6,186 matches
-
geografică, de prezența anumitor materiale de construcții (calcare, argile, lemn), de cultura statelor învecinate. În Epoca Antică, teritoriul Moldovei făcea parte din statele geto-dacice, iar arhitectura este reprezenată de cetățui defensive, case de locuit din carcasă din lemn, unsă cu lut și văruită, acoperite în patru sau două pante. În Evul Mediu, arhitectura se divesifică, apar lăcașuri de cult creștine, cetățui, castele și cetăți, curți domnesti, prăvălii și instalații tehnice populare. Casele locuitorilor erau simple, cu una sau două odăi, cu
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
sau două pante. În Evul Mediu, arhitectura se divesifică, apar lăcașuri de cult creștine, cetățui, castele și cetăți, curți domnesti, prăvălii și instalații tehnice populare. Casele locuitorilor erau simple, cu una sau două odăi, cu pereții construiți din nuiele și lut. Casele erau acoperite cu stuf sau țiglă. În perioada domniei lui Ștefan cel Mare, arhitectura se caracterizează prin individualizarea unui nou stil pentru Țara Moldovei. Aceste se deosebește prin prezența elementelor arhitecturale de influență străină, ce se îmbina cu tradiția
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
de acumulare glaciară cât și pe terasările de pe Vistula. Forma predominantă de relief în această parte a Varșoviei este platoul de acumulare glaciară numit și Abruptul Varșoviei. Platoul de acumulare glaciară are foarte puține lacuri și locuri de extracție pentru lut artificiale și naturale. Partea dreaptă a Varșoviei are un pattern geomorfologic diferit. Sunt câteva nivele ale câmpii rezultate în urma terasării Vistulei și o mică parte abruptă, puțin observabilă, a câmpiei de acumulare glaciară. Clima Varșoviei este una de tip continental
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
așezare ce conținea resturi ceramice, aparținând evului mediu, iar în albia Târnavei s-au găsit o daltă de piatră și tăișul unui topor, aparținând celeași epoci. În "Valea Cetății" s-a descoperit o așezare de tip "Wietenberg", o figurină de lut scitică și . În locul numit "Poala Bradului" s-a găsit o așezare "Ariușd" și "Bodrogkeresztúr" și În anul 1902, în apropierea drumului ce duce la Cechești, s-a descoperit un mormânt celtic de incinerație cu cor de luptă din perioada "La
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
o localitate cu vechime de șapte milenii. În partea de sud-est a localității, pe malul Dunării, se găsește o așezare neo-eneolitică dezvoltată sub forma unei ridicături de cca. 12 m ca urmare a distrugerii și refacerilor succesive a locuințelor din lut. Cercetările de aici au identificat o comunitate umană care s-a ocupat cu vânătoarea, pescuitul, cultivarea pământului și creșterea animalelor. Au fost identificate, prin cercetări, schimburi comerciale cu comunități de pe spații mult mai îndepărtate. Epocile următoare sunt bine ilustrate. Pe
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
dințată, simbol al unei industrii aproape inexistente, și ancora, simbol portuar, dar și al speranței, în cazul de față,cu totul întâmplător. Pornind de la experiența altor așezări similare din Europa și din spațiul apropiat, trebuiesc puse în valoare resursele existente: lutul, foarte bun pentru materiale de construcții,calcarul, monumentele istorice care pot fi o bază solidă pentru turismul cultural și apele termo-sulfuroase din amonte, excelente pentru afecțiuni reumatismale. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Hârșova se ridică la de locuitori
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
de viață omenească pe aria Dumbrăvenilor au o vechime de circa 3.000 de ani, mai exact din civilizația fierului. Este vorba de un bordei hallstatian cu adâncimea de 2,5 metri în care s-a găsit un vas de lut cu caneluri, ce conținea boabe de grâu carbonizate. Bordeiul avea și o vatra de cenușă și datează din jurul anilor 800 î.e.n. Aceste urme de locuire au fost descoperite chiar în centrul orașului, în 1971, când s-a săpat fundația clădirii
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
științifică, sau o parte semnificativă dintr-o astfel de operă. Cea mai veche metodă de a transmite mesaje și povești era prin transmitere orală vezi (viu grai), (tradiție), (zicătoare). Atunci când sistemele de scriere au fost inventate în antichitate, tăblițele de lut și pergamentul erau folosite, de exemplu în biblioteca din Alexandria. Pergamentele au fost ulterior înlocuite cu codexuri, cărți legate, de forma cărților din ziua de azi. Codexul a fost inventat în primele secole după Hristos sau chiar mai devreme. Se
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
