6,226 matches
-
spre fapte antisociale și ignoranța unui alt individ, lucru care poate facilita infracțiunea". Formele punitive ale actelor delincvențiale au drept obiectiv o reorientare valorică a individului în vederea diminuării tendințelor de recidivă a faptelor, ceea ce ridică, implicit, problema reinserției sociale a infractorului. Ca o măsură de siguranță pentru societate, izolarea și excluderea infractorilor într-un spațiu socio-cultural "marginal" favorizează, într-un grad semnificativ, apariția și susținerea unei subculturi delincvente, prin caracterul relațiilor (formale și informale) pe care deținuții le stabilesc în cadrul unor
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
facilita infracțiunea". Formele punitive ale actelor delincvențiale au drept obiectiv o reorientare valorică a individului în vederea diminuării tendințelor de recidivă a faptelor, ceea ce ridică, implicit, problema reinserției sociale a infractorului. Ca o măsură de siguranță pentru societate, izolarea și excluderea infractorilor într-un spațiu socio-cultural "marginal" favorizează, într-un grad semnificativ, apariția și susținerea unei subculturi delincvente, prin caracterul relațiilor (formale și informale) pe care deținuții le stabilesc în cadrul unor grupuri. Mai mult, experiența comună împărtășită de aceștia, valorile și atitudinile
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
într-un spațiu socio-cultural "marginal" favorizează, într-un grad semnificativ, apariția și susținerea unei subculturi delincvente, prin caracterul relațiilor (formale și informale) pe care deținuții le stabilesc în cadrul unor grupuri. Mai mult, experiența comună împărtășită de aceștia, valorile și atitudinile infractorului față de lumea "de afară", specificul penitenciarului reprezintă factori importanți în explicarea acestei subculturi. Penitenciarul reprezintă un mediul socio-cultural care depersonalizează individul: acesta în plin proces de adaptare la noul mediu dezvoltă idei depreciative despre societatea exterioară și, chiar, despre sine
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
o alternativă a mediului carceral, dar cu efecte mult mai puțin devastatoare asupra personalității individului, serviciul de probațiune reprezintă o metodă cu un pronunțat caracter socio-pedagogic, un echilibru între consiliere și asistență. Fiind o metodă aplicată doar anumitor categorii de infractori, selectați în funcție de particularitățile de personalitate ale individului, gradul de receptivitate a acestuia, precum și tipul de infracțiune comis, are drept scop o reconfigurare a sistemului de valori ale individului, atitudinile și conduitele față de societate, în general, ceea ce micșorează semnificativ riscul de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și asistat pe toată durata procesului de reorientare a valorilor și normelor sale, îi sunt protejate drepturile și libertățile civile, ceea ce permite o reinserție socială a acestuia mult mai validă decât în cazul individului eliberat din penitenciar. Reinserția socială a infractorului, privită din perspectiva celor două alternative punitive, dispune de grade variate de reușită. În timp ce mediul penitenciarelor denaturează sistemul valoric al individului (este o adevărată școală pentru noi infracțiuni), probațiunea prin serviciile de consiliere și asistare a delincventului asigură acestuia o
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
iși mențină locul de muncă, să urmeze cursuri de calificare, perfecționare profesională. Astfel, prin comparație, probațiunea reprezintă un sistem complex și bine adaptat la varietatea actelor antisociale, care prin natura serviciilor sale permite o facilă și validă reintegrare socio-profesională a infractorului. Problema reinserției infractorului, dar mai ales prevenirea recidivei evidențiază nevoia imperioasă de schimbare atât a mentalității delincventului, cât și a reprezentanților centrali ai sistemelor punitive, cu scopul de a reevalua specificitatea psihicului celui pedepsit, precum și consecințele condamnării lor, toate acestea
