6,722 matches
-
Malicorne. - Un cioban? - Fostu- cioban, mai degrabă. Un nătîng- Așa vorbește lumea! Eu una cred însă că-i șiret, mai ceva decît un maimuțoi, un maimuțoi, asta-i de bună seamă, după cum se strîmbă. Anu- trecut a moștenit averea unei mătuși și a cumpărat cu ea un cal și-o șaretă. Îi dă lumea încărcături de tot felu-, una de-aci, alta de dincolo, nu-i scump și de-aia, numa- că pasageri, înțelegeți, asta-i alceva! Pleacă după cum îi vine
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
strada Povarskaia, într-o curte, fereastra semicirculară dă spre grădinița din fața casei. Cu siguranță că o să-i mute în cele din urmă, dar atunci, la mijlocul anilor optzeci, mai trăiau ca oamenii încă... Și familia Jeniei e respectabilă. Familie numeroasă, cu mătuși, cu unchi, cu veri primari și veri de-al doilea, foarte bine instruiți cu toții, toți oameni onorabili: dacă-i medic, e medic bun, dacă-i savant, promite mult, dacă-i artist, e un om prosper. Mă rog, firește, nu chiar
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
o eșarfă cu floricele micuțe, micuțe, aproape ca niște virgule, așa-s de micuțe. Ba nu-s nici floricele, nici virgulițe, mai degrabă castraveciori mici. Dar unii mititei, micuți de tot... I-a căzut Lialiei cu tronc. Trece Lialia pe la mătușa Jenia, om în toată firea, care numai de nepoata de-a doua n-are chef taman acum în decembrie, pe o vreme ca asta, Dar Jenia ce să facă, e vară cu pictorul. Vară primară. Și Lialia își mărturisește iubirea
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
covoare (persane) fermecate, și de sari, și de chimonouri și unde se adună, pe seară, fetițele de la bloc, șamanii și cavalerii din Camelot. Ruxandra Cesereanu sare, cu buna credință a copilului care trăiește poveștile, de la amintirile cu unchiul Nae și mătușa Mărioara sau cu ,vecinele" de-o seamă la întîmplări amestecate, ,centauri" cu cap real și corp fantastic ori la zvonuri ciudate din cine știe ce colț de lume, înflorite în mintea unei tinere femei. Istorisirea trece, pe punți bine găsite, de la detalii
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
se urcă în mașina Lada, cred, și pleacă... Ne-am apropiat tîrziu, cu puțin înainte de izgonirea lui, impardonabilă, din Televiziune. În noaptea de la Sibiel i-am auzit rîsul plin. Apucasem să-i povestesc o dată cum am văzut, la Craiova, la mătușa mea, o SERAT| MUZICAL|. Era difuzată, strategic, desigur, pe doi. Canalul doi nu se prindea ușor în țară. Se apropia ora. Mă așez în fotoliu, deschid, invitată, Leopoldina Bălănuță. Imaginea tremură, se pierde, apar catralioane de purici... Orele acelei seratei
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
în țară. Se apropia ora. Mă așez în fotoliu, deschid, invitată, Leopoldina Bălănuță. Imaginea tremură, se pierde, apar catralioane de purici... Orele acelei seratei au însemnat ore de gimnastică și echilibristică ale unchiului meu, care își iubea enorm soția, pe mătușa mea și, de aceea, se străduia mereu să-mi facă toate plăcerile atunci cînd, în vacanțe, mergeam la ei. Sucea și răsucea antena, stătea pironit cu ea minute în șir, în cele mai aberante și chinuitoare poziții, într-un picior
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
în facultate, mic-burghez afurisit și arogant am fost îndepărtat prin mijloace dosnice, de mică procedură. Cu sfatul de a folosi trotuarul de vis-à-vis. Ramas de izbeliște, întindeam ghearele mele veninoase către câte o slujbușoară în lipsa de vigilență a vreunei cumsecade mătuși de la serviciul de cadre repede pierdută, la prima pieptănare. Vedeam în jur mici burghezi cu evidență de teapa mea și încă mai pestilențioși, dar care săriseră cu abilitate în barcă și se țineau în draci de scândură, pe mai spumoase
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
