6,058 matches
-
al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor, căreia i-a devenit secretar literar în perioada 1951-1979. Din 1993 a condus cenaclul „Pavel Bellu" și a fost redactor-șef al revistei „Anotimpuri literare", continuându-și cariera publicistică la „Orizont", „Tribuna", „România literară", „Luceafărul", „Viața românească", „Literatorul", „Paralela 45" etc. Proza sa, în special după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost angajată și considerată moralizatoare; aceleași tendințe moralizatoare se reflectă, de altfel, și în multele lucrări dedicate copiilor și tineretului. În mod
Mircea Șerbănescu () [Corola-website/Science/327497_a_328826]
-
apoi, în anul 1973 publică volumul de debut "Să arunci cu pietre în soare", povestiri, volum premiat la primul concurs de debut în volum al editurii. A fost colaborator la cele mai importante reviste literare din țară: „Orizont", „România Literară” „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața Românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Variațiuni” (București, în limba slovacă) „Vatra”, „Apostrof” (Cluj), „Arca” (Arad), „Oglinzi paralele (Nădlac), „Familia” (Oradea). A fost redactor asociat la revista „Arca” și redactor extern la revista bilingvă româno-slovacă „Oglinzi paralele
Florin Bănescu () [Corola-website/Science/326942_a_328271]
-
avansat la gradul de locotenent major, în 1953, este trecut, apoi, în rezervă, datorită unei îmbolnăviri foarte grave (din cauza excesului de muncă de la o vârstă fragedă). Devine un redutabil reporter. În perioada 1962-1969, a fost secretar general de redacție la "Luceafărul", în garnitura lui Eugen Barbu. Licențiat al Facultătii de Limba și Literatura Română a Univ. din București (1962-1968). Devine secretar de redacție la "Luceafărul" (1962-1968), apoi șef serviciu presă (1969-1971) la Direcția Rețelei Cinematografice și Difuzării Filmelor și inspector general
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
de artă, cercetează tradiția orală. A publicat proză (îndeosebi cu subiect istoric), articole, note și cronici, corespondență, însemnări de călătorie, piese de teatru, fragmente de roman, în "Epoca", "Politica", "Universul literar", "Curentul", "Cele trei Crișuri", "Convorbiri literare", "Revista Fundațiilor Regale", "Luceafărul", "Flacăra" etc. În 1937 înființează și conduce revista "Sânziana" (București). A ținut conferințe și a avut, între 1929 și 1937, o serie de intervenții radiofonice pe teme istorice, culturale sau literare (Primul proces al lui Kogălniceanu, Dimitrie Cantemir, Romanul lui
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
moarte, / Floare de tristețe, / Floare de noroc.../ Viața noastră, toată, / Doamne, cum încape / Între două fire / Mici de busuioc” (Busuioc).Printre poeții de azi și din totdeauna ai Basarabiei, Vasile Romanciuc face figură reperială.Ion ROȘIORU("Marele pustiu invizibil", rev. "Luceafărul", 2001, nr.44) Adevărata măsură a talentului acestui poet este dată de dexteritatea cu care folosește materia lexicală în combinații dintre cele mai neașteptate, care surprind cititorul nu numai prin insolitul lor, ci și prin sensul ascuns al sintagmelor rezultate
Vasile Romanciuc () [Corola-website/Science/325708_a_327037]
-
După cum se cade unui Dumnezeu. 25. Pe pământ ai venit, Pe Adam să-l mântui. Și pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît; Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat. 26. Pământul de frică S-a mișcat, Cuvinte, Și luceafărul lumina sa și-a ascuns, Apunând a Ta lumină sub pământ. 27. Ca un om, ai murit De-a Ta voie, Doamne; Dar ca Dumnezeu pe morți din groap-ai sculat Și din întunericul păcatelor. 28. Vărsând râu de lacrimi Peste
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
