8,009 matches
-
Răul este pedepsit, dialectic, de către partid, iar instrumentul justiției sociale este însuși tovarășul Mitică Ionescu. Nimic nu poate scăpa vigilenței revoluționare, iar deghizamentul de clasă este expus și condamnat. Lăudărosului Cavafu, ce invoca suferințele sale de ilegalist, îi este smulsă masca de pe chip: savantul inginer este un crupier din fostul cazino de la Sinaia (Cazino-ul ca loc al perdiției este legat inextricabil de rătăcirea/decadența burgheză). Oportunistul Cristescu este, la rândul său, demis. Birocrația este lovită de moarte: totul merge spre
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a găsit o probitate, o fermitate etică neclintită, în ciuda climatului de suspiciune generalizată din obsedantele decenii totalitare. Cu el realizează Sîrbu un alt fel de comunicare decât cu ceilalți amici ai săi scriitori (în fața cărora își desfășura, proteic, jocul, schimbând măștile în funcție de spectator, de împrejurări), o comunicare autentică, deschisă, sinceră, având ca substanță existența, în toate aspectele ei majore sau mărunte, esențiale însă pentru înțelegerea situării omului în lume. Scrisorile către Deliu Petroiu, publicate în volumul Iarna bolnavă de cancer, ilustrează
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în paginile jurnalului, ale nuvelelor, ale romanelor și ale pieselor sale de teatru. Reflecțiile din jurnal, cu adresă directă, de critică vehementă față de regimul dictatorial ceaușist, apar foarte rar, și atunci voalat, în corespondență, unde Sîrbu adoptă limbajul oblic, luând masca bufonului, invocând adesea ironic sau interpelând ceremonios (când constată că scrisorile îi sunt deschise și verificate de cenzură) pe cititorul din umbră al dialogurilor cu prietenii săi. De fapt, scrisorile acestea, mai cu seamă cele din anii '80, sunt strălucite
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cu fluturii și cu Iosif din Arimatheia, un estetician est-ethic, un liberal îndrăgostit de lanțuri, un sindicalist de unul singur, (...) un fel de donjuan actualmente eunucat de memorie sexuală, un proletar plin de lumpen-diplome universitare, un miner fără lampă și mască de gaze, un mini Socrate ce nu a văzut Athena și nici cartelă de cucută nu are, un Danton primind zilnic șuturi în cur de la un mic Robespierre (responsabil de bloc), un bătrân rămas din fericire în mintea copiilor, un
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
radicală față de convertire pe care o are Emil Dorian: "Convertiții de ultimă oră nu pot crea o cultură nouă. Graiul lor sună fals, chiar și într-o perioadă de tranziție. [...] Scriitorii care au trădat cauza poporului vor fi recunoscuți sub masca lor de cotoi călugăriți peste noapte [...] Va trebui să așteptăm pe scriitorii noi. [...] Țărănimea, muncitorii și viitorul tineret studios își vor crea scriitorii așa cum și-au creat exponenții lor politici. Ca și artiștii sovietici răsăriți din viața cea nouă a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Steonograma din 28 aprilie în ANIC, Fond CC al PCR, Secția Cancelarie, dosar 24/1982, ff. 21-58. 66 Informații referitoare la excluderea lui Leonte Răutu din Comitetul Politic Executiv, în 1981, la Vladimir Tismăneanu, Cristian Vasile, Perfectul acrobat. Leonte Răutu, măștile răului, Editura Humanitas, București, 2008, p. 56. Portretul lui Virgil Trofin la Vladimir Tismăneanu, Arheologia terorii, Editura ALLFA, București, 1998, pp. 119-124; Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate..., p. 246. 67 Textul integral al scrisorii în ANIC, Fond CC al PCR
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
politic. Memorii, vol. II, Editura Curtea Veche, București, 2006, p. 163. 16 Ovid S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate, Editura Humanitas, București, 2012, p. 161. 17 Ibidem. 18 Nicolae Breban, op. cit., p. 128. 19 Ibidem. 20 Andrei Milca, Fețele lui Ianus și măștile scriitorului. Eugen Barbu - viața și opera, Editura Niculescu, București, 2013, p. 373. 21 Mihai Golescu, op. cit., p. 81. 22 ANIC, Fond CC al PCR, Secția Cancelarie, dosar 155/1967, f. 7. 23 Arhiva Uniunii Scriitorilor, dosar "Stenograma ședinței Comitetului de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care apar în poemele acestea, se încearcă o schimbare a lumii, o luare a ei în stăpânire, dar adesea filonul tragic care dă acestor texte un caracter elegiac este mai pregnant decât orice ideal pe care eul poetic (indiferent ce mască lirică împrumută, de căutător, de visător, de tâlhar, de vânător etc.) poate spera să-l cucerească. Ceea ce îi apropie pe cei de la Cercul Literar de la Sibiu de gruparea de la Albatros (în ciuda unor rivalități din epocă) este tocmai cultivarea unei poezii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
