6,872 matches
-
stavrid în sos tomat, așa că am ales să-i prepar eu ceva bun: o ciorbiță de pește. Și nu orice pește: am mers la taraba cu specialități exotice și i-am ales pe cei mai cool. Când am cerut două kilograme, în jurul meu s-a lăsat o liniște mormântală. Clar că nu era un meniu ordinar, așa ceva se gătea probabil doar de Revelion sau în ocazii speciale. Vânzătorul s-a fâstâcit tot când a auzit comanda; fraierul, nici măcar n-avea cântar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
meniu ordinar, așa ceva se gătea probabil doar de Revelion sau în ocazii speciale. Vânzătorul s-a fâstâcit tot când a auzit comanda; fraierul, nici măcar n-avea cântar... A adunat pești de pe la toți colegii, a strâns cu chiu, cu vai un kilogram și 300 de grame și mi-a cerut în schimb o sumă astronomică. N-am dat înapoi: îmi doream o specialitate care să-l impresioneze pe al meu, nu mai conta cât costă. La atâția bani, sigur era o ciorbă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
cele în vârstă: fiecare a fost măcar o secundă în viață extraterestră, așa că, din solidaritate, ne pot ajuta cu sfaturi bune. * Prima oară mi s-a întâmplat când am golit o tarabă de boia de ardei iute, mai exact 13 kilograme și trei sute douăzeci de grame; cred că-mi ajunge până mor, abia dacă am folosit câteva sute de grame ca să dreg primele mele ciorbițe... 1.3. politica de produs Să vorbim un pic și despre modul în care faceți o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Atlassib“ și alte firme de transport persoane, așezate direct pe fațadele unor clădiri care curg de lepra zidurilor. Pe malul Dunării, la fel de frumoasă ca întotdeauna, doi pescari amărâți dădeau la știucă. Unul dintre ei: „Dacă iau o bucată de peste 3 kilograme o pun pe net“. Niciodată Brăila nu mi s-a părut mai tristă ca astăzi. Parcă văd scena: cauți clipul pe Youtube folosind cuvintele-cheie: știucă-Brăila-Dunăre. Si iată știuca, haț, cum iese din apele net-ului și te prinde de nas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
am apucat deja de el, nu? A, nu, nu sunt atât de organizată. Am prostul obicei de a vorbi despre lucruri pe care nu ajung să le fac. Sunt ca mama, care tot spune că vrea să slăbească vreo trei kilograme, fără să reușească vreodată. Îmi place totuși să vorbesc despre scenariul meu. La fel de mult cum îi place mamei să cumpere reviste despre slăbit și haine în care crede că o să încapă cândva. Tata crede că suntem la fel de rele amândouă. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
asta e o zonă interzisă pentru mine. Doar dacă nu cumva vreau să mă îndop cu brânză, ouă și nimic altceva toată ziua. Vă închipuiți așa ceva? Oricum, dietele nu funcționează. E un fapt bine cunoscut. Da, poți să pierzi trei kilograme într-o săptămână, dar le pui la loc săptămâna următoare. E cam ca atunci când tocești pentru un examen și uiți totul de îndată ce ieși din sală. Cred că cea mai bună dietă este cea fără mâncare. Chiar funcționează. Dar e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și chipsuri, ce a mâncat la micul dejun și ce o să mănânce la cină. Iar între timp pare să slăbească din ce în ce mai mult. Oricum, eu mereu urmez vreo dietă aiurea, care de obicei mă face să mă îngraș cu vreo câteva kilograme, pentru că după două zile spun de fiecare dată „A, dă-o naibii“ și mă îndop cu o prăjitură întreagă sau ceva de genul ăsta. Știți ce-am făcut odată? M-am dus la restaurantul Tesco’s de lângă mine și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să cinezi în oraș. Mai ales dacă ești femeie. Sau dacă stai într-o stațiune deosebit de romantică, cum ar fi Whitsunday Islands, înconjurată de cupluri de îndrăgostiți. De fiecare dată când plec pe cont propriu, mă întorc acasă cu un kilogram jumate mai slabă. Funcționează mai bine decât dietele din cărțile alea pe care încearcă să ți le vândă. —... acoperișul ar trebui să fie gata la anul în martie, și instalatorii ar trebui să termine... Derek sporovăie întruna despre casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mă deranjez să o umplu în fiecare seară. De asemenea, urăsc să mă trezesc în fiecare dimineață lângă o sticlă de apă rece. Îmi arunc uniforma pe jos, evit oglinda, mă urc pe cântar să văd dacă am pierdut vreun kilogram (nu am pierdut) și mă bag în pat. În câteva secunde am adormit. Când mă trezesc, mă simt fericită și relaxată. Cele câteva zile la soare au însemnat foarte mult. Și bineînțeles că Adam mi-a trimis flori, ceea ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ciocolată. Al doilea moment a avut loc când taică-miu a venit acasă cu o ladă de portocale - multă vreme am crezut că portocalele cresc doar când e iarnă la noi. Un vecin l-a rugat să-i vândă un kilogram, ceea ce tatăl meu a și făcut. Din momentul respectiv, omul, care stătea la parter, ne-a devenit cel mai bun prieten. „Veniți să luați de la mine apă, când nu curge, că la mine mai ajunge un pic.