7,802 matches
-
un strat de praf cenușiu și pânze de păianjen. Salonul e făcut praștie. Sunt semne de infestare, de mamifere mult mai mari decât șoarecii. Karin Doi își trage îndărăt de obraji cu palmele. Nu mai face așa. Arăți ca un hoț de bancă d-ăla cu ciorapi de nailon pe față. Dar ea nu-l aude. Rătăcește pur și simplu dintr-o cameră în alta, în transă, arătând spre lucruri invizibile. Canapeaua verde-vomă, televizorul cu urechi de iepure, colivia papagalului. Știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toate atât de mult, la ei domnea totdeauna ordinea și niciodată nu încurcau lucrurile. Telejurnalul prezenta mereu reportaje despre alte subiecte: corurile de amatori, iubitul conducător și recolta. Ea, recolta, umplea cutiile de conserve care îl culcaseră la pământ pe hoțul din visul meu. Telejurnalul începea punctual, de fiecare dată la ora nouăsprezece treizeci, la fel de punctual ca și clopoțelul școlii, în amândouă puteai avea încredere oarbă. La nouăsprezece treizeci și unu, tata obișnuia să închidă televizorul. Economie de curent, zicea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai fi urcat sângele la cap în bucătărie. Iar eu aș fi putut, în cele din urmă, să văd Telejurnalul până la sfârșit și să aflu cum anume au băgat ei toată recolta de roșii în cutiile care îl omorâseră pe hoțul de scrisori din visul meu. Nu era simplu să crești într-o familie unde se economisea atâta curent. În primul rând, niciodată nu puteai să vezi ceva la televizor până la capăt. În al doilea rând, lumina se stingea după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu niște sori mititei. Dacă se plictisesc, caută un prilej de ceartă și îndată încep să se tăvălească în praf. Muzica devine dramatică, însă e altfel dramatică decât atunci când Maria se desparte de Giuseppe, sau tatăl din film aleargă după hoțul care i-a furat bicicleta. Atunci muzica îți sfâșie inima. Când doi se iau la bătaie, se sfâșie numai cămășile. Voisem să-i duc tatei scrisoarea, dar signora Maria n-o dăduse din mână, așa cum nu dădea niciodată din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cam tocit, iar dedesubt se zărea un maiou alb, fără mâneci, întocmai ca acela purtat de tata când se bărbierea dimineața, în baie. Pardesiul era prea strâmt pentru burta lui mare. „În America, așa umblăm îmbrăcați. Ca să nu ne buzunărească hoții”, a spus domnul Sanowsky, observând privirile noastre, și a izbucnit în râs, prin urmare fusese o glumă. „Ei, micuțule, how is life?” m-a întrebat și mie întrebarea mi s-a părut cunoscută. Mi-o pusese Paolo în italiană, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de gândaci și de alte mizerii. Douăsprezece ore pe zi. Din asta nu devii fericit cu familia și nici nu poți să te muți în altă parte. Din asta obosești foarte tare, nimic mai mult. Din asta am devenit și hoț. Pentru că Toni îmi cerea mereu bani și, până la urmă, am căzut la învoială ca eu să fur alimente din frigiderul restaurantului și să le mâncăm împreună, acasă.” „Măcar furatul nu era ceva nou pentru tine. Aici ai șterpelit tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ne folosește la nimic să rămânem aici. Putem doar să răcim și nici în siguranță nu suntem dacă ar fi să mai vină un alt cutremur. Propun să rămână câțiva pe loc, dintre cei fără copii, ca să păzească locuințele de hoți. Pentru că multe apartamente n-au ușile încuiate și asta o știu și hoții. Ceilalți ar trebui să meargă la prieteni și rude, așa cum ni s-a recomandat la radio. O dată au spus și ei la radio ceva util. Cine are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în siguranță nu suntem dacă ar fi să mai vină un alt cutremur. Propun să rămână câțiva pe loc, dintre cei fără copii, ca să păzească locuințele de hoți. Pentru că multe apartamente n-au ușile încuiate și asta o știu și hoții. Ceilalți ar trebui să meargă la prieteni și rude, așa cum ni s-a recomandat la radio. O dată au spus și ei la radio ceva util. Cine are loc destul, să-i ia cu el și pe alții. Eu și băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
