6,757 matches
-
un unul din cei mai importanți filozofi germani din secolul al XX-lea. Lucrarea sa capitală, ""Sein und Zeit"" ("Ființă și timp", 1927), a contribuit la reconsiderarea fenomenologiei. Opera sa a exercitat o influență hotărâtoare asupra gândirii unei serii de filozofi ca Hans-Georg Gadamer, Maurice Merleau-Ponty, Jean-Paul Sartre, Emmanuel Levinas, Jacques Derrida și Hannah Arendt. După absolvirea gimnaziului în 1909, începe să studieze teologia la Freiburg (Breisgau). Doi ani mai târziu se transferă la facultatea de filosofie, studiind în același timp
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
despre umanism". După 1990, filozofia lui Heidegger pătrunde în spațiul academic al României, prin cursurile ținute la Facultatea de Filozofie din București de profesorul Gabriel Liiceanu. Studenții săi din anii '90 vor face la rândul lor traduceri importante din opera filozofului de la Freiburg. Este recunoscut faptul că traducerea scrierilor lui Heidegger în orice limbă ridică probleme deosebite, datorate bogăției conceptuale și caracterului inedit al multora dintre construcțiile sale lingvistice. Heidegger era un bun cunoscător al germanei vechi și folosește deseori cuvintele
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
(n. 8 noiembrie 1916, Zalău - d. 13 noiembrie 2002, București) a fost un filozof român. Născut la Zalău în 1916 într-o familie de intelectuali clujeni, urmează liceul "Seminarul Pedagogic Universitar" din Cluj, între 1926 și 1933, și se înscrie apoi la Universitatea din București, absolvind Facultatea de Drept în 1937 și Facultatea de
Alexandru Dragomir () [Corola-website/Science/297895_a_299224]
-
preocupărilor filozofice pe care contextul autohton i le poate prilejui. Constantin Noica tocmai își deschisese în 1946 o "școală de înțelepciune" la Andronache și îl invită să facă acolo câteva expuneri despre Hegel. După 1948, din pricina conjuncturii istorice, devine un "filozof clandestin": este cunoscut într-un cerc foarte restrâns și nici prietenii nu știu dacă preocupările sale filozofice se concretizează sau nu într-o operă. Dragomir va fi rând pe rând funcționar la serviciul vânzări, corector, merceolog, achizitor la hidrocentrala de la
Alexandru Dragomir () [Corola-website/Science/297895_a_299224]
-
autoînșelare", "Socrate - Înfruntarea filozofiei cu cetatea", " Despre lumea în care trăim". Auditorii au notat cu grijă cele ascultate, astfel încât conținutul acestor prelegeri s-a păstrat și a putut fi coroborat cu mulțimea de caiete de însemnări lăsate în urmă de filozof, pentru încercarea unei reconstituiri a operei. moare la 13 noiembrie 2002 în București. După moartea sa ies la iveală "caietele Dragomir", conținând însemnările sale pe timp de decenii, un uimitor exercițiu de gândire solitară pură și un amplu interviu, realizat
Alexandru Dragomir () [Corola-website/Science/297895_a_299224]
-
(n. 22 aprilie 1724, Königsberg/Prusia Orientală - d. 12 februarie 1804, Königsberg), a fost un filosof german, unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în Germania. Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne. În special Fichte, Schelling și Hegel și-au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la moștenirea lui Kant. Cei mai mulți scriitori și artiști din
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
opera sa capitală, în care cercetează bazele procesului de cunoaștere. Kant încearcă să integreze într-o concepție unitară cele două poziții contrare ale teoriei cunoașterii din vremea sa, pe de o parte raționalismul lui René Descartes, pe de alta empirismul filozofilor englezi John Locke și David Hume. În acest scop, Kant face deosebirea între judecata analitică și cea sintetică. În cazul judecății analitice, adevărul derivă din analiza însăși a conceptului, fără a mai fi nevoie de un experiment, respectiv de o
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
W. Wood și Merold Westphal. În ceea ce privește cartea lui Kant intitulată "Religia în limitele rațiunii", a fost evidentiat că filosoful Kant reduce religiosul la rațional, religia la morală și pe aceasta la creștinism.. Kant se înscrie în rândul celor mai mari filozofi ai istoriei timpurilor moderne. Dezvoltarea ulterioară a filozofiei europene, în special a idealismului german (Schelling, Hegel) și a așa-numitului neokantianism, reprezentat printre alții de Wilhelm Windelband, dar și a unor curente contemporane, cum ar fi filozofia Hannei Arendt sau
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
(n. 22 februarie 1788, Stutthof/Danzig - d. 21 septembrie 1860, Frankfurt am Main) a fost un filozof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului "„voinței”" în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman. s-a născut în 1788 la Danzig (astăzi Gdansk/Polonia), fiu al unui comerciant, care îl destinase și pe fiul său negustoriei