“ „Dacă aveți nevoie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
mea, cunoscută până nu demult sub un anumit format... În acest stil ușor prețios, vreau să comunic lumii întregi că am început să slăbesc. Și că, în două săptămâni, spre stupoarea și admirația cunoscuților, am pierdut în greutate 10 (zece) kilograme. Reacția celui care mă vede este, inițial, una de mirare. Urmează explicația sumară: „Țin o dietă“, care, aproape instantaneu, determină rugămintea: „Dă-mi-o și mie!“. E uimitor câți oameni vor să slăbească în țara asta, și, dintre aceștia, câți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
eu, cu un aer preocupat, de profesionist al caloriilor arse, scot din geantă o copie și i-o dăruiesc cu un zâmbet cald. M-am gândit însă că fac o discriminare. Poate că sunt mulți alți oameni care, sătui de kilogramele în plus, disperați că mănâncă puțin și tot nu slăbesc, și-au pierdut încrederea în ei înșiși. Neavând ideea de a merge la un medic nutriționist (omagii Roxanei, colega de editură care mi-a dat pontul), se tot dau jos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
mulțime de îmbunătățiri - precum cele imaginate de mintea mea de copil-adolescent: să ai dreptul de a cumpăra cinci banane în loc de una singură, dreptul la o rație cu mai multă pâine pe zi, dreptul de a cumpăra mai mult de un kilogram de zahăr într-o lună, dreptul de a avea emisiuni la televizor cât e ziua de lungă, ca de Revelion etc. -, nicidecum o tăiere din rădăcini a răului. Evident, după Revoluție, țara s-a umplut de eroi care au pretins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
pur, de răvășit, de speriat de întâmplările „amoroase“. Acum... Era evident că doar lectura mă putea salva din marasmul de după 2006... Lectura și scrisul în carnete, încercatul mereu, mereu, mereu a unui început de „roman libertin“. Ibricul de jumătate de kilogram, plin cu cafea fiartă în pripă pe-un ochi holbat zădarnic de aragazul străvechi, nu-ți mai descleie mințile, sufletul atârnă greoi ca o bucată de carne în cârligul ascuțit al măcelarului, trupul zace descompus în bucăți de durere fizică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
și în cazul „inimilor” anterioare, această ascensiune la puterea mondială a negustorilor britanici este foarte voluntaristă. în 1734, în urma unui concurs inițiat de Parlament, un dulgher-ceasornicar englez, John Harrison, pune la punct primul cronometru pentru marină, ce cântărește 32,5 kilograme. Această invenție de o importanță majoră, cerută de puterea politică, îmbunătățește considerabil localizarea navelor, făcând astfel posibilă scurtarea duratei călătoriilor transoceanice. Astfel, cronometrul permite Marii Britanii stăpânirea largului și facilitează o exploatare sistematică a restului lumii. în 1757, trupele Companiei Engleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
calculator portabil, IBM - 5150, fără să-și pună totuși prea mari speranțe în el. Calculatorul este dotat cu un microprocesor Intel și un program MS-DOS produs de o altă întreprindere modestă de pe coasta de vest a Statelor Unite, Microsoft; cântărește 12 kilograme și este de 32 000 de ori mai puțin performant și de 12 ori mai scump decât cel mai puțin sofisticate dintre calculatoarele din 2006. Totuși, este un triumf: în loc de 2 000 de bucăți, cât prevăzuse să vândă, IBM vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
