14,427 matches
-
cercă să se mai dumirească o dată pe sine însuși. Știu eu ce și cum om face? Să zicem că dau iapa. Dar rămâne pădurea fără mine. Cel de jos, bolnavul, rânji mormăind: —Las’ să rămâie, că-i cel mai mare dușman. Badea Toma îl privi cu mirare pe Culi, auzindu-l că grăiește. Culi urmă a șopti: —Lui Murgu să-i puneți otravă și să-l dați lupilor... Badea Toma clătină cu îngrijorare din cap. În vremea asta nana Floarea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de mai nainte, „năcaz“, exprima pentru el ceva cu totul nedeslușit. Vidra nu știa să cetească și să scrie, nici săvârșește atâtea măiestrii de mirare ca omul, dar cunoaște altele cu mult mai ager decât noi, simțind de departe pe dușman ori având înștiințare despre o nenorocire. Așa a venit Vidra în celălalt an și l-a căutat, ca să-l ducă acasă. Acolo, Ana nu mai avea mult de stat între noi, după cum s-a și văzut. — Acum putem merge, Culi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au oprit mai încolo, căutând o altă orientare, Nicula Ursake a icnit. În aceeași clipă și vânătorul a văzut dihania la treizeci de pași pe un catarg gros de brad răsturnat. Se suise acolo și stătea gata să sară asupra dușmanului. Doctorul și făcuse gestul ca să ia arma la umăr; dar apoi amândoi oamenii își eliberară piepturile de răsufletul comprimat, băgând de samă că blana ursului era presărată de argint de brumă. Fiara pierise încă din ajun, ghemuită acolo. I s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi înțeles problema. O înțelesese, deoarece avea argumente. Unul din argumente era alt maldăr de stuf; celelalte argumente erau combinațiile verbale pe care, tot de la Gange, Oxus și Nil, triburile rudarilor și breasla pescarilor le-au potrivit cu iscusință contra acestor dușmani. Țânțarii s-au retras pentru puțină vreme. Puteau s-aștepte; aveau înaintea lor mileniile și seriile altor pescari cu undița. —Acuma să mă duc s-aduc mâncarea, a zis uncheșul. S-a dus și a adus cratița. Am adus mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
numai bucurii. Vin la tine ca să răsuflu de intrigile fără sfârșit ale împărăției. Sunt intrigi în jurul măriei tale? a întrebat cu nevinovăție Roxelana. Sunt, suflete; sunt scumpo; dar le uit când pășesc pragul tău. N-aș crede că am un dușman într-un copil al meu prea iubit, care cunoaște că rânduiala mea a fost scrisă pe stâncă de granit. Știe că mă va moșteni, deci nu-i nimic adevărat. Să lăsăm asta. Tu, neprețuit dar al lui Allah, apropie-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poate fi vinovat! a strigat venețiana. E sânge din sângele măriei tale. Cruță-l. Soliman-Sultan s-a apropiat și a mângâiat-o. — Vreau să văd cartea. Domnul și stăpânul meu, se zbătea ea, sunt încredințată că e o carte plăsmuită. Dușmanii noștri se ascund pretutindeni în juru-ne; îi avem și înăuntru și în afara seraiului. Nu te lăsa biruit de mânie, soțule al meu iubit! Ascultă-mă și pe mine o dată. Aș vrea mai bine să mor eu decât să te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe gratis. Una e să-ți facă un câine pipi la poartă, dar rahatul de câine e cu totul altceva. Mama ta iubitoare, Mama P.S. Ce poate să fie la mijloc? După cum știi, nu sunt o femeie care să aibă dușmani. Să fie din cauza lui Helen? P.P.S. Ne-a lovit melancolia după întoarcerea din vacanță, mai ales că arsurile de la soare ale tatălui tău s-au infectat și, din cauza belelei ăsteia cu câinele, suntem foarte „deprimați“ acum. Să nu ne înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
este iubire“ sau „Iubirea e răspunsul“. Arăta perfect normal, dar asta e chestia cu New Yorkul: aici nebunia apare în toate formele și măsurile. Specialitatea lui erau Țicniții sub Acoperire. În alte locuri îi recunoști imediat -zbiară pe străzi la dușmani nevăzuți sau merg la farmacie să cumpere Bonjela îmbrăcați în costum de Napoleon. Nicholas a înclinat din cap, arătând spre băieții din plin South Pacific puși să-și repete pașii. Faima se plătește, a zis. Și începi să plătești chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cât timp s-a întâmplat asta? El: Să tot fie zece ani. Doisprezece. Cincisprezece? S-a uitat la Colin. Colin: Se fac paisprezece ani în vara asta. Eu: Deci Detta și Racey sunt prieteni vechi, care între timp au devenit dușmani și care ar putea să fie