înșfăcând - cât nouă turle - / În frunte să-l țintesc pe Dumnezeu, / Să tune patru zări, când o să urle ! "(„Geamăt de uriaș“)". Poetul trăiește existențele înaintașilor, comunicând cu ei în același duh al solului natal. Copil, a smălțuit cândva oale de lut, punându-și în sunetul lor sufletul "(Dacul);" pe vremea năvălirilor barbare, a oftat adânc, privind pustiirea țării și a scornit doina "(Jupanul);" în chilia unei mănăstiri, a scris psalmi românești și pentru asta a fost târât prin judecăți și zdrobit
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
confesională. Orașul este locuit încă din epoca de piatră. Între dealurile care îl înconjoară, pe "Valea Bradului", au fost găsite urme a unei așezări din "epoca neolitică": unelte din piatră ca topoare, vârfuri de lance, cuțite sau vase confecționate din lut ars. Pe la începutul anilor 1960, un profesor din localitate, "Gheorghe Moșteanu", descoperă întâmplător, într-o grădină a sa din punctul "Cosota", niște vase din lut ars, diferite de cele din "Valea Bradului", aflată peste deal. Anunță "secția muzeului raional Vâlcea
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
epoca neolitică": unelte din piatră ca topoare, vârfuri de lance, cuțite sau vase confecționate din lut ars. Pe la începutul anilor 1960, un profesor din localitate, "Gheorghe Moșteanu", descoperă întâmplător, într-o grădină a sa din punctul "Cosota", niște vase din lut ars, diferite de cele din "Valea Bradului", aflată peste deal. Anunță "secția muzeului raional Vâlcea", și se constată acolo un mare depozit arheologic. Venit de la " Facultate de Istorie a Universității București", profesorul "Dumitru Berciu", decide deschiderea unui "șantier arheologic" și
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
ani, denumită cetatea Buridava (în traducere "cetatea burilor"), menționată de istoricul grec "Ptolemeu" în scrierile sale. În zona cetății Buridavei a fost descoperită o necropolă unde s-au găsit diferite obiecte cu valoare arheologică precum: "ulcioare, cești și blide din lut ars și un mare depozit subteran de cereale, construit în tuful calcaros al dealului". Lângă aceste vestigii se află o fântână, despre care se spune, într-o legendă locală, că ar fi fost construită încă din timpuri îndepărtate și că
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
de cereale, construit în tuful calcaros al dealului". Lângă aceste vestigii se află o fântână, despre care se spune, într-o legendă locală, că ar fi fost construită încă din timpuri îndepărtate și că prin "conductele din olane arse de lut", s-ar fi alimentat așezările din aval. Legenda a fost în mare parte confirmată, deoarece s-au găsit o serie de canalizări din olane de lut ars, și chiar la peste 200 m există o ieșire de unde curge apa din
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
fost construită încă din timpuri îndepărtate și că prin "conductele din olane arse de lut", s-ar fi alimentat așezările din aval. Legenda a fost în mare parte confirmată, deoarece s-au găsit o serie de canalizări din olane de lut ars, și chiar la peste 200 m există o ieșire de unde curge apa din fântână. Insăși fântâna are o construcție specială, prezentându-se de fapt ca un bazin colector subteran, destul de mare, care are o deschidere îngustă pentru a putea
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
numele Buridava sau chiar cu Burebista. De asemenea, pe un ciob de vas de pământ s-au găsit scrijelite inscripțiile "REB" și "MARK", acestea ducându-ne cu gândul la geto-daci. Dar importantă pare ar fi inscripția pe o vază de lut, "Basileo Thamarcos Epoiei", care s-a dovedit a fi un rege local contemporan cu împăratul roman "Octavian Augustus". Aceasta cetate dacică face parte din fostele fortărețe, alături de cele de la Tetoiu și Grădiștea, care au constituit un ingenios sistem defensiv în
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
amenajării construcțiilor pentru ștrand au fost identificate un șirag de mărgele confecționate din cochilii de scoici perforate și scheletul unui adult, precum și urmele unei locuințe semiîngropate aparținând perioadei hallstattiene. Locuința cuprindea o vatră de foc și mai multe vase de lut care datează din mileniul II î.e.n.. Alte săpături efectuate în 1958 de profesorul Nicolae Lupu din Sibiu în colaborare cu profesorul Nicolae Drăgan din Mediaș, au scos la iveală un mormânt de inhumație cu numeroase obiecte de inventar: o fibulă
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
mărgele din foiță de aur, o bucată dintr-o toartă de bronz cu proteme de șarpe, un dentar republican (229-217 î.e.n.), un antonomian de la Filip Arabul (244-248 e.n.), o bucată dintr-o zăbală, o placă de bronz, o fusaiolă de lut ars. Mormântul prin natura inventarului său este de factură română și aparține unei persoane din rândul populației romane din secolul al III-lea e.n.. În jurul mormântului s-au găsit cioburi de vase lucrate cu roata olarului, bine arse de culoare