n-aveam habar, însă Tarhuna zicea că e ceva negru, care se umezește. Asta o auzise de la fratele lui. Ea a continuat: „În țara noastră, voievodul Vlad Țepeș a întrebuințat alte metode pentru a stârpi banditismul. El a poruncit ca hoții și jefuitorii să fie trași în țeapă. După aceea a fost pretutindeni siguranță și liniște, încât ai fi putut lăsa o pungă cu monede de aur pe marginea drumului și n-ar fi furat-o nimeni. Drept urmare, în vreme ce prin alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în spate, la gară. Toată lumea a încremenit. Câțiva bărbați și-au scos pălăriile, iar șoferii erau neobișnuit de răbdători. De la gară, cortegiul a cotit, intrând pe strada noastră. Muzica răsuna tare și era tristă, într-altfel tristă decât în filmul Hoții de biciclete. La urma urmei, acolo bărbatul își pierduse doar bicicleta, nu viața. Convoiul a trecut foarte încet pe lângă blocul vecin. Pe balcoane ieșiseră oameni, unii își făceau cruce, câțiva au aruncat flori. În fața blocului nostru a fost o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nămoloase. Faci atâtea traversări cât să distrugi pur și simplu vaporașele. Când nu mai ai cu ce să faci traversări, ieși În stradă la prietenii de care te leagă strânse legături și te bagi și tu În jocul de-a hoții și vardiștii prin subsolurile cartierului. Pe acolo, spargeți geamul de la pivnița domnului avocat, băgați În sperieți pe doamna soprană care a ieșit la pensie, scrieți pe o ușă cu creta: Ura! Fioroasa Godzila!, și-l opriți Între etaje, la Opărică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scrieți pe o ușă cu creta: Ura! Fioroasa Godzila!, și-l opriți Între etaje, la Opărică, pe factorul poștal. Știți voi o șmecherie cu butonul de la lift. Cu timpul, sătul de asemenea fapte barbare și de instructivul joc de-a hoții și vardiștii, te duci cu prietenul tău Portocală să mâncați dude din curtea bisericii Mătăsari. În acest timp, procesul bandei de sabotori și diversioniști de la Canalul Dunăre-Marea Neagră continuă cu rechizitoriul procurorului militar În ședința de după-amiză: Vasilescu Colorado pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ai furat banii, mă? Circ, ai? Rup centura pă tine, cum o rup și pe ăia care vând caramele pe stadion.” Promisiunile tatălui sunt sfinte, mai ales când este trist, și beat pe deasupra. „Fir-ar mă-ta a dracului de hoț” și-i trage nevesti-si o palmă, Îi sar plăcintele calde din farfurie pe dușumeaua ascunsă de preșuri Împletite din cârpe. „Te tunzi la zero, Vasile, și de doi lei cumperi două kile de gaz, nenorocitule. Poate iar fugi la acrobații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aluminiu. La radio cântă Trio Grigoriu. „Broscuța Oac”. Nici diamante să-i dai nu mai vrea să audă de echipa Dinamo. Cu toate că, zice el, e prieten cu Nunweiler. Auzi, să umble el deghizat Într-o șubă să prindă borfași și hoți. În flagrant delict. Păi dacă Îl prinde pe unul că fură ceva Îi trage una de-i curge sânge din nas. Sângele alb. Așa a fost botezat laptele pentru marea sa valoare hrănitoare. Conform unor calcule, o treime din hrana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sunet ritmic inegal și apoi un zgomot puternic de gong. Tirip, titirip, tip, bang! Această melodie vă Înfioară. Este melodia demascării, a scandalului. Este melodia cartierului. Fără a fi cunoscător Îți poți da seama că pe casă se află niște hoți și mai poți constata că e vremea castanelor, adică a venit toamna. Două fulgere străbat noaptea orașului, noaptea cartierului. Sunteți voi care o zbughiți fiecare la casa lui. Luna rămâne singură pe cer iar baba În curte strigă ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
este o Încercare neputincioasă a imperialismului de a reactualiza cruciadele, de a organiza cu binecuvântarea Vaticanului noi cruciade Împotriva lagărului socialist. TU, prin lagăr, dai colțul străzii Ciobănaș și intri pe Țepeș Vodă. Cel care i-a tras pe toți (hoți) În țeapă și o să dea foc la pușcărie și la casa de nebuni. Pușcăria este la Văcărești, iar casa de nebuni la Spitalul 9. În principiu, se poate ajunge cu tramvaiul 17 și 22. Pompierii sunt la Gara de Est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mamă, mamă, câte măsline a vândut el, vapoare, da’ ce, numai măsline, de toate, domnule, a vândut. Vapoare cu de toate. Așa era atunci, toți Își făceau case. Ce vină avea ea să zacă la pușcărie. Păi la pușcărie stau hoții și tâlharii, că e plină lumea de hoți. Vindea și ea ce putea, Madam Ursu a vândut un clasor cu timbre, a luat un sac de bani, dar nu i-a făcut nimeni nimic. Omu’ dacă vrea să vândă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