trece și el, e dureros doar că el există, că el exprimă o stare de spirit bine ținută în frâu. Doamne, ce bine mă simt acum după ce ți-am mărturisit toate astea, mă crezi, parcă sunt mai ușoară cu câteva kilograme, am lepădat balastul. Lăsă pleoapele în jos... Cred că e timpul să mă pregătesc de plecare, acum, acum vine trenul. Se despărțiră în hol fără prea multe cuvinte. Fana îi ocolea privirea de parcă ar fi fost cu ceva vinovată. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sunt atât de gustoase! Mai ieșim uneori în pădure și culegem ciuperci. Există aici experți (după cum vezi e plin de experți la noi!) care ne spun ce e bun de mâncat și ce nu. De aceea m-am îngrășat trei kilograme de când am venit la sanatoriu. Datorită sportului și a meselor regulate, am atins greutatea ideală. Când nu ne ocupăm de agricultură, ascultăm muzică sau tricotăm. Nu avem televizoare și radiouri, dar avem o bibliotecă bunicică de unde împrumutăm cărți și discuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și o măsurau din cap până-n picioare de parcă ar fi văzut-o pentru prima oară. Într-un fel sau altul putea Întotdeauna să le Înfrunte privirile. Ceea ce nu putea cu nici un chip Înfrunta era tăcerea lor. — Mandarinarule... mandarinarule... Cât e kilogramul? strigă, aplecându-se pe fereastra deschisă, o femeie de la unul din etajele de sus ale clădirii de vizavi. Pe Zeliha o amuzase Întotdeauna să vadă cât de ușor, aproape fără efort, reușeau locuitorii acestui oraș să născocească denumiri neverosimile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îi erau lucioase, obrajii la fel, de parcă se chinuise ceva timp să-și Întindă grăsimea de pui pe toată fața, până și pe ochii ăia ai ei căprui și luminoși. Cu doisprezece ani mai În vârstă și cântărind cu treisprezece kilograme mai mult decât Zeliha, părea a-i fi mai curând mamă decât soră. Dacă era s-o crezi pe ea, Banu avea un sistem digestiv extrem de bizar care stoca absolut tot ce ingera, o afirmație mult mai credibilă dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ingera, o afirmație mult mai credibilă dacă nu ar fi susținut de asemenea că, chiar dacă ar fi băut numai apă, corpul ei ar fi transformat-o și pe aceasta În grăsime și, de aceea, nu putea fi făcută răspunzătoare pentru kilogramele ei sau obligată să țină regim. — Ghicește ce avem În seara asta la cină! a continuat veselă Banu, fluturându-și degetul spre Zeliha Înainte de a apuca o altă aripioară de pui. Ardei umpluți! Probabil că asta e ziua mea norocoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu știa prea bine În ce categorie să se integreze, doar dacă nu exista un alt grup nemenționat, grupul cu „formă de mango“, care se Îngrășa peste tot, În special În zona posteriorului. „La naiba“, Își spuse. Va da jos kilogramele În plus. Acum că blestematul ăla de divorț se terminase, avea să devină o nouă femeie. „Categoric“, Își spuse. Categoric era cuvântul pe care Rose Îl folosea pe post de „da“. Iar În loc de „nu“, spunea Întotdeauna „categoric că nu“. Înveselită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și coapsele ei Îngroșate. Ținuse regim atât de mult timp, intermitent, Încât nici măcar nu-și mai amintea exact când Încetase să mai țină regim o dată pentru totdeauna. Oricare ar fi fost momentul, Rose a reușit să scape, dacă nu de kilogramele În plus, de nevoia de a le da jos. Necesitatea aceea dispăruse pur și simplu. Mustafa o plăcea așa cum era. Nu criticase niciodată felul În care arăta. Anunțul de Îmbarcare a fost difuzat când stăteau la coadă la Wendy’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fiind singurele animale suficient de mari pentru a-l Înfrunta. — Până acum, continuă Beth, calmarul gigant a fost reperat În toate marile oceane ale lumii. Există cel puțin trei specii distincte. Cresc foarte mult, putând cântări până la cinci sute de kilograme. Capul măsoară șase metri În lungime, având o coroană de opt brațe. Fiecare din ele are cam trei metri lungime, fiind străbătute de șiruri lungi de ventuze. În centrul acestei coroane se află gura, cu un cioc ascuțit, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trupele din Irak. Într-un context atât de complicat, președintele Băsescu pierde puncte și prin abandonul lui Andrei Pleșu. Și ce de interpretări, care mai de care mai fanteziste. La noi, dacă ai peste cincizeci de ani, o sută de kilograme și spui că ai tensiune, nu te crede nimeni. Cherchez la femme, lasă că știm noi... În țară inundațiile nu se mai termină, antrenând guvernul într-o adevărată cursă a mobilizării resurselor, dar și a recuperării handicapului de imagine inițial
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]