7,075 matches
-
Vorbea franțuzește, adresînd termeni aleși atașatului militar al Franței, dar imediat continuă discuția în germană cu ministrul Austriei. Intrigat, regele aruncă o privire prin perdea: aflată singură pe canapea, în fața a șase scaune goale, Margareta de Savoia ținea o adunare imaginară cu diplomați fantomă. Iar contele Primoli zicea că acest spectacol neașteptat îl hotărîse pe rege în alegerea viitoarei sale nurori... În acești ani de sfîrșit de secol XIX, regina Margareta "Margareta Margaretelor" încă mai producea un mare efect în ținuta
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de aceea, judecată în raport de stările de criză, mai mult sau mai puțin acute. Esquirol identifică următoarele tipuri: "monomania erotică"/erotomania (monomanie érotique), "o afecțiune cerebrală cronică", caracterizată prin dragoste excesivă, fie pentru un obiect cunoscut, fie pentru unul imaginar; "monomania rațională"/monomania intelectuală (monomanie raisonnante), caracterizată prin reproșuri și imputări, ca și prin locvacitate; dipsomania (monomanie d'ivresse); lipemania (lypémanie), caracterizată prin teama de a nu cădea sub influența electricității ori magnetismului, de a nu fi otrăvit, "prin mijloace
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
său Didier, începu să aibă comportamente stranii: manii de persecuție și stări depresive. După nașterea copilului trăiește o viață dublă: pe de o parte, o viață limitată de universul cotidian al activității la Poștă, pe de altă parte, o existență imaginară, nutrită de deliruri. În 1930 scrie două romane pe care încearcă să le publice, dar în curând "se convinge" că este victima unei persecuții din partea unei actrițe celebre pe scena pariziană din anii '30, Huguette Duplos. În aprilie 1931 încearcă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
manifestă sub forma unei viziuni idealizate a iubirii, văzută ca o relație spirituală și nu ca o atracție sexuală. În erotomanie, un individ nutrește convingerea fixă, nefondată, că o altă persoană este profund îndrăgostită de el. În unele situații, iubita imaginară este o persoană reală, care nu are însă cunoștință de această situație. Persoana respectivă este inaccesibilă erotomaniacului și nu are, de multe ori, contact direct cu acesta, poate chiar să nu știe că există. În alte situații, "obiectul"-țintă există
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ei își păstrează capacitățile intelectuale intacte, iar capacitatea de a raționa nu le este lezată, ei continuând să funcționeze aproape normal în societate. Delirurile sunt adesea elaborate, ingenioase și, aparent, foarte plauzibile. Întrucât rămâne în societate, paranoicul poate combina convingeri imaginare cu evenimente reale - ceea ce ridică probleme legale, căci corectitudinea acțiunilor unui individ este determinată de standarde sociale recunoscute; pacientul este conștient de toate acestea, dar, în sistemul său delirant, crede ferm că, din punct de vedere moral, are dreptate și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
În hipocondriază, temerile de a avea o boală serioasă sunt susținute cu mai mare sau mai mică intensitate, individul acceptând posibilitatea ca boala de care se teme să nu fie totuși prezentă. Dismorfismul (dismorphism) presupune preocuparea excesivă pentru un defect imaginar ce s-ar afla în propria înfățișare. Mulți indivizi cu acest tip de afecțiune își susțin convingerile cu intensitate mai mică sau mai mare și admit că viziunea lor asupra propriei înfățișări este distorsionată. Totuși, un număr semnificativ dintre cei
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
coloană de fracționare permite contactul efectiv dintre lichid și vapori, stabilindu-se echilibrul de distribuție pe fiecare taler. Acest dispozitiv stă la originea termenului de taler teoretic, transferat în cazul coloanelor umplute unde nu există taler fizic, cu un taler imaginar căruia îi corespunde o etapă de echilibrare interfazică. Legea Raoult pentru soluții ideale Atunci când un sistem binar de lichide A și B respectă legea Raoult la orice concentrație a amestecului, se numește sistem ideal. În acest caz, presiunea vaporilor și
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
vor mai fi la fel. Ceremonialul bizantin anulează și relevanța civică a activității împăratului, și valoarea lui socială; de fapt, îi anulează orice valoare, în afara celei de creștin fidel. Uitarea Romei are și acest preț. "Chipul" strămoșului (re)devine aici imaginar; abstras din concret, dematerializat, el privește totuși în continuare către prezent. Funus imaginarium, nu doar ca mărturie antropologică, ci și ca expresie lingvistică, este pragul de pe care se ridică o nouă formă de memorare colectivă: imaginarul puterii. Deși el crește
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tripartiția socială stabilită de Georges Dumézil în relație cu ritualul și cu simbolismul, dar nu din cauza unui împrumut metodologic operat aici. Este adevărat că, prin natura observației, pun în lumină rolul componentelor ritualice în raport cu semnificația simbolică și cu denotația cuvântului "imaginar" (în formele sale latine). Ceea ce rezultă însă din analiza unor texte ale cetății antice despre politic și a reprezentărilor puterii în imperiul creștin nu întâlnește conținutul social al sistemului lui Dumézil. Urmez mai curând linia care îl desparte pe Durand