în groapă apunând, viață dăruiești, Celor din adâncurile iadului. 14. „Ca să înnoiesc Firea oamenilor cea zdrobită, Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind; Deci, jelind, nu-ți bate pieptul, Maica Mea”. 15. Sub pământ apui, Cel ce ești Luceafăr al dreptății, Și pe morți i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu, Alungând din iad tot întunericul. 16. Bob cu două firi: Dătătorul de viață, astăzi, În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă; Răsărind El iar, lumea va bucura
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
și pe morții lor îi înviezi. 34. Nici chip ai avut, Nici frum’sețe, când pătimeai, Doamne; Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat, Și cu sfinte raze ne-ai împodobit. 35. Ai apus în trup, Sub pământ, nestinsule Luceafăr; Și aceasta neputând vedea soarele, În amiază-zi el s-a întunecat. 36. Luna, soarele Se întunecă-mpreună, Doamne, Și robi binevoitori Ți s-au arătat Și în mantii negre s-au înveșmântat. 37. „Chiar de-ai și murit, Dar sutașul
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
Angelica archangelica), crucea voinicului (Hepatică transsilvanica), ghințura galbenă (Gențiana lutea), bulbuc de munte ("Trolius europaeus"), gălbenuș ("Crepis jacquinii"), drețe ("Lysimachia nemorum"), galbinele ("Lysimachia punctata"), limba cucului ("Botrichium lunaria"), iarbă-grasă ("Sedum sexangulare"), lopățea ("Lunaria rediviva"), saxifraga ("Saxifraga carpatica"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), luceafăr ("Scorzonera roșea"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), pâștița ("Anemone nemerosa"), frag ("Fragaria veșca"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), ovăscior argintiu ("Trisetum flavescens"), crețișoara ("Alchemilla vulgaris"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaura ("Centaurium umbellatum
Arcer - Țibleș Bran () [Corola-website/Science/324760_a_326089]
-
carnivore (insectofage): roua cerului ("Drosera rotundifolia" - relict glaciar) și foaie-grasă ("Pinguicula alpina"). Alte specii de ierburi și flori semnalate în arealul parcului: narcisa ("Narcissus radiiflorus"), ghințura ("Gențiana clusii"), țăpoșica ("Nardus strictă"), degetăruț ("Soldanella hungarica"), unghia-păsării ("Violă declinata"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), luceafăr ("Scorzonera roșea"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), pâștița ("Anemone nemerosa"), frag ("Fragaria veșca"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), ovăscior argintiu ("Trisetum flavescens"), crețișoara ("Alchemilla vulgaris"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaura ("Centaurium umbellatum
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
două echipe au avut de parcurs patru runde până să ajungă în ultimul act al competiției. Atât Dinamo cât și Rapid au întâlnit în primele două meciuri echipe din Liga a II-a. Așadar, în Șaisprezecimi Dinamo a jucat cu Luceafărul Oradea pe care a învins-o cu 1-0, iar în Optimi a întâlnit-o pe Gaz Metan Severin, învingând-o și pe aceasta cu scorul de 5-0. Ajunsă în Sferturile de finală, Dinamo a întâlnit echipa de Liga I Petrolul
Finala Cupei României 2012 () [Corola-website/Science/326092_a_327421]
-
români" (1943-1944). Este profesoară la gimnaziul din localitatea Suci, județul Argesi, apoi Călan, 1950 - 1958. După 1958 se dedică în exclusivitate scrisului. A colaborat la publicațiile " Fapta", "Dacia rediviva", "Vremea", Revista Fundațiilor Regale, "Femeia și căminul", "Dorul românesc", Viața românească, "Luceafărul", etc. Debutează cu nuvela „Revedere” în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români" (1942) și editorial, cu romanul pentru copii și tineret „E pace noaptea asta-n codru” (1958). În perioada 1944-1947 frecventează cenaclul Sburătorul, iar în 1947 un comitet format din
Ada Orleanu () [Corola-website/Science/322602_a_323931]