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de muncă, să urmeze cursuri de calificare, perfecționare profesională. Astfel, prin comparație, probațiunea reprezintă un sistem complex și bine adaptat la varietatea actelor antisociale, care prin natura serviciilor sale permite o facilă și validă reintegrare socio-profesională a infractorului. Problema reinserției infractorului, dar mai ales prevenirea recidivei evidențiază nevoia imperioasă de schimbare atât a mentalității delincventului, cât și a reprezentanților centrali ai sistemelor punitive, cu scopul de a reevalua specificitatea psihicului celui pedepsit, precum și consecințele condamnării lor, toate acestea reflectându-se ulterior
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
mai scăzută decât a celorlalte două, atunci are loc comportamentul antisocial. I. Oancea (1998) în urma unei analize detaliate elaborează o diferențiere a cauzelor comportamentelor infracționale, după cum urmează: o cauze generale (cele care fac referire la mediu, cele legate de persoana infractorului); o cauze speciale (vizează doar un anumit sector); o cauze parțiale (vizeaza un segment dintr-un șir cauzal); o cauze obiective (derivate din aspecte obiective, de exemplu: consum excesiv de alcool); o cauze subiective (privesc aspectele psihice ale actului infracțional); o
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
prospectivă care deține un rol semnifcativ întrucât permite studiul asupra evoluției delincvenței în viitor. Rândurile de mai sus demonstrază încă o dată, dacă mai era necesar, caracterul inter- și pluridisciplinar al studiului asupra delincvenței, indiferent de forma, gradul acesteia, sau vârsta infractorului. Ținând seama de trăsăturile caracteristice domeniului, orice specialist interesat de fenomenologia delincvenței nu poate omite câteva întrebări cheie: 1. Care sunt cauzele care-i determină pe indivizi să comită acte antisociale, delincvente? 2. Cum poate fi evaluată o conduită delincventă
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
la această etate sunt considerate mai degrabă ca fiind aberante decât antisociale. * Sexul Studiile desfășurate asupra semnificației apartenenței sexuale și natura infracțiunii, a actului deviant săvârșit au evidențiat că genul reprezintă unul din cei mai semnificativi indici de diferențiere a infractorilor de neinfractori (Voinea, 1999). Evaluarea actelor antisociale din perspectiva acestui factor au permis identificarea unor importante diferențe atât din perspectivă calitativă (bărbații sunt inclinați preponderent spre infracțiuni bazate pe forță, în timp ce femeile "agrează" în mod special furturile, înșelăciunile, infracțiuni legate
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
doar aspectele calitative ale actului infracțional, dar nu și aspectul cantitativ. Astfel, putem afirma că există o corelație invers proporțională între nivelul de școlarizare și gradul violenței și agresivității specifice unui anumit act infracțional. Totodată, este cunoscut faptul că frecvența infractorilor cu un nivel scăzut de educație școlară este net superior celor cu studii liceale și mai mult, a celor cu studii superioare. * Starea civilă Statutul marital al individului reprezintă un factor semnificativ în analiza actului infracțional; rezultatele statistice subliniază o
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
scăzut de educație școlară este net superior celor cu studii liceale și mai mult, a celor cu studii superioare. * Starea civilă Statutul marital al individului reprezintă un factor semnificativ în analiza actului infracțional; rezultatele statistice subliniază o superioritate numerică a infractorilor necăsătoriți față de cei căsătoriți. Din rândul celor căsătoriți, cei care nu sunt părinți sunt semnificativ mai înclinați spre acte deviante, copiii reprezintă un plus de responsabilitate și abaterea individului de la eventuale acte delincvențiale. De asemenea, din rândul celor divorțati se
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
31). O înțelegerea aprofundată a factorilor psihologici cauzatori ai comportamentelor antisociale manifestate de diferiți indivizi presupune o analiză detaliată asupra fiecăreia, cele mai incriminate fiind: imaturitate intelectuală și afectivă, complexele de inferioritate, precum și frustrarea. * imaturitatea intelectuală acea particularitate a personalității infractorului manifestată prin "incapacitatea acestuia de a prevedea pe termen lung consecințele acțiunii sale [...] capacitatea redusă de a stabili un raport rațional între pierderi și câștiguri în proiectarea și efectuarea unui act infracțional, trecerea la infracțiune făcându-se cu prudența minimă