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
satele din împrejurimi pentru a căuta și a aduna obiecte etnografice cu valoare istorică, care să poată fi expuse într-un mic muzeu al orașului sau al școlii unde învățau. Alături de vechi obiecte de uz casnic, costume populare, vase de lut, cărți vechi, documente istorice, elemente de numismatică, au fost expuse și obiectele din colecția personală a profesorului Nicolae Bocu. În același timp, în activitatea sa, profesorul Nicolae Bocu a fost sprijinit de autoritățile locale din acea perioadă. Prin activitatea sa
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
bronzului, populațiile existente pe teritoriul Georgiei s-au organizat în asociații tribale cu o structură pregnant ierarhizată, în cadrul cărora s-au dezvoltat în mod deosebit agricultura, tehnologiile metalurgice și olăritul. Vasele din aur și argint, podoabele și numeroasele obiecte de lut descoperite în regiunea muntoasă Trialeti din centrul țării dau dovadă de un nivel înalt de civilizație. Aceste mărturii sunt atribuite generic "culturii Trialeti", care poate fi caracterizată mai ales prin dimensiunile impresionante și structura tumulilor. În unele morminte au fost
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
de tip: În Epoca Fierului, în Europa înfloresc două culturi de mare răspândire: Expansiunea Imperiului Roman, care avea să cucerească o mare parte a Europei, pune capăt perioadei epocii metalelor. Primii europeni, de acum 25.000 de ani, modelau în lut mici figurine reprezentând zeități și animale. Se crede că erau totemuri sau obiecte de cult menite să sporească fertilitatea solului sau să stabilească o cale de comunicare cu spiritele animalelor. Unele populații asiatice pictau, în interiorul peșterilor, imagini realiste înfățișând animale
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
localității au apărut în epoca paleoliticului, cu circa 30.000 ani în urmă. Au fost descoperite vetre de sate din epoca bronzului: la nord de cartierul Dacia, în cartierele Bălții Noi și Pământeni. Urme ale acestor sate reprezintă grămezile de lut ars și diverse obiecte de ceramică. Din mileniul II î.e.n. datează alte două vetre: în cartierul Bălții Noi și la periferia orașului lângă șoseaua Bălți-Chișinău. În perioada romană, pe teritoriul orașului, au existat 5 sate, dar au fost distruse de
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
au găsit statui artistice că cea a lui Venus de la Potaissa, capul de bronz al lui Decius de la Sarmizegetusa, fragmentele unei statui ecvestre al împăratului Caracalla de la Porolissum, producții artistice din Italia și Grecia, opere ale meșteșugarilor autohtoni, statuete de lut ars. Erau sculptate geme, pietre semiprețioase ce erau purtate într-un inel, un atelier pentru gravarea gemelor fiind găsit la Romula și Porolissum. La Sarmizegetusa și la Apulum se atestă existența artei mozaicului. Creștinismul a pătruns în spațiul carpato-danubiano-pontic din
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Pannoniei. Nu s-au stabilit efectiv în fosta provincie Dacia. S-au găsit așezări gepide din secolul VI, fiind tabere militare atestate la Morești, pe Mureș și la Porumbenii Mici în estul Transilvaniei, gasindu-se râșnite de piatră, vase de lut ars și greutăți pentru războiul de țesut. Unele obiecte aparțineau autohtonilor cu care gepizii au conviețuit, fiind găsite și așezări cu cimitire gepide și autohtone. Au fost învinși de longobarzi în 567 și avari, gepizii fiind împrăștiați și asimilați de
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
cărei stiluri au avut diverse forme, în funcție de spațiul geografic și perioada istorică respectivă. Primele locuințe folosite de oameni erau temporare și mobile, reflectând stilul de viață nomad, de tipul vânător-culegător. Materialele ușor transportabile, cum ar fi pielea animalelor, oasele, lemnele, lutul și nămolul, au constituit principalele materiale de construcție. Structurile astfel obținute au dispărut în totalitate. Cele mai vechi adăposturi descoperite până azi datează de 500 000 ani, fiind construite de Homo erectus lângă Chichibu, Japonia, unde s-au găsit urme
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
să taie piatra în blocuri mai mari, rectangulare. Acestea erau așezate unele peste altele. Peste pereți se ridicau acoperișuri plate sau înclinate. În Europa, primii agricultori europeni își construiau case cu pereți din plasă împletită din rămurele și acoperite cu lut, ca să nu pătrundă vântul, ploaia sau ninsoarea. Adesea, ei decorau pereții cu pigmenți extrași din plante. Prin 2000 î.Hr., chinezii înălțau case cu stâlpi de lemn și acoperișuri împletite din paie. Clădirile din antichitate serveau ca locuințe, ca adăposturi pentru
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]