6,649 matches
-
vremea lui de unele scrieri și personaje trăitoare în zona țărilor est-europene, inclusiv în România. Important este că un Constantin Noica, Dinu Pillat, Sergiu Al-George sau N. Steinhardt au reflectat și ei asupra dozării severității cu înțelepciunea și armonia prin intuiții și studii râvnitoare. Și cum s-ar putea vedea o Cetate cu oamenii ei, cu tezaurul său cultural și prin ochii și gândirea lui Michel de Montaigne? Poate prin prisma principiilor lui, poate prin filtrul unor abstracții și realități, împărtășind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cei ce vin în contact cu tainele manuscriselor și cărților vechi, cu lumea paradisiacă a bibliotecii. La Iași, iubitorii de texte vechi au posibilitatea, sub strictă supraveghere, să pipăie, răsfoiască, să admire paginile frumos miniate și ornamentate cu o inegalabilă intuiție artistică, azi îngălbenite de veacurile scurse. Adesea am văzut personal ochii uluiți și umeziți ai celor care priveau, de exemplu, Sfântul Augustin. Sermones de clericorum. Vita et moribus, apărut la Padova în 1484, aflat în tezaurul Bibliotecii "Gh. Asachi". Venind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
zilei care a cuprins întreg spațiul orașului. Dacă poezia are sau nu legătură cu realul, faptul acesta trece în plan secundar. De ce se îndoiesc poeții de ecourile în etern? Dar ei se situează la nivelul simbolului, suferinței asumate și mărturisite, intuiția unora atinge infernul existențial, au însă puterea miraculoasă de a ieși din nou la lumină, atunci vitalitatea inspirației înlătură neputința și gândul lor se înalță spre albastrul cerului necuprins. Poeții scaldă în apele Logosului întregul ființei și mereu sunt sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
spre trecut, nu pentru că privirile spre viitor străbat straturi opace, greu de cucerit pentru a ieși la lumina perspectivei. Nu, nu acesta ar fi motivul. Întoarcerea la rădăcini este mai simplă și concretă, mai convenabilă, pe când metafizica viziunii e complexă, intuiția perspectivei este incertă și imaginația uneori de proporții fabuloase o ia întotdeauna înaintea realității. "Valorile dramatice ale rădăcinii se condensează în contradicție unică: rădăcina este mortul viu. Această viață subterană este intim simțită. Sufletul care visează știe că această viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de a lega studiile culturale de teoria postmodernă poate fi găsită în studiul lui Dick Hebdige Ascuns în lumină (1988). Hebdige dorește "să exploreze dimensiunile pozitive și reale" determinate de diferitele dispute generate de prefixul "post" și să le asimileze intuițiile în studiile culturale astfel revitalizate. După o lungă listă de elemente descrise ca "postmoderne", Hebdige menționează că tocmai multiplicitatea fenomenelor desemnate ca postmoderne sugerează că "ne aflăm în prezența unui termen pompos dar lipsit de fond". Totuși, în loc să-l eticheteze
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
imagini ale mutațiilor fizice în peliculele mai recente, după părerea mea, reprezintă, în mod simbolic, cancerul în evoluția sa, aflat într-o ascensiune rapidă, cam așa cum este înfățișată creșterea animalelor și a plantelor în filmele lui Walt Disney. Dacă această intuiție a mea este corectă, atunci fascinația și oroarea cu care publicul privește scenele în care corpurile suferă mutații bizare se explică în parte prin această adînc înrădăcinată teamă de cancer și de decrepitudine fizică. În Poltergeist, de exemplu, apare un
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
al filmului oferă o alegorie a temerilor burgheziei și voi aborda pelicula tocmai din această perspectivă. Carol Clover (1992) atrage atenția asupra faptului că în Poltergeist I femeile au o poziție privilegiată. Mama și fiica apar ca avînd mai multă intuiție și o mai mare capacitate de clarviziune, parapsihologul este o femeie, ca și mediumul; femeile sînt prezentate, așadar, ca personaje mai puternice decît bărbații. Tatăl apare ca neajutorat, privind de pe tușă la ce se petrece, în timp ce femeile controlează discursul, dar
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
marele lui dar de a-și atrage simpatiile cât și cu in tuiția lui politică sigură, un mare ascendent asupra celorlalți fruntași, a luat conducerea reală a guvernului. Direcția partidului a împărțit-o multă vreme cu C.A. Rosetti. Pe lângă intuiția politică, care-l călăuzea sigur printre controversele și problemele politice, Ion Brătianu era un psiholog; el cunoștea natura omenească, deci cunoștea slăbiciunile omului: cupiditatea și vanitatea. În tot timpul guvernării lui de 12 ani, mai ales în epoca atotputerniciei sale
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