adăposti în paginile sale articole sau cronici referitoare la cele mai diverse domenii (cultură, economie, istorie, politică etc.). Textele care se referă propriu-zis la domeniul literar nu sunt extrem de multe astfel încât subtitlul amintit poate fi privit, mai degrabă, ca o mască folosită pentru a disimula adevărata intenție a redactorilor, aceea de a-și afirma, în revistă, opiniile social-politice. 3.2. Pledoaria pentru o literatură socială Primul număr al celei de-a doua serii se deschide cu articolul Prefață 103, menit să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ștergându-mi baioneta de sânge cu batista/ și fără să știu am început să mă-nchin;/ laolaltă pentru morți și pentru vii la mânăstirea Sfânta Felicia" (Moment solemn). Metamorfozele acestea relevă o structură interioară aparte, eul poetic împrumută astfel adesea masca insului nemulțumit de cotidian, dar nu a unuia care caută o existență, social și material vorbind, mai bună, ci a celui care e în căutarea a ceva esențial diferit de lumea familiară, banală, ceva care să confere vieții, prin aura
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
thanatosul se suprapun într-o zbatere a trupului și a sufletului: "Iată chemarea:/ o mie de lănci bătute în scuturi/ te așteaptă la țărmul apei din piatra mea de inel,/ lângă sălcii alergând în vânt cu coame de iepe./ O mască de aur mârâie la stele/ umbrită de vulturi/ dincotro patria mea tăcută începe;/ sporind întunericul peste toate/ rar tresaltă ajunse la furtuni/ căderi și urcări sub lacăte./ În nerostita dimineață de cenușe caldă de vulcani/ se desfășoară în mine ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bulgări pleacă-n țară,/ ca să te caute-n mirările de mâine.", Filigran romantic), implicând uneori, pur și simplu, o invocație sau un dialog imaginar, alteori o trăire prin intermediul Ei, fie prin folosirea persoanei I, caz în care eul poetic preia masca lirică a femeii care se descoperă. Nu doar în poezia crudă, a existenței respingătoare se apropie de Arghezi, ci și în aceste descrieri ale femininului care se contopește cu natura: "Aveam culoarea nopții și miroseam a luna/ pe care ți-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dau inima mea"), poemul trebuind să depășească tot ce înseamnă convenție socială pentru a putea să-și deschidă calea către sufletului receptorului. Astfel opera literară exclude ipocrizia atât în procesul creator, cât și în actul receptării: "dau la o parte masca/ pe care o vindeți și o cumpărați în fiecare dimineață/ și vă vorbesc". Înlăturarea măștii, într-o lume pe care însuși poetul o percepe ca fiind apropiată de cea a textului reprezintă o renunțare la convenții, o trecere dincolo de aparențe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să-și deschidă calea către sufletului receptorului. Astfel opera literară exclude ipocrizia atât în procesul creator, cât și în actul receptării: "dau la o parte masca/ pe care o vindeți și o cumpărați în fiecare dimineață/ și vă vorbesc". Înlăturarea măștii, într-o lume pe care însuși poetul o percepe ca fiind apropiată de cea a textului reprezintă o renunțare la convenții, o trecere dincolo de aparențe, transformarea jocului poetic într-un act serios. Repetițiile apropie confesiunea poetului de discursul sacerdotal. Poetul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-i împiedică dezmembrarea. Se conturează un tablou ezitant, în care imaginile se succed somnambulesc, "prin deșertul marilor tăceri eram trecător adormit". Nu lipsește nici de aici impresia de univers artificial "și după-un carnaval îmi tot punea pe față o mască de ghips Luna". Carnavalescul se conjugă aici cu tristețea, cu lipsa de elan vital, oarecum mult mai aproape de lirica lui Leonid Dimov, cu diferența că acolo există o anumită voluptate a jocului lingvistic care pare să-i lipsească lui Tonegaru
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
utilizarea limbii la elementele considerate poetice, dar care ar suna fals într-un discurs cotidian. 3.2. Poezia ca exercițiu de sinceritate. Luciditatea Refăcând în sens invers parcursul literaturii contemporane, remarcăm o oscilare între lirismul subiectiv și cel obiectiv, între masca impersonalizării și cea a autobiografismului. Optzeciștii preferă un discurs lucid, în care propria biografie funcționează ca pilon al unei structuri în același timp mitizantă (ficțională) și demitizantă (de ridiculizare a clișeelor literare, a platitudinilor sentimentale pentru că numai astfel ele pot