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de transfer de sens nu doar în cadrul lumii care o generează (concret sau abstract), ci și în cele în care se regăsește mai târziu; ea devine astfel un martor al istoriei. Formațiunea culisează între discursul în care (re)apare și imaginar, acolo unde este integrată într-o structură semnificantă, în funcție de gradul său de relevanță pentru utilizatori; permisiv, imaginarul îi dă formațiunii respective posibilitatea ca ulterior să genereze un nou subiect de discurs; uneori, ea poate avea, temporar sau definitiv, o existență
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
relație cu istoria și cu realitatea exterioară lor, ceea ce le dictează și forma, și conținutul, implicit și locul ocupat în interiorul lor de formațiunile discursive memorate în timp. Datorită acestui traseu itinerant în memoria colectivă, dar și între performările discursive și imaginar, formațiunile nu doar transferă sens, ci și asigură dinamica funcției imaginative, al cărei ritm este dependent de complexitatea tradiției și a identității colective. Deși pot cunoaște diverse forme de existență, aceste microstructuri, prin semnificațiile pe care le poartă și prin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nu doar transferă sens, ci și asigură dinamica funcției imaginative, al cărei ritm este dependent de complexitatea tradiției și a identității colective. Deși pot cunoaște diverse forme de existență, aceste microstructuri, prin semnificațiile pe care le poartă și prin reprezentările imaginare pe care le provoacă, participă la codificarea experienței practice, a gândirii și a creației, sub forma unei logici similare celei care ghidează existența reală. Nu toate, însă, și nu în același mod; spre exemplu, unele, care conțin "sem(n)ele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fenomen" de gândire colectivă, imaginarul, garant identitar, depozitar de reprezentări colective, cu o capacitate reactivă proprie, necesară discursului legitimant pentru comunitate, atât în raport cu individul particular, cât și cu feluritele chipuri ale alterității sale? Ce a semnificat la originile sale cuvântul "imaginar", utilizat astăzi în multiple contexte, domenii și discipline? În ce relație semantică a stat el cu ceilalți termeni din propria familie lexicală, precum "imaginea" și "imaginația"? Dar cu cetatea filosofilor, cu instituțiile puterii sau cu comunitatea? În ciuda dispariției din vocabularul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
expune în atrium-ul casei imagini sau busturi ale strămoșilor, considerate a fi sacre), era vorba despre memorarea a ceva vizibil, perceput anterior și reintegrat în regimul vizualului, fie ca aparență (pe care grecii o numeau phántasma, apariție imaginară), fie ca o copie (eikōn, imago în latină), provocate de phantasía, imaginație. La această linie de interpretare se adaugă o a doua, deschisă de ceea ce tot Aristotel identificase în rolul jucat de percepție și de diafan − un loc
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un înseamnă însă reproducere pasivă și identică a formelor, imaginea este prin excelență un mediu de transformare, situat între obiectul-referință sau obiectul viziunii și obiectul intelecției. Ea implică gândirea, credința, capacitatea de rememorare a unei substanțe exterioare, generatoare de schemă imaginară, aflate toate într-o relație care permite identificarea și înțelegerea referinței, dacă nu și a adaosului de sens sau de semnificație, datorat procesului însuși de imaginare. Vom regăsi mai târziu în funus imaginarium o bună parte din înțelesul acordat de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Ea implică gândirea, credința, capacitatea de rememorare a unei substanțe exterioare, generatoare de schemă imaginară, aflate toate într-o relație care permite identificarea și înțelegerea referinței, dacă nu și a adaosului de sens sau de semnificație, datorat procesului însuși de imaginare. Vom regăsi mai târziu în funus imaginarium o bună parte din înțelesul acordat de greci cuvântului mŷthos: Căci tragedia e imitarea unei acțiuni, și numai în măsura în care e imitarea unei acțiuni e și imitarea celor ce o săvârșesc. (Aristotel, Poetica VI
