6,717 matches
-
de tipul II cu trăsături neobișnuite în spectre, cele de tipul IIn ar putea fi produse de interacțiunea materialului expulzat cu materialul circumstelar. Supernovele de tip IIb sunt foarte probabil stele masive care au pierdut mare parte din învelișul de hidrogen din cauza atracției unei stele companion. Pe măsură ce materia expulzată de o supernovă de tip IIb se extinde, stratul de hidrogen devine rapid foarte subțire și lasă să se vadă straturile interioare. Magnitudinea absolută maximă a supernovelor de tip II nu este
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
expulzat cu materialul circumstelar. Supernovele de tip IIb sunt foarte probabil stele masive care au pierdut mare parte din învelișul de hidrogen din cauza atracției unei stele companion. Pe măsură ce materia expulzată de o supernovă de tip IIb se extinde, stratul de hidrogen devine rapid foarte subțire și lasă să se vadă straturile interioare. Magnitudinea absolută maximă a supernovelor de tip II nu este constantă, ele fiind mai slabe decât cele de tipul Ia. De exemplu, SN 1987A, cu luminozitate joasă, a avut
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
apoi trece, treptat, printr-o perioadă de expansiune adiabatică, și se va răci și se va amesteca încet cu mediul interstelar înconjurător de-a lungul unei perioade de aproximativ 10.000 de ani. În astronomia standard, Big Bangul a produs hidrogen, heliu și puțin litiu, pe când toate celelalte elemente mai grele au fost sintetizate în stele și supernove. Supernovele tind să îmbogățească mediul interstelar cu "metal"e, termen ce înseamnă, pentru astronomi, toate elementele în afara hidrogenului și heliului, definiție diferită de
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
standard, Big Bangul a produs hidrogen, heliu și puțin litiu, pe când toate celelalte elemente mai grele au fost sintetizate în stele și supernove. Supernovele tind să îmbogățească mediul interstelar cu "metal"e, termen ce înseamnă, pentru astronomi, toate elementele în afara hidrogenului și heliului, definiție diferită de cea din chimie. Aceste elemente injectate îmbogățesc în cele din urmă norii moleculari în care se formează stelele. Astfel, fiecare generație stelară are o compoziție ușor diferită, de la un amestec aproape pur de hidrogen și
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
în afara hidrogenului și heliului, definiție diferită de cea din chimie. Aceste elemente injectate îmbogățesc în cele din urmă norii moleculari în care se formează stelele. Astfel, fiecare generație stelară are o compoziție ușor diferită, de la un amestec aproape pur de hidrogen și heliu până la o compoziție mai bogată în metale. Supernovele sunt mecanismul principal de distribuție în spațiu al acestor elemente grele, formate într-o stea în perioada sa de fuziune nucleară. Abundența diferită de elemente în materialul ce formează o
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
lui Titan este cea mai densă și cea mai bogată în azot din Sistemul Solar în afară de cea a Pământului. Compoziția atmosferică în stratosferă este de 98,4% azot, restul de 1,6% fiind în mare parte metan (1,4%) și hidrogen (0,1-0,2%). Deoarece metanul se condensează în atmosferă la altitudini înalte, abundența sa crește cu scăderea înălțimii, sub tropopauză, la o altitudine de 32 km, stabilizându-se la o valoare de 4,9% între 8 km și suprafața sa
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
direct vântului solar. Acest câmp ar putea ioniza și ar purta unele molecule din vârful atmosferei. În noiembrie 2007, oamenii de știință au descoperit prezența ionilor negativi care are au masa de 10.000 de ori mai mare decât masa hidrogenului din ionosfera lui Titan, se consideră că aceștia se prăbușesc în regiuni mai joase, unde formează ceața portocalie care face invizibilă suprafața satelitului. Structura acestora nu este cunoscută în prezent, dar se presupune că sunt tolini, și ar putea fi
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
decât din metan. Ca satelitul Titan să fi captat ca atmosferă o parte din nebuloasa saturniană timpurie, în momentul genezei Sistemului Solar, nu pare posibil deoarece în acest caz ar trebui să aibă o abundență atmosferică similară nebuloasei solare, incluzând hidrogen și neon. Mulți astronomi cred că originea metanului din atmosfera lui Titan este satelitul însuși, considerându-se că metanul este eliberat de erupțiile criovulcanice. O posibilă origine biologică a metanului nu a fost exclusă. Există de asemenea un model al
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
organici complecși. Experimentul Miller-Urey și alte câteva experimente au arătat că într-o atmosferă similară celei de pe Titan, prin adăugarea de radiație ultravioletă, pot apărea molecule complexe și substanțele polimerice ca tolinii. Reacția începe cu disocierea nitrogenului și metanului, formând hidrogen cianid și acetilenă. Alte reacții au fost studiate intensiv. În octombrie 2010, Sarah Horst de la Universitatea Arizona a afirmat că a găsit cinci baze nucleotide - blocuri de construcție a ADN-ului și a ARN-ului - printre mulțimea de compuși care