precum am spus - și a căzut prin ceea ce l-a făcut să trăiască; a căzut din cauza necredinței oamenilor. Ion Brătianu a fost omul providențial al epocii sale. Deși numai autodidact, deși nu avea nici o specialitate dobândită prin catedră, avea însă intuiția puternică a omului de stat. și era, mai presus de orice, un puternic mânuitor de oameni, un bărbat politic cu o înaltă cunoaștere a manevrei politice și un om cu un tact admirabil. Întotdeauna animat, niciodată supărat, se folosea minunat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
specialitate. Aceste elemente contribuie la promovarea speranțelor de vindecare și folosirii strategiilor de adaptare la stres și a mecanismelor de sprijin. Totuși, la o ultimă analiză, domeniul prevenirii primare acordate după traumă se bazează în prezent mai degrabă pe o intuiție bazată pe experiență decît pe informații empirice solide. Prevenirea secundară și tratamentul stresului acut Prevenirea secundară urmărește reducerea prevalenței tulburărilor, prin identificarea din timp a problemelor și prin intervenții care să împiedice agravarea lor. Prin urmare, următoarea întrebare ar fi
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
o acțiune perpetuă, se deosebește de deism (orientare filozofică-religioasă, sec. XVII-XVIII) 44. teozofia = nume dat diferitelor doctrine filozofice-religioase de origine orientală care susțin posibilitatea cunoașterii nemijlocite a „esenței lui Dumnezeu” ori a esenței divinității cu ajutorul unei „iluminări” și al unei intuiții mistice aparte 45. tradiționalism = tendință de supraevaluare a tradiției (folclorului, istoriei) și de respingere a modernismului și a ideii de selecționare critică și de interpretare a lor; ex. doctrina iudaică susține că adevărurile absolute au fost revelate de Dumnezeu lui
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Festivalului Umorului, face o prezentare elogioasă autorului acestei cărți: „Teodor Pracsiu... e un critic teatral avizat. Are spiritul cumpănit al intelectualului ce judecă în liniște și responsabil. Ca participant la viața teatrală, îmbogățit mereu cu lecturi întinse și favorizat de intuiții estetice ce-i nutresc diagnozele privitoare la calitatea pieselor și a operelor scenice, el are capacitatea, probată, de a oferi realităților conspectate o oglindă reală. Adică nedeformantă. Lucidă. Uneori cu reflexe joviale, ori ironice (nimerite) sau cu maliții (de diferite
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
primitoare și dornică de fii destoinici ce judecă în liniște și responsabil. A fost norocul elevilor de la Școala generală din Fălciu, mai întâi, pentru ca, începând din 1990, să profite din plin de calitățile de dascăl fin și rafinat, favorizat de intuiții estetice, elevii Colegiului Economic „Anghel Rugină”. Îmbogățit de lecturi întinse, a avut permanent capacitatea probată de a oferi realităților conspectate o oglindă reală, nedeformată, lucidă. A fost timp de 25 de ani cronicar dramatic, teatral, lucru rar, dar cu real
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
și individuală "pătrundere a tâlcurilor" (ca metodă personală, "patentată"), înțelegerea noimelor și regizarea lor cât mai firească într-un sistem. Iar cea mai subtilă relație, care se întâmplă doar în conștiința, în intimitatea autorului ar fi cea dintre erudiție și intuiție, aceasta din urmă ținând nemijlocit de creație, de procesul de plăsmuire artistică sau (doar...) culturală, sau cultural-artistică, precum în cazul eseurilor considerate bine închegate, ca stil auctorial, încât să nu iasă la iveală tivurile, liniile de sudare, să zic. Concomitent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
suntem în alte timpuri!) și începem să...sporovăim. Angela face o cafea la ibric, de undeva se aude o muzică veche, mi-o imaginez pe Angela la pian, cred că ar cânta precum scrie: cu minuțiozitate, calm, rafinament. Gândul zboară, intuiția mea merge în direcția bună. Angela îmi oferă o carte cu autograf. Zâmbesc, și eu i-am adus o carte (volumul II de interviuri), dar...nu îndrăznesc s-o fac. Nu încă. Încerc să mă apropii de această femeie fascinantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ulterior și personalitatea și drumul. Ursitele fac ce fac și leagă sau dezleagă. Angela este un nume ce m-a găsit, așadar, pe 19 iunie 1957, abia născută, pe la prânz, în brațele părinților mei. Desigur, totul e un amestec de intuiții, revelații, memorie și poveste de viață și de nemurire. Prenume de inspirație religioasă, Angela corespunde numelui de origine latină Angelus, care are la baza substantivul "angelus", tradus prin "înger", "trimis al lui Dumnezeu", "sol al divinității". Cuvântul a fost împrumutat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ochii ei, mi-am văzut viețile apropiindu-se și părăsindu-mă, prin ochii ei, prin cuvintele ei am regăsit bucățile de hârtie ruptă dintr-un poem dedicat întâlnirii cu Lupasco și cu terțul tainic inclus, cealaltă lume veghează, neîntrupată, prin intuițiile ei mi-am perceput respirația, de fapt o aptitudine pentru revoltă