-
că Immanuel Weissglas a scăpat de la deportarea dintr-un lagăr românesc într-unul german doar pentru că ofițerul român a descoperit că evreul îl citește și îl apreciază pe Arghezi. În 1940, Immanuel Weissglas a publicat o traducere în germană a "Luceafărului" lui Eminescu, intitulată "Hyperion", în 98 de strofe cu rimă încrucișată dublă 1-3/2-4. Traducerea este interesantă, preponderent descriptivă, în detrimentul exactității și fidelității transpunerii textului. În opinia lui Tudor Arghezi, această traducere este mai bună decât traducerea lui Lucian Blaga
Immanuel Weissglas () [Corola-website/Science/322668_a_323997]
-
copii și juniori al echipei Steaua București avândul ca antrenor pe celebrul șlefuitor de talente profesorul Francisc Fabian. Odată cu înființarea proiectului "Luceafărul București" a participat la selecțiile de la Simeria făcute începând cu vara anului 1978 și fiind selecționat, rămânând la Luceafărul până în anul 1981. Printre jucătorii de atunci se numărau Tone, Mirea, Gheorghiu, Păscu, Popescu și alții. În 1981 revine la clubul Steaua unde face parte din echipa de tineret-speranțe avândul ca antrenor pe Lajos Sătmareanu. Printre colegii săi de echipă
Nicolae Soare () [Corola-website/Science/322763_a_324092]
-
normală din Deva. A absolvit Liceul Pedagogic din Deva, iar în 1957 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde s-a și stabilit. Debutează în literatura la revista „Steaua”, iar editorial cu placheta de versuri Manuscris în colecția „Luceafărul”. A fost redactor la revista "Tribuna" (1957-1970), redactor și director adjunct al Studioului de Radioteleviziune Cluj (1970-1983), redactor la Editură Tineretului, redactor-șef la "Renașterea Română" (1994-1995) și redactor-șef adjunct la "Cetatea culturală". Colaborează la numeroase reviste, iar opera
Miron Scorobete () [Corola-website/Science/322250_a_323579]
-
de muzică bisericească, dar și corală: Dintre piesele laice se pot menționa: 1. Prot. Gheorghe Sutac, Prof. Ion Samoilă - Monografia Bisericii Ortodoxe Române din Sânnicolau Mare, ArtPres, Timișoara, 2008, p.45, 48; 2. Filaret Barbu - Cântărețul Atanasie Lipovan, în revista „Luceafărul”, Timișoara, nr.5/1935, p.250; 3. Diac. conf. dr. Nicu Moldoveanu - Muzica bisericească la români (partea I), în revista B.O.R., nr.7-8/1985, p.636; 4. Viorel Cosma - Muzicieni din România - Lexicon, col.5 (K-M), Editura
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
dreaptă. A fost întemințat în perioada 1948 - 1960. În perioada șederii sale la Buzău a fost redactor la revista „"Carnetul literar"”, în perioada 1931 - 1934 și la ziarul „"Gând nou"”, între anii 1933 - 1934. A colaborat cu revistele „"Universul literar"”, „"Luceafărul"”, „"Curierul"”, „"Viața literară"”, „"Albatros"” (revista Asociației Studenților buzoieni „Alexandru Marghiloman”), „"Tomis"”, „"Acțiunea Buzăului"”, „"Avântul"”, „"Liberalul Buzăului"”, „"Acțiunea literară"”, „"Îngerul"”, „"Ideea Națională"”, „"Vocea Buzăului"”, „"Vremea nouă"”, „"Munca literară"” fondată de Ioan Georgescu în 1933 cu apariții până în anul 1936 în Buzău
Dem Iliescu () [Corola-website/Science/329530_a_330859]
-
teme literare la Universitățile din București, Chișinău, Bălți, Cernăuți, Suceava, Târgoviște, Cluj, Sibiu, Alba Iulia, precum și la Accademia di Romania din Roma. A debutat, în 1961, cu versuri, în revista „Luceafărul. A colaborat, în timpul vieții, la mai multe reviste literare: „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tomis”, „Poesis”, „Cultura”, „Ziua literară”, „Orizont”, „Cafeneaua literară”, „Caiete critice”, „Paradigma”. în volume: volume: În prezent scriitoarea, care este membră a Uniunii Scriitorilor din 1981, continuă să publice cronici de poezie și eseuri critice, locuind alternativ în
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]
