7,174 matches
-
afară. Și, după cum se părea, din păcate, instinctele sale în această privință erau demne de încredere, căci, în timp ce el stătea înlăcrimat în casă, agresoarea sa plănuia de mult de-a fir-a-păr un nou atac împotriva sa. — Odată ce ploaia a astupat găurile din pământ, îi spusese Sampath surorii sale, pe când stătea îmbufnată sub copac, râma nu are altă soluție decât să iasă la suprafață. Făcuse tot posibilul să-i spună surorii sale ceva care să-i fie de ajutor și, în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cumplită, ca și cum ar fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
unul singur la masa cea mare din sufragerie. Un bec neacoperit se bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta sa. Draperii triste și murdare atârnau șleampăt de o parte și de alta. Se ridică, adună la un loc materialul gri și se așeză din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sale imediate, dându-i, în ciuda firii sale, sentimentul neliniștitor că plutea într-un ocean infinit. Nu voia și nu putea să se gândească la asta. Era sigur că dacă se gândea la astfel de lucruri era ca și cum ar fi făcut găuri în inima sa sigiliată; ar fi început să pătrundă înăuntru tot soiul de îndoieli și ar fi fost pierdut. Ce părere aveți de planul meu? îl întrebă pe perceptorul districtual. Perceptorul districtual plimba o bucată de cotlet dintr-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Până vor ajunge în cele din urmă în livadă, era clar că maimuțele vor dispărea și vor fi nevoiți să repete tot circul acela ridicol în altă zi. Cotiră pe noul drum și, imediat ce înaintară puțin pe traseul plin de găuri, acolo, în fața lor, observară forma dărăpănată și marginile pictate ale dubiței Hungry Hop. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni pe chipurile oamenilor. 25 În livadă, între timp, lucrurile erau remarcabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Am mâncat chiuveta și linoleumul. Am cerut un cuțit și, până s-ajung să tai din gratii, l-am înghițit pe nerăsuflate. Și foile astea lăsate pentru declarație îmi fac cu ochiul! Am dat cu pumnul în perete și o gaură s-a căscat spre cealaltă celulă. - Ce faci, bă?! Era unul Lipyn, anchetat pentru spionaj economic. - Astup-o, că după aia o-ncurci! Nu mai este nevoie. S-au crăpat toți pereții din cauza noilor mele dimensiuni! Am ajuns cu ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
la un punct, de unde putea să urmeze indicativul și să se gândească la altceva. "Destinde-te... privește... destinde-te... privește " Asasinatul ar trebui planificat cu mare grijă dacă Enro era în permanență supravegheat de gardieni care-l observau prin niște găuri ascunse în pereți. "Destinde-te... privește destinde-te... privește...". Mai multe eventualități, firește. Fiindcă Ashargin era cel care urma să atace, trebuia avută în vedere poziția prințului în ansamblu. Presupunând că Gosseyn și Ashargin vor pieri săptămâna viitoare, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cele care realmente muncim serios, curățind terenul de excrescențe, și, de fapt, dacă cosmosul o să dispară, nu m-ar surprinde deloc dacă asta nu o să se Întâmple ca urmare a unei proclamații solemne a morții universale, răsunând printre galaxii și găuri negre, ci ca un ultim efect al acumulării micilor morți particulare și personale care intră În responsabilitatea noastră, una câte una, ca și cum găina din proverb 7, În loc să-și umple gușa bob cu bob, ar goli-o prostește bob cu bob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Am aprins-o și am ținut-o sub revista pe care o citeam. Arse încet, cu o flacără albastră. — Becker, cam cât crezi că face revista asta? — O, sunt scumpe, domnule. Cel puțin zece mărci fiecare. — Înseamnă că stocul din gaura asta de șobolan valorează cu siguranță câteva mii. — Pe puțin. Ar fi mare păcat să izbucnească un incendiu. Sper că Helmut are asigurare. — Vreți să vă uitați în dulap? zise Helmut. Nu trebuia decât să îmi spuneți. Îi dădu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai devreme de Becker. Arăta mai animat decât îl văzusem vreodată înainte și în mod clar ceva îl făcuse să fie foarte entuziasmat: — Cineva a crezut că îi lipsea un pic de aer creierului său, așa că i-a făcut o gaură specială. O treabă cu adevărat îngrijită. Între ochi. Medicul legist care era acolo estimează că a fost probabil o armă foarte mică. Probabil de 6 mm. Se foi pe scaun: — Dar partea interesantă e asta, domnule. Cine l-a împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Deubel și pistol? — Nu încă, domnule. Atunci o să rezolvăm asta noi înșine. Ce-aveți de gând să faceți? Asta depinde în totalitate de faptul dacă încă mai are sau nu arma aia. Dacă tu i-ai fi făcut lui Bautz găuri în urechi, ce-ai face cu ea? — Aș găsi cea mai apropiată topitorie. — Exact. Așa că, dacă nu-mi poate prezenta arma aia pentru examinare, s-a zis cu el, nu mai are ce căuta în această anchetă. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
supă și vin. . Termen din limbajul economic care desemnează prețul la care se preconizează vânzarea unui bun la finalul duratei sale de întrebunițare, luându-se în calcul diferite tipuri de depreciere. . Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete și cu o creastă cu sinuozități, cu care se atacă ținând pumnul strâns. . Cel mai mic grad acordat unui membru al diferitelor organizații paramilitate din Germania nazistă. . Grupare paramilitară alcătuită din voluntari. . Ulei de păr ale cărui ingrediente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
totul, dar nu cunoaște durerea, crede că o cunoaște, dar nu e adevărat. Se află acolo sus, în cer, dar încă nu știe ce este acest jos. Este atrocitatea cuibărită în piept acolo unde pieptul nu mai există. Există o gaură care înghite totul cu o viteză frenetică, asemeni unui vârtej, înghite sertar, haine, fotografii, tampoane, creioane, compact-discuri, mirosuri, zi de naștere, doici, colaci de salvare, scutece. Totul dispare. Va trebui să facă o curățenie importantă în aeroportul acela. Va rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Era o voce cu ușoare inflexiuni meridionale, cădea grea pe anumite silabe, altele le avorta, le lăsa să moară în gură. Se opri cu un palier mai sus. Se îndreptă în grabă spre o ușă metalică. Își vârî mâna în gaura unde ar fi trebuit să fie zăvorul și trase spre ea ușa grea. Lumina îmi explodă în față atât de violent, încât a trebuit să-mi feresc ochii cu mâna, soarele părea foarte aproape. — Veniți, spuse, și am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
răsucit butonul radioului în căutarea unui post cu muzică. Mi-am sprijinit capul pe spătarul scaunului. Stăteam la umbră, afară zăpușeala continua să bâzâie în același pustiu. Din când în când câte un țipăt izolat se rostogolea jos din cine știe ce gaură. Am stins radioul. Mi-am întins picioarele dincolo de pedale, am închis ochii pe jumătate și am văzut-o. Printre gene, în deschiderea aceea de cinemascop. Traversa fundația sprijinită pe coloane de ciment a marelui bloc neterminat. N-am greșit așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
capul și mi-am privit mâinile așezate pe genunchi, ca să-mi amintesc mie însumi că eram un bărbat cumsecade. Abdomenul i se opri în fața portierei. Se aplecă să privească înăuntru. Am ridicat ochii și de unde mă așteptam să întâlnesc două găuri de spaimă, am dat peste o privire ușor distrată. Am ieșit afară din vizuină numai pe jumătate, am rămas sprijinit de ușă cu un picior în interiorul mașinii. — Ce mai faci? — Bine, și dumneavoastră? — Tutuiește-mă. — Cu ce ocazie pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Am întins mâna și am găsit-o printre cărămizile dislocate, în bucata de gumă americană mestecată. Am strâns mâna. Și era ca și cum aș fi prins-o pe ea. Nu ar fi trebuit să o fac, dar căutam deja în ușă gaura în care să vâr cheia aceea lipicioasă. Înăuntru era întuneric beznă și obișnuitul miros, doar și mai stătut. Eram în casa ei și ea lipsea, iar abuzul acela mă excita... acum îmi plăcea să cred că nu era o întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