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginea favorizează înțelegerea prin apropierea de adevăr. Este însă și cazul în care ea face obiectul artei reprezentaționale (sculptura), mai apropiate de modelul real (memorat astfel) și astfel de domeniul rațiunii decât arta figurativă (care produce forme noi bidimensionale, exclusiv imaginare). Ceea ce se poate urmări mai târziu în practica romană este, consider, exact linia de interpretare deschisă de Platon, de refacere a legăturii dintre reprezentare și memorie, fapt văzut drept: ... o activitate gnoseologică a conștiinței în întregime orientate spre cunoașterea Ideilor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Septimius Sever, s-a adăugat titulatura Pius Felix Invictus), împăratul-militar de neînvins, guvernator peste o civitas cu granițe transcontinentale, reprezintă suprema valoare a romanității, perpetuu triumfătoare. Filtrul creștin va dizloca poliada, dar nu și fundamentul conceptual al politicii imperiale romane. * "Imaginar", după cum îl atestă sursele pentru ceremonialul roman, însemna prin extensie și amintirea despre înaintași, rememorarea trecutului comun, într-un cadru urban prin excelență glorificator. Printre condițiile utilizării măștilor de ceară în cadrul ritualului funerar se numărau atât "înrudirea", reală sau simbolică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
vorbim fie despre măști, efigii și statui, fie despre mozaicurile bizantine din biserici), romanii și creștinii de mai târziu au urmărit deopotrivă să recupereze, prin ritual și prin comportament colectiv adecvat, vârstele de aur (oricare ar fi fost forma lor imaginară) și pacea absolută. În ce privește stilistica iconografică, principatul s-a vrut reprezentat realist, accentuând calitățile individuale, forța, frumusețea chipului, sugerând valoarea civică și politică a persoanei (statuile lui Augustus însuși, spre exemplu); basilëìa a ales în schimb, în detrimentul individualității
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
posibile din interiorul câmpului lingvistic scot la iveală următoarele aspecte: funcția imaginativă este decisivă pentru vocabularul care descrie procesele de memorare; toate procesele de memorare au un purtător comun de mesaj - imaginea; tipologia acestor procese este dată de "gradul" de imaginare - a nara (realist), a istorisi (simbolizând), a fabula (a crea "fantasme"); există, totodată, forme narative corelate acestei tipologii - narațiune, istorie, povestire, precum și roluri corespondente ale subiectului - narator, istoric, povestitor de fabule. Forța de reprezentare pentru trecut a acestui câmp sau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
gos-ului demonstrativ,32 la supremația justiției, "inima platonismului politic" (Neschke-Hentschke I 21) asupra injustiției (problema de plecare a Cărții I din Politeía). Or, metodologia propusă, precum un demers științific riguros, solicită interlocutorului un efort de vizualizare, deci de imaginare până la urmă, a cetății ideale, referința necesară pentru comentarea subiectului.33 "Modelul" lui Socrate trebuie să rămână însă normativ, trebuie să nu fie tradus integral în realitate, pentru că este în primul rând o construcție teoretică elaborată ca un concept-limită, ca
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Am ales acest dialog, Politeía, tocmai pentru a putea înainta o observație, consider, relevantă și pentru imaginarul medieval, cu o posibilă extensie pentru întreaga premodernitate europeană: gândirea politicului este o temă centrală și emergentă, și a procesului de imaginare, și a celui de simbolizare a realității, important nu numai pentru realitatea însăși, ci și pentru memoria identității colective. Cum fenomenul configurării simbolului se petrece în interiorul structurilor imaginarului, rămânând latent până la noi contextualizări discursive, el participă decisiv la configurarea imaginarului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și trebuie, în viziunea filosofului - să influențeze concretul doar prin raportare la nómos, la legea divină. Important în strategia argumentativă și în concepția maieutică e faptul că, în ciuda a ceea ce declară cu privire la gândirea în imagini, Socrate folosește proiecții imaginare exact în miezul demonstrației raționale, tocmai pentru a dezvolta o demonstrație filosofică cu valențe pragmatice și pedagogice. Această filosofie corectoare a concretului, critică față de contingența istorică prin apelul la model, este, prin definiție, și anti-sofistică. Și aceasta pentru că, spre diferență
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
clase sociale: "producătorii", "auxiliarii" și filosofii. Cetatea nu poate fi gestionată însă decât de filosofi, în baza nu doar a unui program politic, ci și a unui program paidetic complex. Abandonată de zei și cu un destin nefericit, comunitatea politică imaginară își propune, după o lungă asceză "cognitivă" (v. și mitul peșterii − Politeía, Cartea VII), o reformă morală profundă, cu ajutorul unei autoguvernări perfecte și al artei temeinic stăpânite de a conduce cetatea, înțelese în spiritului binelui și al adevărului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
viu (412a) − principiu de organizare și principiu al vieții, împlinire perfectă a acesteia. Legată de dorință, imaginația este pusă în relație cu o memorie simplă, ce reprezintă și organizează un mediu la rândul lui elementar. Am putea identifica aici un imaginar primar, cel al corpului și al spațiului locuit, perceptibil, integrat în imaginarul cotidianului (deci, al lumii sensibile), ca și unul al unităților spațio-temporale simbolice (indiferent de identitatea lor), integrat într-un imaginar atemporal (dar inteligibil)38. Jocul rațiunii, prin selecția
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]