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
pot duce la tentative sau chiar crime propriu-zise. Capitolul 2 Interpretarea delincvenței fundamentată de tipologii ale personalității În psihologie, sunt luate în calcul și studiate temperamentul, aptitudinile și caracterul, deoarece sunt considerate ca adevarate unități de bază ale personalității unui infractor, pot contribui la explicarea și înțelegerea faptei concret săvârșite și stabilirea cât mai corect a măsurilor de corectare adecvate. Temperamentul exprimă dinamica generală a persoanei, disponibilul său energetic, care se manifestă și imprimă o notă dominantă tuturor trăsăturilor și comportării
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
reacții, dar poate fi considerată și o particularitate de temperament, o caracteristică a firilor introvertite. Aceeași problemă există și în ceea ce privește perseverența (Al. Roșca, 1943, p. 44). În determinarea personalității făptuitorului, trebuie să se analizeze o serie de elemente precum: • vârsta infractorului: reprezintă o caracteristică cu un grad foarte crescut de individualitate și poate oferi indicii valoroase privitoare la gradul și coeficientul de dezvoltare bio-psiho-socială a individului. Evaluarea infracțiunii din prisma vârstei, atât cea cronologică, cât și mentală, facilitează înțelegerea rațiunii actului
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de a se remarca în cadrul grupului, sunt nesupuși în fața autorităților, prezintă accentuate tendințe spre o exprimare directă etc. Toate aceste particularități psihosomatice sunt favorizate de un mediu socio-cultural puternic carențat: familii neînțelegătoare, instabile și lipsite de afectivitate și ținută morală. Infractorii minori, asemenea celor majori, pot fi clasificați după prezența sau absența unor indici calitativi: • prezența sau absența intenției: actele comise au fost realizate fară o intenție anume, ci au fost spontane, sau dimpotrivă, au fost premeditate; • în funcție de numărul infracțiunilor comise
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
care apar la unii delincvenți) care pot cauza anumite întârzieri în maturarea socială, fie pot determina tulburări psihice; * deficiențe intelectuale studii în domeniu au arătat o netă creștere a șanselor spre acte antisociale de către cei cu capacități intelectuale reduse. Procentajul infractorilor cu deficiențe mentale este similar, ca și frecvență, cu cel al indivizilor cu tulburări emotiv-afective. Unii autori au subliniat un risc crescut spre infracționalitate în cazul indivizilor unde deficiența mentală este asociată cu acele carențe emotiv-afective (minorul trăiește mai mult
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
cu semnifcative respingeri ale sistemului moral-normativ, dorința de a avea o viață ușoară, fără grija zilei de mâine etc. * Influența factorilor familiali în dezvoltarea comportamentelor delincvențiale Am remarcat și în rândurile de mai sus importanța mediului din care provine minorul infractor, de modelele educaționale pe care și le înșușește pe parcursul etapelor ontogenetice. Putem vorbi de delincvență abia după vârsta de 14 ani când se presupune că se dezvoltă conștiința morală și discernământul. Pană la acestă etapă ontogenetică, rolul familiei este de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
precum și o labilitate emotiv-afectivă, cu reacții inconsistente vis a vis de stimulii din jur. b. Inadaptarea socială este cauzată de o insuficientă maturare socio-afectivă asociată cu carențe instructiv-educative, caracteristice grupurilor din care provine delincventul medii dezorganizate: orfani, părinți divorțați, părinți infractori, părinți alcoolici. Implicarea carențelor educative care afectează dezvoltarea maturității sociale a fost analizată de R. Mucchielli prin teoria disociabilității (Preda, V., 1998, p. 80) care se exprimă prin următoarele repere: neacceptarea colectivității, a societății; falsa percepție socială a celor din
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