din nou „prieteni“? Mama mă-sii de treabă. Ps: N-am vorbit chiar serios când am zis că nu țin la nimeni. Chiar țin la tine. Pss: Și nu spun asta doar pentru că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fratelui ei, ascunzându-și ochii roșii. Apoi, cu chipul tot ascuns, rosti, ca un cadiu care poruncește: — Spune-mi tot! Vorbele lui Khâli n-au fost prea multe. — Orașul ăsta e ocrotit de propriii săi hoți, cârmuit de propriii săi dușmani. În curând, surioară, va trebui s-o pornim în surghiun dincolo de mări. Glasul i se frânse și, pentru a nu-și trăda emoția, se smulse de lângă Salma și se făcu nevăzut. Înlemnită, ea nu încercă să-l rețină. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ne fi luate; Boabdil ar trebui să pună totul în mișcare pentru a le închide gura doritorilor de război și a cădea la o pace durabilă cu castilienii, înainte ca Granada însăși să fie încercuită. Cei care voiau războiul ziceau: dușmanul a hotărât o dată pentru totdeauna să ne nimicească și nu supunându-ne noi îl vom face să dea-ndărăt. Uitați-vă cum au fost aduși la sclavie locuitorii Málagăi după ce s-au predat! Uitați-vă cum înalță Inchiziția ruguri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dacă nu prin rezistență, prin mobilizare, prin Jihad? De fiecare dată când ne-am bătut cu energie, am putut îngrădi înaintarea castilienilor, dar, după fiecare victorie, s-au găsit printre noi trădători care nu încercau decât să se împace cu dușmanul lui Dumnezeu, care-i plăteau tribut, care-i deschideau porțile orașelor noastre. Nu i-a făgăduit însuși Boabdil lui Ferdinand să-i predea într-o zi Granada? Au trecut trei ani de când i-a semnat o hârtie de felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de noapte ieșiri devastatoare. Astfel, rezistența înverșunată a apărătorilor cetății Basta, sub comanda emirului nasrid Yahya an-Najjar, ațâța elanul locuitorilor Granadei și le înfierbânta mințile. Boabdil nu era deloc bucuros de acest lucru, căci Yahya, eroul Bastei, era unul dintre dușmanii lui cei mai aprigi. Revendica de altfel chiar tronul Alhambrei, pe care stătuse cândva bunicul său, și îl considera pe sultanul prezent un uzurpator. Chiar în ajunul Anului Nou, o nouă ispravă a apărătorilor Bastei le ajunse la urechi celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zâmbeam, dar de fiecare dată tot mai puțin, căci îngrijorarea îmi sfâșia pieptul. Mă întrebam pentru ce Yahya îi lăsase pe reprezentanții lui Ferdinand să intre în orașul asediat și, mai cu seamă, cum anume nădăjduia el să-i ascundă dușmanului mizeria care îi chinuia pe toți la Basta, dacă la Granada și probabil că și prin alte părți toată lumea cunoștea adevărul și se distra pe seama șiretlicului. Temerile mele cele mai rele, continuă unchiul meu, aveau să se confirme în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de vară, acoperind cu tumultul său asurzitor plictiseala zvonurilor zilnice. Un vuiet care-i aducea orașului nostru acea nuanță de deriziune de care nu e cruțată nici o dramă. — S-a aflat că Abu-Khamr făcuse rost de un tun, capturat de la dușmani de către o mână de soldați cutezători care se învoiseră, în schimbul a zece monede de aur, să-l târască până în grădina lui. Taică-meu duse la gură o cupă cu sirop de migdale și înghiți încet câteva sorbituri succesive, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
niciodată tunuri și, cum Astaghfirullah nu contenea să le tot spună că acea născocire diabolică făcea mai mult zgomot decât rău, se resemnaseră cu ideea că o mașinărie atât de nouă și de complicată nu se putea găsi decât la dușman. Inițiativa medicului i-a lăsat perplecși. Timp de câteva zile a avut loc o defilare neîntreruptă de tineri și bătrâni, care stăteau la o distanță respectuoasă de „obiect“, comentându-i cu glas scăzut rotunjimile bine proporționate și botul amenințător. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fi arătat sultanului. Nimeni nu l-a mai văzut vreodată. Însă multă vreme încă s-a mai auzit vorbindu-se despre el, din gura medicului, evident, care nu obosea repetând că doar cu ajutorul tunului și-ar putea musulmanii învinge dușmanii, că, atâta timp cât ei nu se vor hotărî să facă rost sau să fabrice un mare număr de asemenea mașini de război, regatele lor se vor afla în pericol. Astaghfirullah predica cu totul altceva: doar prin jertfa luptătorilor pentru credință vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l sfidăm în propriul său palat, în fața șambelanului, a vizirului și a ofițerilor din gardă. Iar eu, slujbaș la biroul muhtasib-ului, având sarcina să veghez la respectarea legii și a ordinii publice, mă aflam acolo alături de ațâțătorii la răzmeriță, în timp ce dușmanul era la porțile orașului. Gândindu-mă zăpăcit la toate astea, îmi spuneam că aveam să mă pomenesc azvârlit în fundul unei temnițe, biciuit la sânge cu o vână de bou sau chiar răstignit pe crenelul unui zid. Temerile mele s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
predăm Granada lui Ferdinand. Ne-a explicat că orice rezistență e de-acum zadarnică, nu ne va sosi nici un ajutor, nici din Andaluzia, nici din altă parte; ne-a dezvăluit că trimișii prinților musulmani s-au făcut de râs în fața dușmanilor noștri, bătu-i-ar Dumnezeu și pe unii, și pe alții, așa cum doar El știe s-o facă! Însă al-Mulih nu ne-a dezvăluit chiar totul! Nu ne-a spus că se află de săptămâni întregi în negocieri cu creștinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu eu sunt cel care i-a povestit acele fapte. Trebuie să recunosc de altfel că ceea ce spune nu e departe de adevăr. I-aș reproșa doar că a înfățișat lucrurile în modul în care ele sunt descrise în tabăra dușmanilor noștri. Pentru aceștia, importantă este data păcii, căci asediul îi costă scump; în ce ne privește, scopul nostru nu e de a întârzia inevitabilul deznodământ cu câteva zile sau cu câteva săptămâni, după care castilienii s-ar arunca asupra noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bărbați, femei, copii, precum și un mare număr de cufere și de obiecte înfășurate în postavuri. Se povestea a doua zi că dezgropase cadavrele strămoșilor săi și că le luase cu el pentru a nu le lăsa să cadă în mâinile dușmanului. S-a mai pretins și că nu-și putuse lua cu sine toate bunurile, că pusese să fie ascunsă o avere fabuloasă în grotele de pe muntele Cholair. Câți nu și-au promis să dea de urma lor! Mi se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la creștini, unii care-și luaseră de mult obiceiul de a numi un „alfaqueque mayor“, adesea un înalt personaj al statului, asistat de numeroși alți dezrobitori. Cele care veneau să semnaleze disparițiile erau familiile captivilor: un militar căzut în mâinile dușmanului, un locuitor dintr-un oraș împresurat, o țărancă luată cu arcanul cu prilejul vreunei incursiuni. Numitul fakkak sau unul dintre reprezentanții lui își începea atunci cercetările, ducându-se pe teritoriul advers, uneori chiar în regiuni îndepărtate, deghizat în negustor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
moarte, sânge, carne de porc, așa cum e oprit să săvârșești moarte de om. Adăugă, lăsându-și mâna să apese pe umărul lui Saad: — Orice musulman care rămâne la Granada sporește numărul locuitorilor țării necredincioșilor și contribuie astfel la sporirea numărului dușmanilor lui Dumnezeu și ai Profetului său. O lacrimă se scurse pe obrazul bătrânului, înainte de a se pierde, timidă, printre firele bărbii: — Sunt prea bătrân, prea bolnav, prea sărac pentru a mai putea să mă târăsc pe drumuri sau pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spre dealurile învecinate, luându-și și bunurile cu ei. Creștinii s-au făcut stăpâni peste oraș și au început să-l fortifice. Dumnezeu știe dacă îl vor mai părăsi cândva! La Fès, refugiații granadini s-au speriat. Aveau impresia că dușmanul era pe urmele lor, că îi va vâna chiar și în inima ținuturilor islamului și până la capătul lumii. Neliniștea sporea printre ai mei, dar eu eram încă prea puțin atins, prins cu totul de învățătură și de prieteniile care atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să amintească de înțelegerea semnată de suveranii creștini. Când vestea morții sale s-a răspândit, pe străzi au răsunat chemări la luptă. Dintre toți oamenii de vază ai cartierului Albaicin, Hamed rămăsese singur pe loc, nu ca să se apropie de dușman, ci pentru a-și continua misiunea căreia îi închinase viața: dezrobirea musulmanilor captivi. Date fiind nobila sa activitate și vârsta sa, dată fiind ura ținută în frâu până atunci în cartier, reacția musulmanilor nu s-a lăsat așteptată. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]