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
asemănător organismelor terestre care trăiesc în apă. Asemenea creaturi ar inhala H în loc de O, reacționând astfel cu acetilena în loc de glucoză și ar expira metan în loc de dioxid de carbon. În 2005, astrobiologul Christopher McKay a prezis că dacă viața metanogenică consumă hidrogen atmosferic în volum suficient, ea ar avea un efect măsurabil asupra raportului de amestec din troposferă. Dovada existenței unei astfel de formă de viață a fost identificată în 2010 de către Darrell Strobel de la Universitatea Johns Hopkins: el a observat o
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
volum suficient, ea ar avea un efect măsurabil asupra raportului de amestec din troposferă. Dovada existenței unei astfel de formă de viață a fost identificată în 2010 de către Darrell Strobel de la Universitatea Johns Hopkins: el a observat o super-abundență de hidrogen molecular în straturile superioare ale atmosferei, care duc la un debit de cădere cu o rată de 10 de molecule pe secunde. Aproape de suprafață acest debit aparent dispare, posibil datorită consumării hidrogenului molecular de către forme de viață metanogenice. O altă
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
Johns Hopkins: el a observat o super-abundență de hidrogen molecular în straturile superioare ale atmosferei, care duc la un debit de cădere cu o rată de 10 de molecule pe secunde. Aproape de suprafață acest debit aparent dispare, posibil datorită consumării hidrogenului molecular de către forme de viață metanogenice. O altă lucrare publicată în aceeași lună a prezentat dovezile existenței insuficiente a acetilenei pe suprafața lui Titan, acolo unde cercetătorii se așteptau să se acumuleze acest compus; conform lui Strobel, acest fapt confirmă
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
să se acumuleze acest compus; conform lui Strobel, acest fapt confirmă consistent ipoteza că acetilena este consumată de către forme de viață metanogenice. Chris McKay, cel care este de acord că prezența vieții constituie o explicație posibilă privind prezența sau absența hidrogenului și acetilenei, a avertizat că alte explicații sunt momentan mai plauzibile: rezultatele observate s-ar datora erorii umane sau prezenței la sol a unor catalizatori necunoscuți. De asemenea, McKay a precizat că acest catalizator, care ar fi activ la 95
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
a deșeurilor radioactive Servicii de tratare a deșeurilor radioactive SUBSECȚIUNEA DG PREPARATE CHIMICE, PRODUSE CHIMICE ȘI FIBRE ARTIFICIALE DIVIZIUNEA 24 PREPARATE CHIMICE, PRODUSE CHIMICE ȘI FIBRE ARTIFICIALE Grupa 24.1 Preparate chimice primare Clasa 24.11 Gaze industriale Gaze industriale Hidrogen, argon, gaze rare, nitrogen și oxigen Dioxid de carbon și alți compuși anorganici de oxigen ai neferoaselor Aer lichefiar și comprimat 336 33610 33620 33630 33690 337a 33710 884p 88450 342a 34210.1 34210.2 34250.1 2844.10 2844
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
14 24.14.15 24.14.21 24.14.22 Izotopi n.î.a.p. și compușii lor Cianuri, oxizi cianici și cianuri complexe; fulminate, cianate și tiocianate; silicați; borați; perborați și alte săruri de acizi anorganici sau peroxizi Peroxid de hidrogen Fosfine; carbizi; hidruri; nitrați; azine; silicați și boruri Compuși din metale rare de pământ de ytriu sau scandiu Sulf rafinat cu excepția celui sublimat, precipitat sau coloidal Pirite calcinate Cuarț piezoelectric; alte pietre prețioase sau semiprețioase sintetice sau refăcute, neprelucrate Clasa
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
inhibitoare ale secreției gastrice.Datorită nucleului piridinic are caracter de bază slabă, care eliberează forma activă în mediu acid la nivelul celulelor parietale, unde se acumulează, inhibînd activitatea H+, K+- ATP-azei, enzimă din membrana celulelor parietale care transferă ionii de hidrogen din citoplasmă în mediul extracelular, având funcție de pompă de protoni(de unde și denumirea claei de inhibitoare a pompei de protoni). Acțiunea ei este rapidă și durabilă, atît în cazul ulcerului gastric, duodenal cît și în tratarea sindromului Zollinger-Ellison. Produsul este
Omeprazol () [Corola-website/Science/304082_a_305411]
-
de 50.000 de franci din partea lui Napoleon. Deși eșuase în încercările sale de a obține acest element, denumindu-l "aluminiu", era evident că restul metalelor obținute de el prezentau un caracter reducător mai puternic decât al carbonului și al hidrogenului. În 1808 reușește să obțină pentru prima dată bor elementar prin reducerea oxidului boric cu potasiu obținut prin electroliza. Pierre Berthier descoperă în anul 1821 lângă Baux-de-Provence o mină în care există un mineral ce conținea mai mult de 50
Aluminiu () [Corola-website/Science/304101_a_305430]
