6,028 matches
-
noi, turnuri de sticlă și arcuri. Siluetele lor vor încremeni într-un straniu mâine futurist, care nu va tulbura prezentul etern al plimbărilor noastre. Nu voiam nici ca Charlotte să vadă cartierul în care locuiam... Alex Bond, venind la întâlnire, exclamase zeflemitor: „Dar ascultați, oameni buni, aici nu mai suntem în Franța, ci în Africa!”, și se lansase într-o perorație care, prin conținutul său, îmi amintise de cuvintele multor „ruși noi”. Un talmeș-balmeș: degenerarea Occidentului și sfârșitul foarte apropiat al
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dar cumpărai o carte... Vocea Charlottei s-a întrerupt parcă pentru a mă face să înțeleg că acel cult al cărții, în Rusia, nu mai era decât o amintire. „Dar cartea aceea unică, cartea absolută. Totodată Judecată și Împărăție?”, a exclamat adolescentul care redevenisem eu. Șușoteala aceea febrilă m-a smuls din discuția mea inventată. Rușinat, ca cel surprins vorbind singur, mă vedeam așa cum eram. Un bărbat gesticulând în mijlocul unei cămăruțe întunecoase. O fereastră neagră dă spre un zid de cărămizi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
implorare diletantă și confuză al cărei destinatar rămânea necunoscut. Pomenindu-mă în delictul flagrant al acelui act neobișnuit, m-am grăbit să-l iau în derâdere. M-am gândit că, dată fiind impietatea vieții mele trecute, aș fi putut să exclam ca și marinarul dintr-o povestire de Voltaire: „De patru ori am călcat pe crucifix în patru călătorii în Japonia!” M-am numit păgân, idolatru. Totuși, ironiile acelea nu au întrerupt vagul murmur interior pe care îl deslușisem în adâncul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
referitoare la dumnezeire 3.2.2.1.1. (ho) theós Îi este aplicat lui Hristos doar de patru ori în întreg Noul Testament, a patra oară fiind nume predicativ: - ho kýriós mou kaì ho theós mou („Domnul meu și Dumnezeul meu!”) exclama Toma (În 20, 28). - În Rom 9,5 se afirma: „Din ei (i. e. din israeliți) este după trup Hristos, Cel care este peste toate Dumnezeu (theós), binecuvântat în veci!” - În Țiț 2,13 i se spune creștinului cum să aștepte
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și mitologie românească 309 Bibliografie 321 Indice de termeni 353 Cuvânt Înaintetc "Cuvânt Înainte" Cu mulți ani În urmă, la una din Întâlnirile Cercului de Folclor al Facultății de Litere, Într-o discuție despre colinde, unul dintre profesorii noștri a exclamat: „E vorba despre un ritual de propițiere aici!”. Am ghicit vag despre ce era vorba și am crezut că voi găsi Într-o carte de folclor sau Într-un tratat de mitologie semnificația acelui termen; nu a fost așa. Au
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
le Înscenează o judecată, o sentință, un pluton de execuție, un călău, un duhovnic - și Încep să le ucidă una câte una. Evident că printre primele victime este la grise. La vederea acestei scene, stăpâna izbucnește În țipete, iar burghezul exclamă „Vai! Ticăloșii! În loc să muncească, ucid pisici”. Stăpâna conchide: „Oamenii aceștia răi nu-i pot ucide pe stăpâni, așa că mi-au ucis pisicuța” (R. Darnton, 2000, pp. 92-94). Avem de-a face cu o Înscenare carnavalească, În care lucrătorii manipulează diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Posibila asimilare a îndărătnicului personaj cu autorul însuși înlesnește decriptarea unei atitudini existențiale manifestate în plan artistic prin reversul exercițiilor admirative. Actul parodic îi reiterează astfel gestul rebel, de afirmare răspicată a poziției contrare, demistificatoare, pentru că, parodiind, artistul pare a exclama contrariat, asemenea alter-ego-ului său, Ion: Cum o să vă placă, nene, săracul de mine? ... măgar! din gură! Carnavalul de Venezia!! cu variațiuni!! [...] Nu trebuie să vă placă! De ce mă, pârlitule? Că nu e de plăcut! 92 Pe o scară imaginară descendentă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pat și luă de acolo un taler acoperit. Controlai pe menu: "Supréme de merlans batelière"... După ce mi-am căpătat porția, am gustat o bucățică, concentrându-mă... Parcă-i scrumbie... Da, da, ...scrumbie de poloboc... cu ceapă și cu oțet... Franțuzul exclamă cu entuziasm: Asta-i mâncarea mea!... Delicios!... Face bine la ficat. Și gastronomul nostru, încântat că scrumbiile au și proprietăți medicale, a scos și capetele, a consumat toată ceapa adunând cu meșteșug și oțetul, în sfârșit s-a comportat astfel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spuse-se "fruntea", deși era ultimul lucru care-i plăcea la Spiridon; o frunte lungă și destul de îngustă, cu tâmplele bulbucate, care-i dădea, după părerea ei, un aer de țăran. Și mai ce altceva?! întrebă din nou Spiridon. Buzele! Exclamă Arethia. Dar nu o sărută, așa cum se așteptase, ci o privi lung, victorios, apoi se ridică de lângă ea și se apropie de oglindă. Își măsură multă vreme chipul în oglindă, atât din față căt și din profil, încruntăndu-se, descrețindu-și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
