6,186 matches
-
de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Să începem cu aceea care, paradoxal, a fost multă vreme cea mai puternică dintre aceste influențe: cea occidentală. În Muntenia, mesele domnești din a doua jumătate a secolului al XVI-lea sunt descrise de italianul Franco Siveri: „Mâncările lor sunt alese și bine gătite; cu toate acestea, principele obișnuia să mănânce totdeauna feluri gătite italienește și ținea în acest scop servitori italieni și francezi foarte iscusiți.“ Șapte decenii mai târziu, Paul de Alep (aflat în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
o arată și numele lor, „patlagene“, din turcescul patlican, în timp ce numele italienesc al vinetei este melanzana, din spaniolul berengena, care provine din arabă, din badinjan; anghinarea din Balcani a descins direct în paginile manuscrisului, numele provenind din grecescul ankinára, în timp ce italienii, care au primit o direct de la arabi, i-au păstrat și denumirea (carciofo, din arăbescul karciuf ). Scoicile (stridiile) sunt prezente în șase rețete inspirate de cărți de bucate italienești: în majoritatea cazurilor sunt fripte pe grătar, tehnică simplă recomandată încă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
că printre ingredientele folosite de cei doi „revoluționari“ apare și „triufa“! Pe de altă parte, bucătăria noastră aristocratică a suferit prea multe influențe, nici una dintre ele neavând suficient timp la dispoziție pentru a se româniza. Și francezii au preluat de la italieni, în timpul Renașterii, dar și-au depășit maeștrii și au dat o notă originală tuturor bucatelor împrumutate, notă obținută inclusiv prin preluarea multor elemente din bucătăriile lor regionale. În cazul nostru, succesiunea rapidă a unor modele gastronomice foarte diferite a făcut
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în cunoașterea străinului, să-l perceapă ca seamăn și ca diferit"24. Există o tendință de înțelegere a identității celorlalți în termeni de naționalitate; așa cum românii sunt percepuți ca ospitalieri, prietenoși, dar și cerșetori, hoți, și noi îi privim pe italieni ca fiind gălăgioși, pe englezi sobri, pe nemți serioși și harnici. Identitatea se oferă în termenii de "noi" și "ei, ceilalți". Anii `90 au accentuat interesul crescut pentru interculturalitate, datorită condițiilor istorice (căderea comunismului și libera circulație a oamenilor a
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Există rezolvări? Aspecte cheie care ne ajută să analizăm datele cercetării Datele acestui studiu ne relevă faptul că: Angajații italieni: * recunosc situațiile de discriminare și de încălcare a drepturilor pe care le au, spre deosebire de România unde nu se recunosc; * angajajați italieni cunosc și căile de rezolvare a acestor situații care sunt multiple și nicidecum ca în România: exclusiv de a-și schimba locul de muncă. Peste 80% dintre firme și organizații au prevăzute în regulamentele lor interne prevederi privind hărțuirea sexuală
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
90% dintre angajații din Italia spre deosebire de 70% dintre angajații din România declară că șeful/șefa lor îi ajută să-și îmbunătățească munca. Femeile în management și parteneriatele de valoare Succesele femeilor sunt puse pe seama unui parteneriat bun. În opinia angajaților italieni cași acelor români bărbații fac carieră mult mai ușordecât femeile și în majoritatea cazurilor independent. Femeile manager și riscul Iată câteva opinii foarte asemănătoare în rândul respondenților din ambele țări. Pentru femeile manager, succesul în afaceri implică acceptarea riscului, acesta
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
afaceri implică acceptarea riscului, acesta nefiind însă un comportament tipic feminin. Femeile se autoplasează mai degrabă în jurul unor valori "familiale" precum stabilitatea sau siguranța. În funcție de răspunsurile primite se oferă recomandări și soluții commune, valabile atât pentru angajații români cât și italieni în sensul îmbunătățirii managementului diversității de gen în organizații: 1. încurajarea comportamentelor care corectează stereotipurile: femeile și bărbații aplică pe posturi considerate tipice celuilalt gen; colegii și șefii sprijină angajatul/angajata care se află pe o poziție tipică celuilalt gen
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
lor mai mult au minat decît au întărit identitatea colectivă a francezilor. În Italia, de asemenea, artizanii unificării au trebuit să consacre o mare parte a energiei lor în încercarea de a-și convinge concetățenii că erau în primul rînd italieni și abia după aceea catolici. Cît despre Spania, este notoriu faptul că războiul civil din anii 1936-1939 a fost un război religios tardiv. Țările scandinave au ignorat această contradicție dintre identitatea lor politică și religioasă în măsura în care acestea erau atît de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