atît de puține. Merge strâmb trăgându-l pe lângă ea, pe jumătate gol. Eu, în schimb, obișnuit cu călătoriile scurte, duc o sacoșă de piele, mică, funcțională, elegantă: un cadou de la Elsa. În dimineața asta nu am burtă, am strâns o gaură în plus la curea. Mă simt ușor, bine dispus, un copil plecat în excursie cu școala. Din spate îi ating fundul. — Pardon, domnișoară. — Ea e serioasă, nu se întoarce să mă privească, știe că este o intrusă. S-a îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să cadă foarfecele pe masă și și-a vârât degetul rănit în gură. Mă apropii de ea. Nu-i nimic, zice. Dar eu îi iau mâna și o pun sub jetul de apă. Apa înroșită de sângele ei dispare în gaura neagră din centrul lavoarului. Îi usuc degetul cu tricoul meu, apoi caut dezinfectantul și un plasture în dulăpiorul cu medicamente. Mama ta nu se opune, îi place când mă ocup de ea ca medic. O sărut pe gât. Gâtul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
venă. — Se normalizează. Bine te-ai întors, comoara mea, ești din nou în lume. Alfredo mă privește, încearcă să zâmbească, dar șoptește doar: — A glumit... ne-a făcut o glumă. — Splina a fost cea care a sângerat. N-am privit gaura din capul tău, am văzut doar o margine deschisă care trebuia să fie pielea, dar n-am privit înăuntru. Alfredo merge mai departe, eu nu rămân. Am transpirat și acum tremur, simt întunericul, sunt gata să leșin. Priveam bolnavii, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să fie nouă și de mătase. Elsa desface pachetul și mi-l dă mie. Ține, ești mulțumit? Avem cămășuța nouă. Râde, dar eu știu că este iritată. Nu vrea daruri pentru copil, prea devreme. Cămășuța este o batistă cu două găuri, îmi vâr înăuntru degetele mari. S-a terminat apa de la masă, mă ridic să umplu carafa. Deschid robinetul, apa șterge vocile de dincolo. Familia conversează, își mișcă fețele, mâinile. Pentru mine sunt deja în spatele unui geam, obișnuitul geam aburit unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a rămas în mirosuri. Și acum, știi, dacă îmi miros mâinile în camera aceasta aseptică, dacă îmi vâr nasul în mâini, știu că-i găsesc mirosul. Pentru că ea mi-a intrat în sânge. Ochii ei plutesc în venele mele, două găuri luminoase ca ochii unui caiman în noapte. Primele zile au fost mai puțin grele. Eram, desigur, rănit în manieră vizibilă, slăbit, terminat fizic. Dar mai mult decât orice îmi trăgeam sufletul. Am început să mă îngrijesc, să iau vitamine, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
somptuos, care îi era larg. Nu caut milă, nu caut nimic, Angela, crede-mă, nu știu nici eu de ce mă întorc la poveștile astea. Numai că atunci când bei prea mult nu poți să nu urinezi. Și se urinează într-o gaură, în care totul dispare, sau pe un zid care nu ne cunoaște. Case din piatră, case cu faianță bleumarin, blocuri joase, balcoane mici cu balustrade subțiri. Vieți modeste se perindau dincolo de geamurile întunecate. Toți își întorceau capul după automobilul funerar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Nu de citit. De făcut. Fac chestii cu cărțile. Obiecte. Da, opere: statui, tablouri, cum vrei să le numești. Am avut și o expoziție. Fixez cărțile cu rășini și gata închise, sau deschise, sau le dau forme, le sculptez, fac găuri în ele. Cartea e o materie bună de prelucrat, se pot face atâtea lucruri din ea... — Și Ludmila e de acord? Îi plac lucrările mele. Îmi dă sfaturi. Criticii spun că ceea ce fac e important. Acum îmi pun toate operele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Amaranta se retrage, cu o grimasă care-i descoperă dinții, nu știu dacă într-un geamăt sau un surâs. Sufrageria familiei Alvarado e prost luminată de sfeșnice acoperite de ceara multor ani, poate pentru ca să nu se vadă structura cojită și găurile perdelelor rupte. Am fost invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de pudră ce pare gata să se desprindă și să cadă în farfurie. Și ea e indiană, cu părul vopsit arămiu și ondulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]