a se vedea modelul teoretic asupra devianței privită din perspectiva interconexiunii dintre trăsăturile individului și facilitatorii sociali) se poate observa o rezistență semnificativ scăzută în fața excitanților din mediul ambiant decât la ceilalți indivizi. Stimularea excesivă provine din sensibilitatea deosebită a infractorului cât și din forța specifică a stimulului, în condițiile în care lipsesc inhibițiile pe linie socială. d. Duplicitatea comportamentului delincvent reprezintă comportamentul simulat al delincventului, care fiind conștient de caracterul antisocial, distructiv al faptelor sale, disimulează comportamentul pentru a scăpa
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
socială. d. Duplicitatea comportamentului delincvent reprezintă comportamentul simulat al delincventului, care fiind conștient de caracterul antisocial, distructiv al faptelor sale, disimulează comportamentul pentru a scăpa de pedeapsă (fie cea a comunității, fie cea a autorităților). Atât predelincvențial și / sau post-delincvențial, infractorul poate juca rolul omului cinstit, cu preocupări care nu are legături cu actul comis. La nivelul proceselor psihice (de la cele primare senzația, percepția, reprezentările, până la cele superioare memoria, imaginația, atenția gândirea și limbajul, voința, motivația, afectivitatea) mecanismele care generează comportamentul
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
generează comportamentul delincvent. Prin imaturitate intelectivă (intelectuală) se înțelege o capacitate redusă pentru stabilirea unui raport relațional între câștiguri și pierderi în cazul proiectării și realizării unui act delincvent (analiza beneficiului și a sancțiunii posibile). 2.3. Tipologii psihologice ale infractorilor După cum reiese din "teoriile comportamentului deviant" analizate mai sus, precum și a factorilor prezentați, este lesne de înțeles că demersul de elaborare a unei taxonomii a delincvenței trebuie să țină seama de trăsăturile specifice infractorului. Tipologiile psihologice efectuate de specialiști în
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
posibile). 2.3. Tipologii psihologice ale infractorilor După cum reiese din "teoriile comportamentului deviant" analizate mai sus, precum și a factorilor prezentați, este lesne de înțeles că demersul de elaborare a unei taxonomii a delincvenței trebuie să țină seama de trăsăturile specifice infractorului. Tipologiile psihologice efectuate de specialiști în caracterizarea infractorilor au fost diferite în funcție de criteriul utilizat, cum este corelația între structurile bioconstituționale și caracteristicile psihocomportamentale. O laborioasă tipologizare a infractorilor a fost făcută de L. Yeblonshi (1990 apud A. Zdrenghea, 1992) prin
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
reiese din "teoriile comportamentului deviant" analizate mai sus, precum și a factorilor prezentați, este lesne de înțeles că demersul de elaborare a unei taxonomii a delincvenței trebuie să țină seama de trăsăturile specifice infractorului. Tipologiile psihologice efectuate de specialiști în caracterizarea infractorilor au fost diferite în funcție de criteriul utilizat, cum este corelația între structurile bioconstituționale și caracteristicile psihocomportamentale. O laborioasă tipologizare a infractorilor a fost făcută de L. Yeblonshi (1990 apud A. Zdrenghea, 1992) prin luarea în considerare a modului în care personalitatea
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
a unei taxonomii a delincvenței trebuie să țină seama de trăsăturile specifice infractorului. Tipologiile psihologice efectuate de specialiști în caracterizarea infractorilor au fost diferite în funcție de criteriul utilizat, cum este corelația între structurile bioconstituționale și caracteristicile psihocomportamentale. O laborioasă tipologizare a infractorilor a fost făcută de L. Yeblonshi (1990 apud A. Zdrenghea, 1992) prin luarea în considerare a modului în care personalitatea infractorului afectează comportamentul deviant. Astfel, autorul împarte delincvenții în: • criminali socializați,criminali nevrotici; • criminali psihotici; • criminali sociopați. * Criminali socializați, care
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]