el și-a primit educația religioasă în familie, mai ales de la mama, evocată atât de sugestiv în poezia „O, mamă”. Însetat de cunoaștere, a fost un lector asiduu al cărților vechi, inclusiv a celor bisericești. Mai mult, avea unchi și mătuși retrași la mânăstirile moldovene, care i-au îndrumat pașii spre biserică. O indicație prețioasă este însemnarea unui duhovnic pe o veche carte bisericească, descoperită de curând, care glăsuiește: „Pe ziua de Sfinții Voievozi, din anul 1886, m-a chemat la
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
domnia sa este considerat veteran al Marelui Război pentru Apărarea Patriei, fără "să fi tras un glonț (din fericire)", cum îi place să spună. În 1945, aflând că familia i-a fost exterminată în Basarabia, a plecat la Moscova, la o mătușă, care, în 1917-1920, urmase cursuri de medicină la Kiev, hotărând să rămână în Uniune. Devine student la Institutul Pedagogic din Moscova, în 1948 absolvind Facultatea de Limba și Literatura Rusă din cadrul acestuia. A lucrat ca profesor de limba rusă la
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
Pentru că, datorită lui, alte sute de mii de evrei din România au rămas în viață. Dintre toți aliații lui Hitler, Antonescu a fost singurul care a reușit să salveze viețile unor evrei, între care s-au numărat și unchii și mătușile mele. Sufletul meu e împărțit în două, stare pe care am exprimat-o cândva în două versuri: În inimă necontenită ceartă/ Căci ba îl iartă, ba nu-l iartă!". Într-adevăr, e groaznic să-ți aduci aminte de suferințele celor
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
în diplomație. Episodul se termină, ca tot ce-i bun, prea repede, lăsîndu-ne, pînă luna viitoare, sur notre soif. * Tot de caligrafia subțire ține și o primă parte dintr-o proză confesivă de H.-R. Patapievici, "Frau mit Herz" și mătușile mele, cu un subiect drag tuturor prozatorilor și psihanaliștilor, descoperirea sexualității în copilărie, tratat sensibil, fără umor, încît ai putea să te întrebi ce caută într-o revistă satirică, dacă n-ai vedea că, alături de politică, cealaltă cultură intensivă de pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16654_a_17979]
-
C. Rogozanu Pentru cititorii mai puțin obișnuiți cu identificarea diverselor trucuri narative la care apelează frecvent scriitorii contemporani, romanul Mariei Tacu, Mătușa mea, Anestina, este un ghid extrem de util. Autoarea marchează prin bold-uri sau prin italice diversele schimbări de perspectivă care intervin pe parcursul cărții. O metodă simplă și eficientă, un confort neașteptat și binevenit. De altfel, întreaga carte "suferă" de o
Bold-uri, italice... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16680_a_18005]
-
la un moment dat, un accident semnificativ: un străbunic ia de nevastă o grecoaică (de unde și acest nume exotic). De atunci începînd, toate femeile care vor proveni din acest "hibrid" vor avea o personalitate puternică și un destin pe măsură. Mătușa Anestina este una dintre aceste personaje: căsătorită cu forța cu un bărbat în vîrstă și foarte bogat, moare la o lună după nuntă. Povestea ei o obsedează pe Tina; mătușa devine un înger păzitor, o călăuză prin hățișul sentimental în
Bold-uri, italice... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16680_a_18005]
-
vor avea o personalitate puternică și un destin pe măsură. Mătușa Anestina este una dintre aceste personaje: căsătorită cu forța cu un bărbat în vîrstă și foarte bogat, moare la o lună după nuntă. Povestea ei o obsedează pe Tina; mătușa devine un înger păzitor, o călăuză prin hățișul sentimental în care este prins personajul principal. Obsesia se materializează într-un dialog pe cît de ciudat, pe atît de natural, între înger și Tina (cu bold-uri): "Să te păzesc. Să
Bold-uri, italice... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16680_a_18005]
-
de nimic. Zice unii. Observi cîtă plictiseală e pe aici. Tu cum te descurci cu nevasta și copiii..." Iată scrisoarea unei amante exilate într-un spațiu domestic, scrisoare destinată iubitului plecat la mare cu familia. Cu italice, bineînțeles. Maria Tacu, Mătușa mea, Anestina, Ed. Cartea Românească, colecția "Cartea Românească de proză", 2000, 224p., f.p.