rareori conducătorii aveau aceeași identitate cu supușii lor; ei doar împrumutau identitatea politico-națională a Statului deasupra căruia domneau. Dar această convergență caracteristică vechiului regat al lui Louis al XVI-lea și altor cîtorva state constituie mai curînd excepția decît regula. Italienii și germanii nu dispuneau de un Stat cu care să se poată identifica în mod colectiv, deși și ei se considerau națiuni. Dincolo de aceasta, numeroase state ale Europei Centrale și chiar scandinave care nu posedau nici un fel de avantaj propriu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a călătoriilor pline de speranță, în străinătate, reprezintă deja boală, morbiditate, presentiment al morții"205. Nu se putea să fii mai explicit în exaltarea tacită a virtuților particulare ale poporului german considerat primitiv atît de către francezi, de englezi sau de italieni cît și de către aristocrația luminată care domnea asupra lui. Totuși, a trebuit să fie publicate Idées sur la philosophie de l'histoire de l'humanité în anii 1784-1791, pentru ca viziunea lui Herder să devină cu adevărat inteligibilă și nuanțele să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Herder sau ale lui Renan, Kappeler distinge trei tipuri ale naționalismului etnocultural. În primul rînd se referă la cel ce se manifestă în secolul al XIX-lea în comunitățile naționale lipsite de suveranitate sau dispersate politic: este cazul germanilor, al italienilor, al grecilor sau al polonezilor de la 1820 și mai tîrziu al balticilor și armenilor. Cel de-al doilea tip se observă după Kappeler, în acele comunități care, mai mult decît de o frustrare politică, suferă de un deficit al unității
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
societăți în căutare de identitate colectivă este aici cel puțin la fel de mare ca în Germania, cu deosebire că lipsește exaltarea generată de detestarea francezilor și a revoluției lor. Marea speranță a unui Risorgimento, a unei insurecții care să le redea italienilor gloria lor antică va însufleți întreaga populație de la 1750 încolo. Aceasta se răspîndește mai ales sub impactul remanierilor na-poleoniene, fapt ce va fi ilustrat în romanul istoric din epocă, al căror prototip este creat de Manzoni în 1822, prin Logodnicii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
naturală de a subzista: cei care le populează continuă să-și conceapă patria ca pe un fel de caleidoscop politic. Germanii se referă la Italia printr-o formă de plural (italian semnificînd Italiile, așa cum am spune Americile). Chiar mulți dintre italieni tind să-și imagineze același lucru 263 de vreme ce omogenizarea lor lingvistică este mai puțin avansată decît cea a Germaniei. Mazzini este iacobin. Însă masa mare a compatrioților săi cultivă mai curînd un vis "herderian" de fraternitate etnică și culturală. Pe deasupra
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
tricolor, însă datorită faptului că papa a ezitat să ia atitudine alegînd între credincioșii săi austrieci și italieni, armata lui Charles-Albert a fost învinsă. Ulterior, o revoluție care va izbucni la Roma va sancționa astfel neutralitatea pontificală. În noiembrie 1848 italienii vor reuși să întemeieze o republică, de scurtă durată însă, pentru că la 3 iulie 1849 un corp expediționar al armatei franceze o va distruge. Totul se va complica și mai mult. Republica de la Paris se va manifesta în spirit papist
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o pace de compromis, în perspectiva căreia, în vara anului 1917 se formează un comitet interparlamentar care îi asociază pe social-democrați cu liberalii și cu Zentrum-ul. Cît privește Austria, aceasta încearcă în zadar să încheie o astfel de pace, în vreme ce italienii sînt la capătul puterilor iar rușii intră de bună voie în revoluție pentru a ieși din acest conflict. Reabilitarea micro-naționalităților Cataclismul revoluționar din Rusia a venit pe neașteptate, chiar dacă serviciile secrete germane se străduiseră să dea oarece substanță unei astfel
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
moartea bătrînului împărat François-Joseph, survenită la 21 noiembrie 1916, ea va suferi însă fără îndoială de o decădere economică, militară și politică. Pe front însă, regimentele multiplelor naționalități imperiale nu se răzvrătesc, ba mai mult, reușesc să obțină victorii asupra italienilor. La rîndul lor, notabilitățile de la Praga sau de la Zagreb mizează în cea mai mare parte pe o reconsiderare a spiritului federal anunțată de tînărul împărat Charles IV în aprilie 1917, la redeschiderea Parlamentului Vienei ce fusese suspendat după 1914. Desigur
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și condiții de mizerie psihică crescîndă. În această situație au fost inițiate unele contacte cu Franța în perioada aprilie-august, apoi, în octombrie, cu Marea Britanie. Rezultatul acestora a fost însă nul, fiindcă emisarii austrieci au refuzat să admită revendicările teritoriale ale italienilor pe care francezii și englezii le susțineau.315 Cel mult generalul sud-african Smuts, emisarul primului-ministru Lloyd George și-a asigurat interlocutorul, contele Mensdorff că "n-avem intenția de a ne amesteca în treburile interne ale Austriei", avertizînd totuși asupra faptului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