-
Atunci când este expus în timp îndelungat la temperaturi de peste 100 grade Celsius, rezistența să este afectată până la limita înmuierii. 4Al + 3O2 = 2Al2O3, aluminiu - oxigen - oxid de aluminiu Reacția cu acizii: 2Al + 6HCl = 2AlCl3 + 3H2↑, aluminiu - acid clorhidric - clorura de aluminiu - hidrogen Reacția cu săruri: 2Al + Fe2O3 = Al2O3 + 2Fe, aluminiu - oxid de fier - oxid de aluminiu - fier Prin reacțiile aluminiului cu apă, cu oxizii metalici sau cu oxizii nemetalici se obține oxidul de aluminiu. Cu oxigenul formează oxizi (AlO), cu sulful - sulfuri
Aluminiu () [Corola-website/Science/304101_a_305430]
-
Si+2Cl →SiCl. La încălzire, Si reacționeaza lent cu vaporii de apă la temperatura de 800 C: Si+2HO→SiO+2H↑. Este rezistent față de acizi, cu excepția acidului fluorhidric (HF), dar reacționeaza la cald cu hidroxizii alcalini formând silicați și degajând hidrogen. Siliciul este foarte răspândit în natură, însă nu în stare liberă,deși masa sa alcătuiește 27,5 % din cea a scoarței Pământului prin constituția silicată sub forma silicei (dioxidului de siliciu) și silicați cum ar fi mica, feldspatul, ș.a. Este
Siliciu () [Corola-website/Science/304108_a_305437]
-
circumferința unui cerc de dimensiunile pământului cu precizie de un milimetru, iar una cu 39 de zecimale exacte este suficientă pentru a calcula circumferința oricărui cerc care încape în universul observabil cu o precizie comparabilă cu dimensiunea unui atom de hidrogen. Întrucât π este număr irațional, el are un număr infinit de zecimale care nu conțin secvențe ce se repetă. Acest șir infinit de cifre a fascinat numeroși matematicieni și s-au depus eforturi semnificative în ultimele secole pentru a calcula
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
de fragmentare și valoarea măsurată. În cazul moleculelor mai complexe, marja de eroare poate fi mai mare. Aceasta va depinde de fiabilitatea și disponibilitatea constantelor de fragmente, precum și de abilitatea analistului de a recunoaște interacțiuni intramoleculare (de exemplu legături de hidrogen) și de corecta folosire a factorilor de corecție (o problemă care apare mai puțin dacă se folosește programul CLOGP -3) (b). În cazul compușilor ionizabili este importantă atribuirea corectă a sarcinii sau a gradului de ionizare. Metode de calcul Metoda
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
cu constantele fragmentelor Rekker sau Leo. Observații (i) Metodele de calcul pot fi aplicate compușilor parțial sau total ionizați numai atunci când este posibil să se ia în considerare factorii de corecție necesari. (ii) Dacă se presupune că există legături de hidrogen intramoleculare, trebuie adăugați termenii de corecție corespunzători (aproximativ +0,6 până la 1,0 unități log Pow) (a). Indicații privind prezența unor astfel de legături pot fi obținute din modelele stereochimice sau din datele spectroscopice ale moleculei. (iii) Dacă sunt posibile
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
Edițiile revizuite ale listelor cu constantele fragmentelor se vor urmări atent. Protocol de test Când se folosesc metodele de calcul/estimare, protocolul de test cuprinde următoarele informații, dacă este posibil: - descrierea substanței (amestec, impurități, etc.), - indicarea oricăror posibile legături de hidrogen intramoleculare, a disocierii, a sarcinii și a oricăror altor efecte neobișnuite (de exemplu tautomerie), - descrierea metodei de calcul, - identificarea sau anexarea bazei de date folosită, - particularități în alegerea fragmentelor, - documentația cuprinzătoare a calculului. LITERATURĂ DE SPECIALITATE (a) W.J. Lyman
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
bodar" „viguros”, "dozvoliti" „a permite”, "sujevjerje" „superstiție”, "točan" „exact”, "vjerojatan" „probabil”. Tot în secolul al XIX-lea s-au împrumutat cuvinte din cehă, mai ales în terminologia tehnică și științifică, dintre care au rămas în limba actuală: "dušik" „azot”, "vodik" „hidrogen”, "vlak" „tren”. Cuvintele de origine greacă sunt în principal internaționale și nu au intrat direct din această limbă, dar există și asemenea cuvinte, de exemplu "livada" „fâneață, pășune”. Exemple de cuvinte internaționale grecești la origine: "amfora", "bakterija", "dinastija", "filozofija", "program
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
în prezența clorurii de aluminiu. Din această perioadă datează alte observații fundamentale privind reacția cicloalchenelor cu cloruri acide catalizata de clorura de aluminiu, în ciclohexan că solvent (cunoscută astăzi în literatura că “reacția Nenițescu de acilare reductiva“) sau transferul de hidrogen “într-o formă foarte activă“. Aceasta este prima menționare a transferului intermolecular de ion de hidrura, așa cum se va numi mai tarziu. În perioada 1965-1970 studiază reacțiile solvolitice. Colaborează cu celebri profesori din Statele Unite ale Americii, contribuie cu scrierea unor
Costin D. Nenițescu () [Corola-website/Science/303906_a_305235]