6,094 matches
-
fost aprobată de către Biblioteca Congresului și Asociația Bibliotecilor Americane și este un standard SUA. AITS nu este un standard (neexistând specificații pentru el) ci o convenție dezvoltată în Europa pentru transliterarea sanscritei mai degrabă decât pentru transcrierea sistemelor de scriere indiene. Ca diferență notabilă, ambele standarde internaționale, ISO 15919 și SRNUNG transliterează semnul diacritic anusvara prin ' (punct deasupra), în timp ce ALA-LC și AITS folosesc ' (punct dedesubt) pentru acesta. Cu toate acestea, ISO 15919 oferă îndrumări în vederea dezambiguizării dintre variatele situații care implică
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]
-
punct dedesubt) pentru acesta. Cu toate acestea, ISO 15919 oferă îndrumări în vederea dezambiguizării dintre variatele situații care implică semne anusvara (precum nazalizările labiale față de cele dentale), descrise în tabelul de mai jos. Numai anumite fonturi includ toate seturile de caractere indiene Unicode din ISO 15919. De exemplu, fontul Tahoma include majoritatea caracterelor Unicode necesare transliterării limbilor indiene. Pachetele de fonturi Arial și Times New Roman incluse în programul Microsoft Office 2007 (dar nu și în MS Office 2003 sau în versiunile
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]
-
care implică semne anusvara (precum nazalizările labiale față de cele dentale), descrise în tabelul de mai jos. Numai anumite fonturi includ toate seturile de caractere indiene Unicode din ISO 15919. De exemplu, fontul Tahoma include majoritatea caracterelor Unicode necesare transliterării limbilor indiene. Pachetele de fonturi Arial și Times New Roman incluse în programul Microsoft Office 2007 (dar nu și în MS Office 2003 sau în versiunile anterioare) includ de asemenea majoritatea caracterelor Unicode din setul „latin extins adițional” din ISO 15919, precum
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]
-
Sistemul de transliterare hunterian este „"sistemul național de romanizare din India”" și cel adoptat în mod oficial de către Guvernul Indian, numit astfel după William Wilson Hunter. mai era uneori numită și "sistemul de transliterare jonesian" deoarece derivă dintr-o metodă de transliterare anterioară dezvoltată de William Jones (1746-1794). Odată cu înființarea să, Sahitya Akademi (Academia Națională Literară a Indiei) a adoptat
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
derivă dintr-o metodă de transliterare anterioară dezvoltată de William Jones (1746-1794). Odată cu înființarea să, Sahitya Akademi (Academia Națională Literară a Indiei) a adoptat de asemenea metodă hunteriană, cu adaptări suplimentare, că metoda standard pentru păstrarea bibliografiei lucrărilor în limba indiană. Precursorul original al sistemului Hunterian a fost o metodă de transliterare dezvoltată de Charles Wilkins, numit uneori în literatura engleză de specialitate „"părintele tipografiei devanagari"” deoarece acesta a fost de asemenea creatorul primului set de caractere tipografice devanagari. William Jones
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
a culminat cu o confruntare dramatică într-o întâlnire a Consiliului Indiei pe 28 mai 1872, unde nouă metodă hunteriană s-a impus în ziua respectivă. Metodă hunteriană era inerent mai simplă și extensibila la mai multe sisteme de scriere indiene deoarece sistematiza transliterarea grafemelor, ajungând să prevaleze și câștigând recunoașterea guvernamentală și academică. Opozanții modelului de transliterare a grafemelor au continuat să inițieze tentative lipsite de succes pentru revocarea politicii guvernamentale până la schimbarea secolului, unul dintre critici pledând în fața """„Guvernului
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
deoarece sistematiza transliterarea grafemelor, ajungând să prevaleze și câștigând recunoașterea guvernamentală și academică. Opozanții modelului de transliterare a grafemelor au continuat să inițieze tentative lipsite de succes pentru revocarea politicii guvernamentale până la schimbarea secolului, unul dintre critici pledând în fața """„Guvernului Indian să renunțe la întreaga tentativă de transliterare științifică (adică hunteriană), si sa decida odată și pentru totdeauna în favoarea unei întoarceri la vechea scriere fonetica”." Cu timpul, metoda hunteriană și-a extins aplicabilitatea acoperind mai multe sisteme de scriere indiene, inclusiv
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
Guvernului Indian să renunțe la întreaga tentativă de transliterare științifică (adică hunteriană), si sa decida odată și pentru totdeauna în favoarea unei întoarceri la vechea scriere fonetica”." Cu timpul, metoda hunteriană și-a extins aplicabilitatea acoperind mai multe sisteme de scriere indiene, inclusiv birmana și tibetana. Sistemul hunterian a fost folosit pentru stabilirea unor sisteme de scriere care foloseau alfabetul latin pentru niște limbi indiene care anterior nu erau asociate cu un sistem de scriere, cum ar fi limba mizo. În cazul