presupune, în același timp, și glisarea din zona satiricului în cea a melodramei, fandată abil prin replica din final (" Am calculat totul"), care poate revalida ambivalența și echivocul din structura unui astfel de personaj care-l făcea pe Caragiale să exclame: "Al dracului Mitică!". Mai puțin cunoscuta schiță caragialiană O blană rară, pare a prefigura in nuce, profilul astfel interiorizat al unui Mitică-Mișu sensibil, măcinat de griji, doar în aparență independent și blazat, dispus la orice sacrificii pentru întreținerea și salvarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Buna Vestire satirizează același tip uman: doctorul inoculat în toate "comițiile" și ministerele, bun asociat al dricarului, căruia îi furnizează clienți după ce, de pe urma bolilor prost diagnosticate și prost tratate, își asigură luxul "meritat". Un astfel de urmaș al lui Hipocrate exclamă cinic: "Trăiască medicina și antrepriza de pompe funebre"69. Același comportament iresponsabil este perpetuat și în mediul medical din romanul lui Ion Băieșu Balanța, în care Butușină, adversarul nonconformistului dar integrului doctor Mitică, a ajuns director adjunct al unui spital
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sufletesc al unor veritabili "nebuni fățarnici", dar și ignoranța tragică a acestora, în schimb, amoralitatea, mania sincerității, voluptatea autodemascării sau trendul "autocriticii", transformă personajele lui Teodor Mazilu în paiațe perfect conștiente de lipsurile lor. "De câte infamii sunt capabil!"82 exclamă adesea "scârbit de el însuși"83 Gogu, Gore, Sile etc. fie el delapidator, șef de fabrică sau escroc sentimental. Demascarea lor este practic inutilă, din moment ce se proclamă singuri corupți, incapabili, hoți etc. și se mândresc că dau dovada unor astfel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adaugă; e gata un nas și o riglă[...] acesta e domnul adevărat!...fiindcă e numai ceea ce ne trebuie de la domnul!30 Penelul de caricaturist al lui Caragiale schițează, așadar, întotdeauna, "suceala" fiecăruia, particularitățile rizibile sau ridicole care-l fac să exclame, probabil cu disimulată seninătate: "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei", dar menține prin linii de mare forță sugestivă, și datele etern-umanului, chiar și atunci când portretul rămâne în sfera indeterminabilului absolut, contingent absurdului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu aș mai pleca niciodată. Heidi își desfătă ochii cu florile de țintaură. Tufele înfloriseră toate, iar în jurul lor iarba era presărată cu clopoței și albăstrele care îmbibau aerul cu parfumul suav și îmbietor. -Vezi, Heidi, vezi? Pot să merg! exclamă ea fericită. Împreună au mers până în mijlocul unei adevărate grădini înflorite. Bucuria copiilor era atât de mare încât inimile lor băteau cu putere. Peter se întinse la soare și, mângâiat de razele calde, adormi." Vocabular: țintaură = plantă medicinală suav = gingaș
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Moș Mitu, înconjurat de umbre ușoare, siluete omenești diafane care zburătăcesc în jurul lui) trezește totul la o viață adevărată. Când bătrânul începe să vorbească, se face soare, universul devine consistent, viu, e creat prin povestirea-visare. În altă parte un personaj exclamă: „Bă, dacă nu v-aș visa eu, pe voi și cu satu acesta cu sfinți, nici măcar n-ați fi, prăpădiților !”. Prin remarcabilul său debut, P., prozator puțin prolific, se anunță a fi din stirpea lui Ștefan Bănulescu. SCRIERI: Vremelnicie pierdută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
semnificative pentru însăși etapa de dezvoltare literară în care ne găsim (...). Adesea poetul crede că este suficient să spună «strung», «colectivă», «normală», «zori roșii» ca să redea noul, sau să folosească cuvintele «jivină», «fiară», «haită», «lupi» ca să desemneze dușmanul, sau să exclame «alelei», «mări», «foaie verde maghiran» ca să fie în spirit popular. Dacă cenușiul în poezie dovedește că uneori poetul nu este destul de conștient de rolul ce-l are în «creșterea limbii românești» - cum ar zice bătrânul Văcărescu - mai dovedesc și altceva