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pompându-și alcoolul din bureții lor anonimi/ peste inimă cât o capcană." (Panopticum). Cel mai adesea, la Leonid Dimov, nota gravă nu e evidentă (deși ea nu lipsește cu desăvârșire) poate și datorită faptului că aici eul emitent adoptă deseori masca bufonului permițându-și, în consecință, să modifice până la caricatural sau bizarerie contururile cotidianului: "Noaptea bate din lumini/ Ca să n-avem cumva teamă;/ Zboară demonii: ciorchini/ Peste urbea de la vamă,// Dar lăsa-ne-vom în jos/ Și vom trece-ntr-o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de a evada (în vis, în spații exotice, în literatură, în dragoste, în cosmos) sunt sortite eșecului și poetul revine, de fiecare dată, în lumea reală pentru că totul este marcat de semnele dispariției. Spre deosebire de abordarea aceasta a morții sub o mască a calmului, a acceptării inevitabilului, la Dimitrie Stelaru se realizează o adevărată teatralizare a tabloului morții. Și aici însă apa, călătoria acvatică sunt simboluri ale alunecării în neant. Aparițiile feminine se încadrează în două categorii: femeia pusă sub semnul bolii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ci și de modul de organizare a discursului. Ironia este unul dintre procedeele dominante și, în manieră caragialiană, se transformă adesea în autoironie tocmai pentru forța expresivă pe care o capătă astfel. Se subminează constant seriozitate textelor prin constratul dintre masca inocenței și sublinierea, îngroșarea conturilor imaginilor. Același efect îl are și alternarea modalizatorilor certitudinii cu cei ai incertitudinii. Descrierea banală, pasajele "serioase" sunt puse mereu sub semnul incertitudinii, al neîncrederii, pe când asocierile cele mai absurde, șocante sunt prezentate ca adevărate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a misterelor cosmice, dar și pierderea încrederii în forța limbajului de a recrea lumea. Pentru că lumea așa cum o cunoaștem este pusă sub semnul incertitudinii, cel mai des discursul poetic se îndreaptă către sine însuși. Se elimină sau se mimează eliminarea măștilor lirice, elementele biografice părând a invada textul. Impresia de autenticitate, de refuz al convențiilor literare este întărită și preferința manifestată pentru poetica faptului divers. Elementele poetizate sunt cele ale universului banal, cotidian (e o ieșire a scriitorului din "turnul de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
profund subiectivă. Cel mai important efect din din cadrul acestei poezii este efectul de sinceritate. Limbajul, fetișizat în modernism tinde să devină transparent, fără tropi, prozaic. Recuzita este realistă (...), locul și timpul poeziei fiind aici și acum. Personajul sunt eu, fără mască, mizând nu pe vălurile stilistice, ci pe ce este cu adevărat interesant (dacă este ceva) în personalitatea mea. Pare ușor de scris o astfel de poezie. În realitate, dificultățile sunt deosebit de mari. Pentru că sinceritatea nu e totuna cu efectul de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
elementele lui componente emană o grandoare a decadenței, subliniată prin culorile „De sineală, de aur, de sînge”. în timp ce alți poeți, privind un havuz, văd doar zbuciumul apei, șuvița retezată și întoarsă în locul de unde a țîșnit, autorul Plumbului e impresionat de masca lucrurilor transfigurate de acțiunea luminii. Fără să știe că un Abel Bonard numise havuzurile „suave ornamente ale tăcerii”10), el le caută pentru a se liniști în preajma lor, a medita și a-și imagina tablouri cum e cel de la care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mine...” 5) în materie de „iubire”, Bacovia e mai mult însă macedonskian decît eminescian. „Idilele brutale” cîntate de autorul „Nopților” sau Thalassa acestuia au avut asupra imaginației sale erotice o influență mai mare decît cele suave, înfățișate de Eminescu. Sub masca de timid, Bacovia era un senzual cu o „vitalitate” robustă, cum mi-a dat a înțelege Agatha, soția sa6). Cel mai adesea, privea femeia ca parte a unei posibile perechi. Ce căuta el în „iubire”? înaintea tandreții - voluptatea, deși resimțea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost publicat prima dată în Noua revistă romînă din 1914. Poezia l-a împins pe Bacovia contra naturii sale. Fără ea ar fi fost mai sociabil și, poate, mai vesel. Poetul n-a vrut însă să trădeze personajul a cărui mască a adoptat-o. Tentațiile nu l-au ocolit (tentația frivolității, tentația vulgarității etc.), dar a avut tăria să le refuze. Noi avem impresia că s-a lăsat dus de apele vieții. N-a fost chiar așa! Bacovia s-a autoconstruit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ei continuau să fie triști, dar nu la modul suprem, integral. Orice doliu are momente cînd pierde din intensitate. Atunci, mecanismele și reflexele reprimate caută să revină la normal. Un zîmbet scurt nu infirmă deci existența tristeții. Fixitatea e atributul măștilor. Oamenii vii se supun principiului variabilității: cînd crește tristețea, diminuează veselia, și invers. Dar și-ntr-un caz, și-n celălalt, nici una nu dispare total. Cine crede că un poet trist este, în chip obligatoriu, trist de dimineață pînă seara
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]