da’ ce, numai măsline, de toate, domnule, a vândut. Vapoare cu de toate. Așa era atunci, toți Își făceau case. Ce vină avea ea să zacă la pușcărie. Păi la pușcărie stau hoții și tâlharii, că e plină lumea de hoți. Vindea și ea ce putea, Madam Ursu a vândut un clasor cu timbre, a luat un sac de bani, dar nu i-a făcut nimeni nimic. Omu’ dacă vrea să vândă ceva, vinde, ce dracu’ să facă, să moară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
adevărat, că chestia aia e filmată aici pe Pământ, că așa, omul a fost și pe Venus, a văzut ea filmul Planeta furtunilor, producție cehoslovacă și știe ea cum se fac filmele astea, că americanii sunt niște șmecheri și niște hoți imperialiști și mincinoși care exploatează oamenii, și argumentele tale, că și ea a fost exploatatoare de vreme ce a ținut băcănie În Piața Amzei până la naționalizare, sunt simple vorbe, că nu ea a fost exploatatarea, că ea era casnică, „bărbată-miu, odihnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
perorând că Biblia hazlie este o carte mincinoasă și nenorocită, că, uite, e un Dumnezeu, că-i bate cu fulgere și tunete, să se Învețe minte ei care nu-i dau o pensie ca lumea, mama lor de ticăloși și hoți, că el la rebeliune s-a dus noaptea și a bătut cinci cruci din așchii pe ușa lui Finckelmann și Lencovici, nu-i știi tu, ca să creadă legionarii că ei nu sunt evrei și așa i-a scăpat de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
așe... Într-o duminică, după ce-or venit de la beserică și-or mâncat, Pătru și Ilona se Întorc la cimitir, la tata Gheorghe, iar Johanes se ferește. Satul s-o aprins tot. Cineva or furat din beserică un chip. Pe hoț nimeni nu l-o văz’t. Oamenii vorbeau care mai de care. Tot din ziua aia nimeni nu l-o mai văzut pe Johanes. Vorbeau că s-o dus la Împăratul, volintir, În răzbelniță. În numele Maiestății Sale, Împăratul, Soldatul Pătru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pădure, tăind pășunea largă, și-n urma lui rămâne coliba cu trei păcurari și câinele roșu lătrând. Acum știe, Îi vine lui În minte, cum a ajuns la păcurari și cum l-au găsit pe el În pădure bătut de hoți și chemându-și moartea. „Da’ s-au speriat de șarpe hoții!” râde Bitancu, „să-i ia dracu și de hoți și de bani, fac eu alții la loc” Își spune și trece-n umbra pădurii, la vale, plângând. Și umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
trei păcurari și câinele roșu lătrând. Acum știe, Îi vine lui În minte, cum a ajuns la păcurari și cum l-au găsit pe el În pădure bătut de hoți și chemându-și moartea. „Da’ s-au speriat de șarpe hoții!” râde Bitancu, „să-i ia dracu și de hoți și de bani, fac eu alții la loc” Își spune și trece-n umbra pădurii, la vale, plângând. Și umblă Bitancu cu șarpele prin viață. Stă Bitancu lui Onica lui Sâiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vine lui În minte, cum a ajuns la păcurari și cum l-au găsit pe el În pădure bătut de hoți și chemându-și moartea. „Da’ s-au speriat de șarpe hoții!” râde Bitancu, „să-i ia dracu și de hoți și de bani, fac eu alții la loc” Își spune și trece-n umbra pădurii, la vale, plângând. Și umblă Bitancu cu șarpele prin viață. Stă Bitancu lui Onica lui Sâiu În ușa casei din Făuriște, Întors acasă după al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că ai murit! Nu mi-ai răspuns la telefoane. Doamne Dumnezeule, ce s-a întâmplat aici? Arată de parcă ați fi fost jefuiți. Presupun că ai aprins toate lumânările astea ca să faceți o ședință de spiritism și să aflați cine e hoțul, nu? În locul vostru m-aș baza mai degrabă pe poliție. A trecut de mine înainte ca eu să apuc să inventez o scuză plauzibilă sau de-a dreptul nepoliticoasă pentru a o împiedica să intre. Mark mă fixa panicat. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]