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de a vorbi despre ele abstract și impersonal, în tipare gata-făcute. De altfel, caracterul de manifest și de frondă al versurilor cu pricina e într-atâta vădit, încât una din poete (ghiciți-o!) nici nu se poate reține să nu exclame la mijloc de poezie de dragoste: Dacă nici ăsta nu-i cântec de dragoste, care-i? Există o sinceritate târâtoare, lipsită de perspectivă și elan, prin prisma căreia realitatea apare micșorată, împuținată, golită de conținut, așadar meschină, fără valoare, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o singură dată, plăcut surprins la lectura unora dintre poezii. Sângele popoarelor de Radu Boureanu, Patronul și altele de Maria Banuș, poemele simple și proaspete ale lui Victor Tulbure, Dan Deșliu și ale altor poeți tineri, îl vor face să exclame: - Iată! Aici este ceva nou! Nu se poate să nu fie nici un salt aici... Nu-l vom urmări pe Nicolae Popescu în toate peripețiile cercetărilor (...). În câteva cuvinte vom arăta că Nicolae Popescu va mai face, între altele, următoarele: 1
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bună, e prieten de familie... — Dar... dar... Încep să țopăi de frustrare. — Dar ce? M-a blocat. Nu pot să-i zic „Dar nu dă petreceri cu ceai și supermodele“. — Poate că vreau să se ocupe de mine o femeie! exclam cu inspirație subită. La asta te-ai gîndit? — Atunci o să-l rugăm pe doctorul Braine să ne recomande o colegă, răspunde Luke apăsat. Becky, domnul Braine e obstetricianul familiei noastre de ani de zile. Chiar nu cred că e cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Bine. Cool. Să Încerc să fiu cît mai cool. Însă, În timp ce traversăm strada și ne apropiem de ușa de la intrare, inima Începe să-mi bată nebunește. Asta e casa noastră. Pur și simplu o știu! — Îmi place ușa de la intrare! exclam, sunînd la sonerie. E atît de lucioasă! — Becky... cool, adu-ți aminte, spune Luke. Încearcă să nu pari chiar așa de impresionată. — A, da, bine. În clipa În care ușa e dată larg de perete, Îmi iau cea mai neimpresionată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
simplu spectaculos. Și la fel e și terasa, care are o bucătărioară de vară și grătar pentru barbecue. Iar sufrageria are rafturi David Linley. În timp ce o urmăm pe Fabia pe scări, spre dormitorul principal, efectiv doar expir, Încercînd să nu exclam la absolut tot. — Iată și camera de toaletă... Fabia ne conduce Într-o odăiță placată cu dulapuri din lemn de nuc. — Asta e debaraua mea de pantofi, făcută pe comandă... Deschide ușa și intrăm. Simt că mă ia cu leșin
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și intrăm. Simt că mă ia cu leșin. De-o parte și de alta a noastră se află șiruri Întregi de pantofi, aliniați imaculat pe rafturi căptușite cu piele de antilopă. Creații ale lui Louboutin... ale lui Blahnik... — E incredibil! exclam. Și uite, purtăm chiar aceeași mărime și avem chiar și aceleași gusturi - e un semn... Luke Îmi aruncă o privire de avertizare. — Adică... mda. Ridic scurt din umeri. — E ok, cred. — Aveți copii? Fabia se uită În trecere la pîntecul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
repliază rapid și ne conduce În casă. — Intrați! Stai cu picioarele În sus, Becky! Ia un ceai. Graham! — Aici sînt! Tata coboară scările. — Becky! făcu el, Îmbrățișîndu-mă strîns. Hai să stai jos. Suze e aici, cu copiii... — A venit deja! exclam Încîntată. N-am mai văzut-o pe Suze de secole. Îmi urmez părinții În sufragerie, unde o găsesc pe Suze așezată pe sofa, lîngă Janice, vecina de alături a alor mei. Are părul blond prins Într-un coc și-l
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
așez Într-un fotoliu moale, lîngă Suze. — Ghici! Ni s-a acceptat oferta la casa perfectă! Uite! Scot iute foile de prezentare de la agenție din geantă și i le Întind mamei, să o admire. — Vai, ce drăguță e, scumpa mea! exclamă mama. E detașată? — Păi... nu. Dar e absolut... Are parcare? se uită tata peste umărul mamei. — Nu, nu are parcare, dar e absolut... Nu au nevoie de parcare, Graham, Îl Întrerupe mama. SÎnt londonezi! Merg numai cu taxiul. — Vrei să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În mașina proprie? — Eu n-aș conduce nici să mă bați prin Londra, se cutremură Janice. Știți și voi cum e, stai la semafor pînă te plictisești... și pe urmă, din senin, te trezești că bagă cuțitul În tine. — Cine? exclamă tata exasperat. Cine bagă cuțitul În tine? — Dale de marmură. Vai de mine și de mine. Mama ridică ochii din foi și face o față lungă. — Și ce face ăsta mic, cînd Începe să meargă? Poate vă gîndiți să puneți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]