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
vechea scriere fonetica”." Cu timpul, metoda hunteriană și-a extins aplicabilitatea acoperind mai multe sisteme de scriere indiene, inclusiv birmana și tibetana. Sistemul hunterian a fost folosit pentru stabilirea unor sisteme de scriere care foloseau alfabetul latin pentru niște limbi indiene care anterior nu erau asociate cu un sistem de scriere, cum ar fi limba mizo. În cazul limbii mizo, sistemul de scriere cu baza hunteriană "„s-a dovedit un mare succes”". Prevederi pentru sincopa ă-ului în limbile indo-ariene au
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
h". Grafemele retroflexe sunt reprezentate adesea printr-un punct diacritic sub consoana latină care reprezintă grafemele dentale echivalente din propuneri (dintre care unele preced chiar și metodă hunteriană), deși acest procedeu nu a fost acceptat în mod oficial de guvernul indian. Semnele halant sunt indicate fie prin omiterea unei vocale după consoana transliterata sau, în propunerile noi (neaprobate formal de către guvernul indian), cu un punct după consoana în cauză (ex.: जल्दी - "jal.di"). Inițial, italicele erau folosite uneori
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
care unele preced chiar și metodă hunteriană), deși acest procedeu nu a fost acceptat în mod oficial de guvernul indian. Semnele halant sunt indicate fie prin omiterea unei vocale după consoana transliterata sau, în propunerile noi (neaprobate formal de către guvernul indian), cu un punct după consoana în cauză (ex.: जल्दी - "jal.di"). Inițial, italicele erau folosite uneori pentru diferențierea consoanelor că ख („kh”) și ख़ („"kh"”), dar macronii și diacriticele ulterioare au început să fie folosite mai
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
Kafiristan aflat în estul Afganistanului și aspectul european al majorității locuitorilor acestuia (poporul Nuristani); iar finalul este modelat după întoarcerea capului decapitat al exploratorului Adolf Schlagintweit din Kaxgar. Maurice Jarre a realizat muzică acestui film și a invitat muzicieni clasici indieni pentru a participa la înregistrări alături de orchestră simfonica europeană tradițională, amestecând diferite stiluri muzicale, în general inspirându-se din cântecul irlandez "The Minstrel Boy" (împreună cu versurile lui Reginald Heber din "The Son of God Goes Forth to War"). Interpretarea fină
Omul care voia să fie rege (film) () [Corola-website/Science/335097_a_336426]
-
școală britanică. Cu toate acestea, felul său de a fi nu se potrivește cu cerințele care se așteaptă din partea fiului unui soldat britanic și se revoltă. Familiaritatea sa cu viața indienilor și capacitatea sa de a trece drept un copil indian îl ajută să lucreze ca spion pentru britanici în încercarea acestora de a contracara revoluția și invazia Indiei. După ce se alătură omului sfânt, Kim (cu ajutorul îndrăznețului aventurier Mahbub Ali (Errol Flynn)) va avea parte de o misiune periculoasă.
Kim (film din 1950) () [Corola-website/Science/335098_a_336427]
-
filipineză de numai 23 de ani, cauzându-i arsuri severe pe spate și pe picioare. Menajera nu a fost dusă la spital timp de câteva ore, fiind într-un târziu salvată de vărul ei. Într-un alt caz, o cameristă indiană a fost brutalizată de către familia angajatoare și obligată să lucreze în izolare, în condiții grele și fără hrană suficientă, timp de câteva luni. În octombrie 2015, când a încercat să scape, angajatoarea sa saudită i-a retezat un braț folosind
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
2002, Finish Romania, 2006<br> Proză:<br> Eres, 1970, La Gioia, 2003, Zăpezi hawaiiene, 2006<br> Traduceri:<br> Din Kalidasa, Jayadeva, Milarepa, Tagore, Gianni Rodari<br> A fost intervievat, în afară de presa română, de "TV Montecarlo" (28 ianuarie 1990), "TV Națională indiană Doordarshan" (1978) și de ziarele "Nai Dunya" din Indore (1977), "Nav Bharat Time" din Delhi (1983)<br> La 12 iunie 2010 este chemat în Australia, pentru emisiunea în limba română, la Radio 3zzz din Melbourne. Se mai pot consulta:<br
George Anca () [Corola-website/Science/335245_a_336574]
-
(n. 30 octombrie 1909, Bombay - d. 24 ianuarie 1966, Glacier des Bossons/Chamonix) a fost un fizician nuclearist indian. A fost director fondator al unor institute de cercetare cunoscute: "Tata Institute of Fundamental Research" și "Trombay Atomic Energy Establishment" (astăzi "Bhabha Atomic Research Centre"). Bhabha a fost supranumit „tatăl programului nuclear indian”. A avut contribuții la fizica particulelor elementare
Homi Jehangir Bhabha () [Corola-website/Science/335356_a_336685]
-
Bossons/Chamonix) a fost un fizician nuclearist indian. A fost director fondator al unor institute de cercetare cunoscute: "Tata Institute of Fundamental Research" și "Trombay Atomic Energy Establishment" (astăzi "Bhabha Atomic Research Centre"). Bhabha a fost supranumit „tatăl programului nuclear indian”. A avut contribuții la fizica particulelor elementare; împrăștierea electron-pozitron este numită și „împrăștiere Bhabha”.