Bold-uri, italice... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16680_a_18005]
-
și felinarul și cum se face delicioasa salată de raci și pentru că a ținut-o pe iapa Cezara 24 de ani (eram născuți în același an), pentru că, întorcându-ne într-o noapte pe sub un cer plin de stele de la o mătușă, bunica Margareta mi-a spus: „Știi tu câte stele erau odată pe cer!? Păi când eram eu mică, tot cerul era numai stele! Acum abia au mai rămas câteva. Le-au distrus ăștia cu rachetele lor cu tot!”, pentru că bunicul
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
IEDUL CU TREI CAPRE A fost odată un ied care avea o mamă, o bunică și o mătușă. Locuiau cu toții în aceeași casă. Iedul era foarte leneș și alintat. Se scula târziu dimineața, iar când se scula începea să strige: Mamă capră, îmbracă-mă! Mătușă capră, hrănește-mă! Bunică capră, adoarme-mă! Într-o zi caprele au primit
Iedul cu trei capre. In: Curierul „Ginta latină” by Iustina Petra Condriuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2331]
-
A fost odată un ied care avea o mamă, o bunică și o mătușă. Locuiau cu toții în aceeași casă. Iedul era foarte leneș și alintat. Se scula târziu dimineața, iar când se scula începea să strige: Mamă capră, îmbracă-mă! Mătușă capră, hrănește-mă! Bunică capră, adoarme-mă! Într-o zi caprele au primit o scrisoare de la verișoara mamei iedului, capra cea cutrei iezi, în care le spunea că sunt așteptate la praznic. Drumul era cam lung, așa că mama, mătușa și
Iedul cu trei capre. In: Curierul „Ginta latină” by Iustina Petra Condriuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2331]
-
-mă! Mătușă capră, hrănește-mă! Bunică capră, adoarme-mă! Într-o zi caprele au primit o scrisoare de la verișoara mamei iedului, capra cea cutrei iezi, în care le spunea că sunt așteptate la praznic. Drumul era cam lung, așa că mama, mătușa și bunica s-au gândit să-l lase pe ied singur acasă. iau spus, așadar: Noi mâine plecăm dis-de-dimineață la un praznic. Îți vom pune hăinuțele pentru joacă la îndemână. La fel și mâncărica. Când te scoli, te îmbraci și
Iedul cu trei capre. In: Curierul „Ginta latină” by Iustina Petra Condriuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2331]
-
pentru joacă la îndemână. La fel și mâncărica. Când te scoli, te îmbraci și mănânci. Iedul a uitat tot și a doua zi a început să strige ca de obicei: Mamă capră, îmbracă-mă! Nu veni însă nimeni. Mai încercă: Mătușă capră, hrănește-mă! Nici acum nu veni nimeni. Și iarăși: Bunică capră, adoarme-mă! Nu veni nimeni nici de astă dată. Dar tocmai atunci se nimeri să treacă prin fața casei o vulpe, care, auzindu-l, îi spuse iedului: Nu vrei
Iedul cu trei capre. In: Curierul „Ginta latină” by Iustina Petra Condriuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2331]
-
călugăr, dacă nu chiar ca un popă adevărat. Din cauză că cei din echipă i se adresau cu "părinte", bătrâna ciuli urechile, deveni pe dată foarte evlavioasă, și-i zise: - Săru' mâna, părinte!... Cum de ați ajuns tocmai pe aici?... - Nu vezi, mătușă, suntem cam necăjiți, am venit la afine, am bătut atâta drum tocmai de la Suceava și nu mai este nimic de cules! Stai cu noi la masă și ia ceva de-ale gurii!... răspunse Dinu, cel vizat drept părinte. Bătrânica, mulțumită
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]
-
ajuns la luminiș în mijlocul pădurii, bătrânica ne arată : - Iaca, aici îs afine încă neculese, o frumusețe!... Încă n-a umblat nimeni pe aici anul aista! Rămâneți cu bine, eu plec mai departe cu vacile mele! Săru' mâna, părinte! - Sănătate multă, mătușă Parasca!... Domnul să te blagoslovească și să-ți dea tot ce poftești! Toată lumea nu mai putea de bucurie. După ce bătrânica se mai depărtă în pădure, "părintele" se porni să țină o slujbă de mulțumire pentru fapta ei cea bună, dar
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]
-
o tradiție magică, într-o descendentă care conferă autoritate. Harul sau darul vrăjitoresc sînt moștenite de la o rudă apropiată, de la o persoană prezentată că o ființă reală - proiectată însă în mitologie prin nume ori prin vîrstă: "a moștenit harul de la mătușa să Frunsoleana, care a trăit 126 de ani"; "nepoata celebrei Omida" etc. Se constată în genere o ruptură onomastica la schimbul de generatii: numele strămoașelor sînt, statistic, mult mai ciudate decît cele ale moștenitoarelor; o demonstrează, de pildă, "Atena - fiica
Anunturi magice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18153_a_19478]
-
interior a unei familii în captivitatea pe care i-o impune conviețuirea într-o rulotă de circ, după fuga din România comunistă. Raftul cu ultimele suflări este riguros structurată, după un principiu simetric, în trei părți. Agonia și decesul iubitei mătuși Reta (afectiv, adevărata mamă a autoarei) sunt plasate într-un registru în care se întretaie sau se scurtcircuitează, candoarea poetică cu grotescul și macabrul situației, comicul cu tragicul, tandrețea cu cinismul... Între prima și ultima parte a romanului, consacrate episodului
Raftul cu ultimele suflări by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14291_a_15616]
-
mamă a autoarei) sunt plasate într-un registru în care se întretaie sau se scurtcircuitează, candoarea poetică cu grotescul și macabrul situației, comicul cu tragicul, tandrețea cu cinismul... Între prima și ultima parte a romanului, consacrate episodului agoniei și morții mătușii, capitolul median, avînd un puternic suflu autobiografic, deține rolul unui cifru. Istoria familiei este derulată, cînd liric, cînd prozaic, cu acceleratorul. Regăsim secvențe, urme de imagini din prima carte, reluate în tonalități sumbre, reci. Criza de identitate a autoarei este
Raftul cu ultimele suflări by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14291_a_15616]