și fidelitate, și am știut că aceasta este starea mea în limba română și în pământ o femeie se simte atrasă de pământ ca de un fiu care va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a lui Pompiliu Constantinescu, dar, în plus, în pitoresc-umoral uneori, polemic și moralist. (...) Deși considerat un fel de copil teribil în cadrul grupării, se afirmă în anii '45 ca un critic deplin. Cronicile și articolele din publicația sibiană contrastează prin profunzimea intuiției și rafinamentul expresiei, în comparație cu articolele ușor posace din primul său volum de după al doilea război Confluențe literare... A.B.Totuși, în acel prim volum cuprindeați studiile dumneavoastră scrise în perioada imediat anterioară, începând de prin 1955 încoace. Ele tratează despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
chiar din prima? Mor sau nu mor? - Nu se moare chiar așa ușor, prietene! Corpul subtil are calitatea de a te avertiza cu mult înainte de apariția bolii! - Cum așa? Ce, corpul subtil este medicul nostru de familie?! - Iar îți funcționează intuiția! Da, corpul subtil se comportă asemenea unui medic de familie pentru că, prin intermediul unor înțepături, al unor furnicături la nivelul degetelor sau chiar al centrilor energetici (numiți chakre - în sanscrită), ne dă semnale de apariție iminentă a suferinței! - Și, atunci? Ce
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
europene... Nu se punea problema autostrăzilor! Dar, cum viața bate filmul, naționalul nostru s-a dovedit a fi o cale bine... garnisită cu găuri de toate mărimile, pe măsura încăpățânării mele: n-am vrut să aplec urechea la sfaturile și intuiția majorității feminine a echipajului mașinii. Cel mai mult a avut de suferit această ascultătoare, docilă și extraordinară Dacia 1300 pe care o conduc. De câte ori este părtașă la acțiuni sahaj, se comportă admirabil: motorul bate regulat, ne suportă tuturor mofturile, absoarbe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ceva mai mare) pe trotuar. În prima fază nu mi-am dat seama despre ce era vorba și am ignorat scena. L-am depășit prin câțiva pași grăbiți. Dar... luând seama la bețele pe care acesta le curăța de coajă, intuiția m-a trimis cu gândul la trestia de zahăr. M-am întors și... nu m-am înșelat. Meșteșugul era simplu: după ce îndepărta partea lemnoasă, rămânea miezul gălbui, pe care apoi îl porționa în fragmente mici, cam de trei centimentri. Foarte
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Cernăuți 1926, la Tipografia Mitropolitul Silvestru. Anuarul VI-VII pe anii școlari 1926/1927 și 1927/1928 era publicat de directorul Liceului Emilian Goraș la Institutul de Arte Grafice și Edituri „Glasul Bucovinei” și cuprindea și un studiu referitor la „Intuiția în învățământul științelor naturale” de prof. Artur Bosch. * Alexandru Vitencu Anuarul Liceului Ortodox de băieți (fost Liceul real ortodox nr.1), Cernăuți pe anii școlari 1925-1926, 19271928 și anii 1928/1929 1929/ 1930 și 1930/1931 (Anii LIV și LV
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
acestui proiect, început mai întâi cu publicarea originalului scrisorilor în patru fascicule succesive ale periodicului Archævs, ar fi fost mult mai dificile fără ajutorul domnului Håkan Hallberg, assistant librarian la Carolina Rediviva din Uppsala. În ianuarie 2001, el răspundea prompt intuiției noastre că în arhivele uppsaliene s-ar putea afla epistole ale lui Eliade către Wikander, trimițând la București copiile celor 54 de scrisori adunate cu grijă de corespondentul suedez, epistole mereu scrise de mână, în perioada pariziană pe file de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
5 Hasdeu înregistrează continuitatea unei tradiții arhaice, amplu documentată de istoriografia grecească și latină până la supraviețuirea ei în formele culturii populațiilor contemporane iranofone, literatura de dialect ghilani. Posibilitatea extinderii ariei comparative la literatura populară afgană și kurdă conține o bună intuiție, din păcate neamplificată de Hasdeu 6, a continuității motivelor zoroastriene la nivelul folclorului kurd, bunăoară, anticipând astfel un câmp de cercetare care avea să se contureze pregnant, în Europa, abia în secolul următor 1 și care l-ar fi înrudit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a urmări extensia mai largă a acestor asemănări. Dincolo de orice constrângere trifuncțională, Eliade putea recunoaște cu o anumită solidaritate, deja la stadiul anilor ’40, că această interpretare poate fi omogenă cu premisele relevanței istorico-religioase a materialelor folclorice, basmelor și legendelor: „intuiții primordiale”, exprimate la un moment dat prin simboluri sau teologeme, care nu se pierd, dar își găsesc, în timp, alte vehicule ale transmiterii, chiar sub forma degradată a superstițiilor 4. Haskell Lectures pe care Wikander le ține la Chicago în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]