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
apare în același an. Predă ca docent la Universitatea din Berlin până în anul 1831, când, din cauza unei epidemii de holeră, a cărei victimă a fost Hegel, se refugiază la Frankfurt am Main, unde va trăi retras până la sfârșitul vieții ca filozof liber. Aici începe studiul filozofiei budiste și hinduiste precum și al misticilor creștinismului primitiv, fiind influențat în special de Meister Eckhart și Jakob Böhme. În acest timp îi apar lucrările "Voința în natură" ("Über den Willen in der Natur", 1836), "Cele
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
(n. 27 august 1770, Stuttgart - d. 14 noiembrie 1831, Berlin) a fost un filozof german, principal reprezentant al idealismului în filozofia secolului al XIX-lea. Hegel s-a născut în 27 august 1770 la Stuttgart/Württemberg, într-o familie protestantă. Tatăl său, Georg Ludwig Hegel (1733-1799), era înalt funcționar la curtea de conturi a
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
sau s din Milet (greacă: Άναξιμένης, n. 585 î.Hr. - d. 525 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic din a doua parte a secolului VI î.Hr., probabil un mai tânăr contemporan al lui Anaximandru, al cărui elev și prieten se consideră că a fost. Anaximene era preocupat, asemenea celorlați filozofi ionieni, de căutarea elementului primordial, etern
Anaximene () [Corola-website/Science/297963_a_299292]
-
d. 525 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic din a doua parte a secolului VI î.Hr., probabil un mai tânăr contemporan al lui Anaximandru, al cărui elev și prieten se consideră că a fost. Anaximene era preocupat, asemenea celorlați filozofi ionieni, de căutarea elementului primordial, etern și divin, identificat de el cu aerul (înlocuind prin acesta apeiron-ul abstract al dascălului său). El considera că aerul, cu conținutul său variat, prezența sa universală, asociațiile sale, în credințele populare, cu fenomenul vieții
Anaximene () [Corola-website/Science/297963_a_299292]
-
abstractă. Ca exemplu de practici similare, recomand SenseLab, laboratory for thought in motion laborator pentru gândire în mișcare, cadru inițiat de Erin Manning și Brian Massumi (filosofi canadieni din Montreal). SenseLab este o rețea internațională și multidisciplinară de artiști, profesori, filozofi, scriitori, oameni de știință, un mediu de cercetare și experimentare în regândirea teorie/ practică, și în afara paradigmei antagonice. În (anti)aging, spectacol pe care l-ai făcut împreună cu Mihaela Dancs și care vorbește despre procesul de îmbătrânire și de raportare
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
sferic a fost Anaxagoras, demonstrând acest lucru prin intermediul fenomenului de eclipsă. Totuși el încă a continuat să creadă că Pământul este doar un disc plat, ca mulți dintre contemporanii săi. Prima estimare a mărimii razei Pământului a fost făcută de către filozoful grec Eratostene. Primul sistem riguros de linii latitudinale și longitudinale a fost facută de catre Hipparchus. El a creat un sistem sexazecimal derivat din matematica babiloniană. Paralelele și meridianele erau divizate în 360°, fiecare grad având distanța de 60′ (minute). Din
Geografie () [Corola-website/Science/296518_a_297847]
-
(n. 17 ianuarie 1706, Boston - d. 17 aprilie 1790) este una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul din Founding Fathers, diplomat, om de știință, inventator, filozof, profesor și om politic. A organizat prima bibliotecă din America, a fost un inventator care a creat multe obiecte, care sunt indispensabile astăzi, printre care se pot menționa ochelarii bifocali și paratrăsnetul, și i-a uimit pe oamenii de știință
Benjamin Franklin () [Corola-website/Science/296535_a_297864]
-
sunt sigure iar când sunt sigure, ele nu se referă la realitate” ("as far as the laws of mathematics refer to reality, they are not certain; and as far as they are certain, they do not refer to reality") Mulți filozofi cred că, ne putând fi demonstrată experimental, matematica nu poate fi o știință după definiția dată de Karl Popper. În anii 1930, lucrări importante de logică matematică au arătat că matematica nu poate fi redusă la logică și Karl Popper
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
Această activitate este denumită "retrospecție". În felul acesta omul are posibilitatea cunoașterii propriilor sale acte și poate, nu numai să-și controleze comportamentul personal, dar să înțeleagă și comportamentul altora în interacțiunea socială. Teoria delimitează trei tipuri de procese psihice: Filozoful englez David Hume consideră că organizarea experienței cunoștințelor omenești ar putea fi explicată prin legăturile dintre evenimentele conștiente, între care se stabilesc relații permanente spațio-temporale. El a denumit acest fenomen "legea asociațiilor", fiind de părere că extragerea cunoștințelor din memorie