-
grosolan de cenzura proletculturistă a vremii încât autorul s-a văzut nevoit să folosească un pseudonim, Ion Dragomir. "O navă pentru cer senin", piesă de teatru pentru copii gen “Peter Pan”, jucată la Teatrul pentru copii și tineret (azi Teatrul “Luceafărul”) din Iași, stagiunile 1975-1976-1977. Regizor: Constantin Brehnescu. Muzica: Sabin Pautza. Versuri: Ana Mâșlea. "Acțiunea Codalbul" (titlul inițial “Eroii unde se ascund când plâng?”), dramă istorică în trei acte, jucată la Teatrul “Ion Creangă” din București, stagiunea 1976-1977. Se împlinea un
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
ea a fost inclusă într-un episod al serialului "The Ray Bradbury Theatre", în regia lui Lee Tamahori, cu Marc Singer și Michael Hurst în rolurile principale. Povestirea "Balaurul" a fost adaptată într-o bandă desenată apărută în revista românească "Luceafărul copiilor" în anii '80. În 1985, Klaus Janson a realizat pentru seria DC Science Fiction Graphic Novel o adaptare după povestirea "Gerul și focul". Aceeași povestire a stat și la baza filmului de scurt metraj "Quest" regizat de Elaine și
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
„” este o nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade în februarie 1945 la Cascais (Portugalia) și publicată în numărul din noiembrie 1948 al revistei literare "Luceafărul" din Paris. Ea a fost inclusă apoi în volumul "Nuvele", tipărit în 1963 de Cercul de Studii «Destin» din Madrid, și în volumul " La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Nuvela relatează
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
aprilie 1948: „Am început astă seară corectarea și transcrierea nuvelei Un om mare. Îngrozitor de prost scrisă. Dar mă încântă întunecatul ei umor”. Varianta finală a nuvelei a fost publicată pentru prima dată în numărul din noiembrie 1948 al revistei literare "Luceafărul", publicată la Paris de Mircea Eliade și Virgil Ierunca. Nuvela a fost publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
adevăruri cutremurătoare și face loc în cadrul literaturii universale viziunii românești și ortodoxe despre viață și tainele ce ne înconjoară. În ea regăsesc tot ce cred mai intens și iubesc mai pasionat”". „O fotografie veche de 14 ani” este asemuită cu „Luceafărul”, „Legenda Meșterului Manole” și „Miorița” din punct de vedere al importanței pentru sufletul românesc și a puterii sale transfiguratorii. Personajul principal, românul Dumitru, simbolizează omul simplu, care crede în existența lui Dumnezeu și în miracole, fără a fi amăgit de
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
vizionar al viitorului națiunii". Dan Ionescu, scriitor la Europa Liberă, a realizat o compilație de apelative adresate lui Ceaușescu de diferiți scriitori. Acestea includeau "arhitect", "corp ceresc" (Mihai Beniuc), "demiurg", "zeu secular" (Corneliu Vadim Tudor), "geniu", "sfânt" (Eugen Barbu), "miracol", "luceafăr" (Vasile Andronache), "navigator" (Victor Nistea), "Făt-Frumos" (Ion Manole), "mântuitor" (Nicolae Stoian), "soare" (Alexandru Andrițoiu), "titan" (Ion Potopin) și "vizionar" (Viorel Cozma). Totuși, a fost descris drept un om de origini umile care a ajuns în frunte prin efoturile proprii, fiind
Cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu () [Corola-website/Science/330035_a_331364]
-
decât noi toți, ajunși literați de carieră, pictor cutremurător, unic în ultimele patru decenii de pictură românească, pătruns de gândul adânc, metafizic, unduind de tragism până la ultimul punct invizibil pe care mâna sa l-a scris pe hârtie...” Cezar Ivănescu, „Luceafărul”, 18 august 1984. ^ Petru Aruștei, Die geliebte Wand (translation from Romanian). In: Literatur aus dem Nord-Osten Rumäniens Web-Seite, trad. de Cristina Spinei
Petru Aruștei () [Corola-website/Science/330225_a_331554]