurdă. — Tatăl tău era alcoolic, iar tu ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trebuia să faci ce ai făcut. Ești o rușine pentru profesia de medic. Să împovărezi alți oameni cu bolile tale genetice. Și să nu-ți pese. În toată acea agitație, Bennett reuși să își recapete controlul. Se îndreptă spre ușă. — Domnișoară Murphy, nu mai am nimic să vă spun. — Mă dai afară? Vei regreta asta, spuse ea. O vei regreta foarte, foarte mult. Și ieși furtunos din birou. Simțindu-se secătuit, dintr-o dată, Bennett se prăbuși pe scaunul din spatele fotoliului. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vocea și adăugând un zâmbet În plus de fiecare dată când limba i se poticnea În litera nefastă. Pentru a o scuti de efort, Zeliha Încuviință imediat din cap, poate chiar cu prea multă Însuflețire. — Și pentru ce anume veniserăți, domnișoară pacientă de la ora trei? Zeliha reuși să ignore absurditatea Întrebării. Știa deja prea bine că tocmai acea veselie feminină necondiționată, debordantă Îi lipsea teribil În viață. Unele femei erau zâmbitoare consacrate; zâmbeau cu un simț spartan al datoriei. Cum poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de a o susține, ar avea tendința să judece, În astfel de cazuri, o soră agresată. Așa că a preferat să dea un răspuns cât mai scurt, iar ploaia a rămas singurul lucru pe care se putea da vina. — Vârsta dumneavoastră, domnișoară? s-a interesat recepționera. Ei bine, asta era o Întrebare enervantă și complet inutilă. Zeliha se Încruntă la recepționeră de parcă aceasta s-ar fi aflat În semiîntuneric și ar fi trebuit să-și mijască ochii ca s-o vadă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nevoie de consimțământul soțului dumneavoastră, continuă recepționera pe un ton de data asta lipsit de veselie și, fără să mai piardă timpul, trecu la altă Întrebare al cărui răspuns Îl bănuia deja. — Îmi permiteți să vă Întreb dacă sunteți măritată, domnișoară? Cu coada ochiului, Zeliha observă că blonda durdulie din dreapta și femeia cu batic din stânga se foiau stânjenite. În timp ce privirile curioase ale tuturor celor din Încăpere o apăsau din ce În ce mai mult, grimasa Lui Zeliha se preschimbă Într-un zâmbet beatific. Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mari, fosforescente. Legătura dintre cele două Îi era necunoscută Lui Zeliha, Însă a făcut oricum testul. Când au sosit rezultatele, s-a dovedit că procentul de zahăr din sângele ei era perfect normal, Însă ea era Însărcinată. — Puteți intra acum, domnișoară! a poftit-o recepționera, stând În ușă și pregătindu-se să se lupte cu un alt r, de data asta, unul destul de greu de evitat În profesia ei. Doctorul... vă așteaptă. Înșfăcând cutia cu serviciul de ceai și tocul rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
recepționeră, dar nevăzând nici un motiv pentru care s-o supere și mai tare, Îi trânti prima scuză care Îi trecu prin cap: — Poate că țipam fiindcă mă durea... Însă scuza aia, oricât de puternică, fu imediat demontată: — Nu se poate, domnișoară, pentru că... doctorul nu a făcut operația. Nu te-am atins nici măcar cu un deget! — Ce vrei să spui...? a Îngăimat Zeliha, Încercând nu atât să afle răspunsul, cât să Înțeleagă greutatea propriei Înmtrebări. Vrei să spui că... nu m-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]