Psihologie () [Corola-website/Science/296549_a_297878]
-
apariția tipografiei în 1454, prin aportul lui Johannes Gutenberg. Diverse cărți cu subiecte precum mineralogia, minereuri și prepararea de substanțe au fost adevărate stimulente pentru avansarea acestui domeniu datorită caracterului practic și disponibilității materialelor de studiu. De asemenea, influențe ale filozofilor cum ar fi Șir Francis Bacon sau René Descartes, care voiau o anumita rigoare în matematică și cereau eliminarea dogmelor și subiectivismului din observațiile științifice, au dus la revoluția științifică. În chimie, ea a început cu Robert Boyle (1627-1691), care
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
de știință utilizau "legea conservării materiei" și "legea conservării energiei" în mod independent, însă ulterior cele 2 au fuzionat, conducând la "legea conservării masei", constituită concomitent din masa materiei din sistem, precum și masa energiei radiante din sistem. Începând cu Democrit, filozofii greci au contribuit la dezvoltarea unei teorii filozofice care încerca prezentarea concepției lor despre natura Universului, alcătuită din particule foarte mici, indivizibile. În acest fel, conceptul de atom este creat (greacă "atomos", "indivizibil"). Atomul este cea mai mica particulă dintr-
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
de exemplu, Acta martyrum Sicillitarum). Între principalele persecuții au fost cele de sub domnia lui Nero (64-67), Decius (249-251), Valerian (257-258) și Diocletian (303-311). Din a doua jumătate a secolului al II-lea, în fața criticii elitelor culturii păgâne, în special a filozofilor, a înflorit apologetica - adică, autoapărarea creștinismului pe plan cultural și moral (de exemplu, Iustin Martirul și Filozoful, Tertulian, Clement din Alexandria, Origene, Eusebiu din Cezareea ș.a.). Cu „Edictul de la Milano” (313) al împăratului Constantin cel Mare (306-337) și cu „Edictul
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
249-251), Valerian (257-258) și Diocletian (303-311). Din a doua jumătate a secolului al II-lea, în fața criticii elitelor culturii păgâne, în special a filozofilor, a înflorit apologetica - adică, autoapărarea creștinismului pe plan cultural și moral (de exemplu, Iustin Martirul și Filozoful, Tertulian, Clement din Alexandria, Origene, Eusebiu din Cezareea ș.a.). Cu „Edictul de la Milano” (313) al împăratului Constantin cel Mare (306-337) și cu „Edictul de la Tesalonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a sfârșit prin a deveni o realitate, mai întâi
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
practicării oricărei alte religii în afară de creștinism, precum și cu închiderea școlilor de filozofie atât de prețuite de către lumea clasică. În acest proces au existat, desigur, și numeroase victime omenești, de la membri ai clerului și simplii credincioși ai diverselor religii "păgâne", până la filozofi. Împăraților le-au fost recunoscute, din ce în ce mai mult, ample spații de intervenție în viața Bisericii, inclusiv convocarea de Concilii Ecumenice, care, în acele secole, au avut de înfruntat diferite controverse, mai ales cele care au sfârșit în erezii trinitare și cristologice
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Trinității și a ideii că Iisus Hristos este Dumnezeu. Între cele două religii au existat dese controverse și conflicte (Cruciadele fiind un exemplu), chiar dacă au existat și relații de înțelegere și pace. Scrierile teologului Toma de Aquino citează și anumiți filozofi musulmani (cum ar fi ‘Ibn-Rushd). La data de 6 mai 2001, Papa Ioan Paul al II-lea, primul Papă care s-a rugat într-o moschee, a declarat, în Moscheea Omeyazilor din Damasc, că ,Este important ca musulmanii și creștinii
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
întâmplare faptul că biserica catolică s-a opus atât de mult timp școlii obligatorii. Conform Enciclopediei Britannica, creștinismul, ca orice monoteism, a manifestat în bimilenara sa istorie o apreciabilă cantitate de intoleranță atât de tipică acestei forme speciale de religie. Filozoful canadian de origine franceză Hervé Fischer definește și el monoteismul ca fiind ""una dintre cele mai mari catastrofe ideologice din istoria umanității"" și o formă de ""sclavagism religios"." (""Nous Serons Des Dieux"", VLB éditeurs 2006, p. 52: "Les monothéismes constituent
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]