urmînd discursul a 72 de reuniuni bazate pe consiliile celor 58 de sub-comitete de experți. Nefăcîndu-se însă lumină, conclavul se va prelungi pînă după luna martie în cadrul "Consiliului celor Patru", constituit din Clemenceau, Lloyd George, Wilson și, în plan secundar, italianul Orlando. Economistul John Maynard Keynes va înfățișa rolul central pe care îl exercită Clemenceau, singurul care practica cele două limbi de lucru folosite engleza și franceza -324, față de Lloyd George, sătul de atîtea discuții, și de președintele american, incapabil de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
croat. Apoi Germania se orientează spre Kvaternic, conducătorul ustaș de la Bel-grad, care proclamă la 10 aprilie nașterea unei Croații independente, desemnîndu-l pe Ante Pavelic, creatorul mișcării, drept Poglavnik (Führer). Cu toate că noul stat apare ca un regat vasal, înfeudat germanilor și italienilor, avînd drept rege pe ducele Spolète care declară război Marii Britanii la 16 aprilie 1941 și-i cedează lui Mussolini cea mai mare parte a coastei dalmate la 18 mai, este bine primit la început de cea mai mare parte a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
întîi prin măsuri de unificare lingvistică prea ace-lerată pentru o țară care s-a caracterizat mai mult decît oricare alta prin fragmentare dialectală. În maniera cea mai vindicativă, acest resentiment va alimenta frazeologia mussoliniană care exalta drepturile "națiunii proletare" a italienilor față de egoismul vechilor națiuni burgheze și suficiente. Astfel regimul fascist a impregnat spațiul vital al Italiei, sporind în intensitate pînă la invadarea Abisiniei, în 1935, luîndu-și apoi în 1938 expresia oficială a unui rasism antisemit imitat doar de Germania nazistă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pentru a descalifica vechiul naționalism de stat, și odată cu acesta, însuși statul liberal. În 1919, primul program al Fasciei italiene își manifestase deja ostilitatea față de statul burghez și, în 1921, programul Partidului fascist reafirmase ideea că sentimentul național aparține tuturor italienilor, în sens colectiv. Proiectul nazist merge mai departe de atît. El urmărește să distrugă statul de drept clasic, considerat drept obstacol în calea afirmării voinței comune a tuturor germanilor. Ministrul de Interne Frick o declară fără ocolișuri la Leipzig, la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
reclama anumite antecedente istorice celor care n-o pot face; de-o parte, se situează germanofonii, cehii, maghiarii, polonezii și chiar croații, iar de cealaltă, slovacii, slovenii sau rutenii. De asemenea, vor diferenția popoarele ce au conaționali în afara frontierelor Imperiului italieni, polonezi, sîrbi și români din cele ce nu au. În felul acesta, nenumăratele naționalități sînt cam peste tot amestecate și în poziție de rivalitate. În schimb, dificultățile presupun totuși și un avantaj, anume, stimularea căutării unor formule noi de coexistență
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Laforest, D. Brown, Integra-tion and Fragmentation, Kingston (Ontario), Queen's University, 1994. 431 Marseieza este folosită în ceremoniile oficiale după 1879. Germanii nu se recunosc în Deutschland über alles decît după 1841. Hymne de Marneli nu a fost compus pentru italieni decît după 1860. Cît despre spanioli, aceștia și-au schimbat sărbătorile în funcție de regimurile succesive. 432 J. Rupnik, L'Autre Europe, op. cit., p.30. 433 A. Finkielkraut, Comment pent-on être croate?, op. cit., p.104. 434 Expresia de națiune-stat a fost împrumutată
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practică americanii. Ei sînt singurii cred..., alături de englezi, care excelează În această meserie a jurnalismului, mai bine decît germanii, care sînt greoi, chiar dacă sînt foarte preciși, și, bineînțeles, mai bine decît francezii și italienii, care nu se pot lăsa de obiceiul de a face și puțină retorică și figuri de stil pe lîngă ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experiență pasionantă. CÎte pagini trebuia să aibă raportul? Fiecare țară avea alocat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Înainte Îl cunoșteam numai din istorie, nu-l fac numai englezii, care trec În America ca la ei acasă; nu numai portughezii, spaniolii, francezii, nemții și olandezii, din sîngele cărora s-a plămădit poporul american de astăzi; nu numai rușii, italienii și slovacii, care emigrează de vreo cincizeci de ani, ci chiar și țăranii noștri”. Prin urmare, emigrația română transatlantică, adică aceea care avea În vedere Statele Unite ale Americii și Canada, ajunsese a fi considerată - la Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara și Suceava
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]