Homi Jehangir Bhabha () [Corola-website/Science/335356_a_336685]
-
fost traduse opere de medicină, astrologie, filozofie, matematică, artă și arhitectură. De asemenea, Școala din Gundeshapur nu s-a rezumat doar la opere grecești și siriace, au fost traduse și texte din limba sanscrită sau din chineză, precum importantul tratat indian intitulat "Panchatantra". Cu toate acestea, limba în care se preda în universitate era siriaca. Pe parcursul secolului al VI-lea, orașul a devenit faimos datorită școlii teologice nestoriane condusă de călugărul Rabban Hormizd. În anul 638, Gundeshapur a fost cucerit de către
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
povestește despre vizita făcută de el ruinelor așezării Carcosa. Un grup de călători aflați în apropiere de Rio Grande întâlnesc un străin care le povestește modul în care patru bărbați (dintre care unul era chiar el) au fost uciși de indienii apași.
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
Locuitorii insulei, refuză orice contact cu alți oameni, și sunt printre ultimii oameni care au rămas neinfluențați de civilizația modernă . Populația este supusă riscurilor unor potențiale boli infecțioase la care nu au imunitate, respectiv și a violenței din partea intrușilor Guvernul Indian a declarat întreaga insulă, care are dimensiunile Manhattan-ului, precum și întinderile de apă din jurul acesteia, pe o rază de circa 5 kilometri, drept zonă de excludere. Populația Onge era conștientă de existența Insulei Santinelei de Nord, iar numele pe care i
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
de lumini", de pe vasul pentru cercetări hidrografice, "Diligent", al Companiei Indiilor de Est, când se afla în trecere pe lângă aceasta. Homfray, un administrator, a călătorit spre insulă în martie 1867. Spre sfârșitul musonului de vară din același an, nava comercială indiană "Nineveh," a naufragiat pe un recif din apropierea insulei. Cei 106 supraviețuitori, pasageri și membrii ai echipajului, au ajuns pe insulă și au fost atacați de către băștinași. Supraviețuitorii au fost totuși recuperați de către o patrulă a Marinei Regale. O expediție condusă
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
unei nave. O patrulă de salvare a debarcat pe insulă și a lăsat daruri pentru băștinași înainte să se intoarcă la Port Blair. Portman a mai vizitat insula de câtevar ori între ianuarie 1885 și ianuarie 1887. Patrule de exploratori indieni cu ordinul de a stabili relații de prietenie cu locuitorii Santinelei de Nord, au debarcat la intervale de câțiva ani începând cu anul 1967. În 1975, Leopold al III-lea al Belgiei, într-un tur al insulelor Andaman, a fost
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
pentru echipaj, cu scopul de a se putea apăra, dar nu le-au primit din cauza unei furtuni care a blocat toate navele care se îndreptau spre ei. După o săptămână, echipajul a fost salvat de un elicopter contractat de "Comisia Indiană pentru Petrol și Gaze Naturale". Primul contact pașnic cu băștinașii Insulei Santinelei de Nord, a fost făcut de către Trilokinath Pandit, directorul Centrului de cercetări antropologice din India și de către colegii săi pe 4 ianuarie 1991. Vizitele indienilor pe insulă au
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
de către colegii săi pe 4 ianuarie 1991. Vizitele indienilor pe insulă au încetat în 1997. Băștinașii au supraviețuit cutremurului din Oceanul Indian din 2004, inclusiv tsunami-ului ce a urmat după acesta. La trei zile după eveniment, un elicopter al Guvernului Indian i-a observat pe câțiva dintre locuitori care au început să arunce cu săgeți și pietre spre aeronavă. Chiar dacă tsunami-ul a afectat zonele de pescuit ale băștinașilor, se pare că aceștia s-au adaptat. Pe 26 ianuarie 2006, doi
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
un tratat de cosmologie jaina, în sanscrită, "Lokavibhaga" (« Părțile Universului »), numerele sunt scrise potrivit principiului pozițional, deși cifrele sunt scrise literă cu literă, « sunya » (semnificând « vid ») indica o absență de valoare. Cea mai veche apariție a utilizării poziționale a cifrelor indiene, de la unu la nouă, datează din 595. Acest uz se regăsește în mai multe locuri ale subcontinentului în secolul al VII-lea, generalizându-se începând din secolul al IX-lea. În 628, Brahmagupta descrie « sunya » ca un număr, în lucrarea
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]