6,144 matches
-
film în mai puțin de un an. Ultimele patru filme ale lui Kieślowski au fost coproducții străine, ralizate în mare parte cu fonduri din Franța, în special de la producătorul Marin Karmitz. Aceste ultime filme se axau pe subiecte moral și metafizice asemănătoare celor din „Decalogul (film)” și „Noroc Chior”, însă la un nivel mai abstract, cu distribuții mai restrânse, povești interne mai multe și interes mai puțin față de comunități. Polonia apărea în aceste filme în mare parte prin intermediul unor observatori europeni
Krzysztof Kieślowski () [Corola-website/Science/303772_a_305101]
-
Cerul, demonii și îngerii au fost creați separat, Allah modelând mai întâi lumina și spiritele îngerilor. Budismul în general ignoră întrebarea referitoare la originea lumii, considerând-o chiar inutilă. La fel ca și la celelalte întrebări care țin de esența metafizică, profetul Buddha a răspuns prin parabola săgeții otrăvite. El spune că un om a fost rănit de o astfel de săgeată, iar doctorul înainte de a i-o scoate din carne și de a se ocupa de vindecarea lui este întrebat
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
Călăuza", trei personaje bat cărările unui univers de noroi și metale ruginite, „zona”, pentru a ajunge într-o cameră din centrul sau în care nimeni nu cutează să pătrundă. După întrebarea pusă de Eisenstein istoriei în ultimul său film, parcursul metafizic al acestor oameni este, de asemenea, o parabolă arătând în ce mocirlă s-a înfundat Uniunea Sovietică În acei ani de confuzie numai arta putea fi un mijloc de a părăsi timpul subiectiv, de a face omul privat de libertăți
Călăuza () [Corola-website/Science/304152_a_305481]
-
iar pe de altă parte, enunțurile sale sunt lipsite de sens. Pentru termeni precum „Absolutul”, „Necondiționatul”, „Ființa în sine”, metafizicianul nu poate furniza condiții empirice de adevăr, ci doar sentimente și reprezentări ce stau în spatele pretinsei semnificații. Mai mult, propoziții metafizice, precum cele oferite de Hegel: „Ființa pură și neantul sunt unul și același lucru”, sunt fără sens, sunt pseudo-propoziții, pentru că sunt susținute de cunoaștere accesibila științei empirice, neverificabilă.
Rudolf Carnap () [Corola-website/Science/304160_a_305489]
-
Philip Kindred Dick (n. 16 decembrie 1928; d. 2 martie 1982) a fost un scriitor și eseist american, a cărui operă publicată a aparținut aproape în întregime genului science fiction. Dick a explorat teme sociologice, politice și metafizice în romane dominate de corporații monopoliste, guverne autoritariste și stări de conștiință alterată. Tema centrală a operelor târzii ale lui Dick reflectă interesul personal în problemele de metafizică și teologie. Deseori s-a inspirat din experiențele sale de viață, explorând
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
substanța primordială din care toate formele se nasc și în care toate se întorc, prin regresiune sau cataclism. Comparată sau asimilată lunii, apa, prin excelență fluidă, este prototipul apei vieții sau apei vii. Apa reunește formulele mitice ale aceleiași realități metafizice și religioase: în apă rezidă viața, vigoarea și eternitatea. Apa purifică și este purificatoare, are o valoare morală: ea devine substanța însăși a purității, câteva picături de apă fiind suficiente spre a purifica o lume (de aici și simbolistica botezului
Element clasic () [Corola-website/Science/303941_a_305270]
-
(n. 1 februarie 1912, Răsucenii de Jos județul Vlașca (interbelic) - d. 3 octombrie 1987, Paris) a fost un pictor și poet român. Diplomat în "filozofie metafizică" de la Roma, doctorand în medicină de la București. Debutează în 1930 cu versuri la revista "Crai Nou" din Cernăuți. Co-fondator și co-editor al revistei "Rod". Desen de . Colaborări active la revistele: "Meșterul Manole", "Sfarmă Piatră", "Game", "Litoral" și altele. A iscălit
Ioan Mirea () [Corola-website/Science/304282_a_305611]
-
a bucurat de un succes enorm. După ce comuniștii au preluat puterea, a reușit să se refugieze în Apus, stabilindu-se în Franta, unde și-a continuat activitatea. Sculptor de mare originalitate, Ioan Mirea "a fost un polivalent de măreață aprindere metafizică și calități alese. Avea în el ceva din emotivitatea artistică și din receptivitatea intelectuală a Renașterii. În el se zbătea continuu umanul, finețea realizărilor și suplețea gândirii..." cum scria Faust Brădescu (vezi "Libertatea", New York, Anul VII, Nr. 63, Noembrie 1987
Ioan Mirea () [Corola-website/Science/304282_a_305611]
-
a personalității, fugind de scheme și de orice dependență a unui moment atins. Unul din sensurile "existenței" este de "a o epuiza conștient și glorios, de a o împlini continuu..." (în "Soliloquii") În ""Existența tragică"" face procesul cunoașterii științifice și metafizice, ajunge la un agnosticism total și la pesimism. Gânditorul alege eseul și aforismul ca forme privilegiate de exprimare a ideilor sale. Condamnați la o singularitate contingentă, "singuri pe lume", cu sufletul tânjind intuitiv după absolut, luciditatea noastră ne livrează pe
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
de Sergiu Nicolaescu, George Alexandru, Vladimir Găitan, Virgil Flonda, Ștefan Velniciuc, Ion Rițiu și Simona Șomăcescu. Acest film prezintă o legendă petrecută în Evul Mediu, imediat după descălecatul Țării Românești. Într-un sanctuar de origine dacică, păzit de „Timp”, personaj metafizic, o Coroană îl așteaptă pe cavalerul care o merită, alături de o spadă destinată exclusiv apărării țării. Pentru a nu fărâmița statul, stăpânul unei cetăți fortificate cere uciderea unuia dintre cei doi fii gemeni pe care îi născuse regina. Copilul este
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
profesionalismul, ca și temperamentul de cineast al acțiunii dezlănțuite”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Într-un ev mediu zbuciumat, imediat după descălicatul Țării Românești, într-un sanctuar dominat de «Timp», personaj metafizic, o Coroană îl așteaptă pe cavalerul care o merită, alături de o spadă destinată exclusiv apărării țării. Doi gemeni, părinți a doi fii gemeni caracterizați maniheist, își dispută favorurile Coroanei care arde palmele celui ce n-o merită. Deși «Numai cel
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
la bun sfârșit. Dar atracția anului este pentru Affleck reunirea cu Damon și Smith pentru capodopera "Dogma", un film controversat care a scandalizat și entuziasmat în egală măsură, o îmbinare inspirată de comedie neagră cu critică socială, avînd o tentă metafizică. Filmul a provocat Biserica, dar Affleck era deja un nume, așa că reputația sa a avut în cele din urmă de câștigat, iar scandalul a propulsat și mai mult filmul, dacă mai era nevoie. În 2000 joacă fără prea mult succes
Ben Affleck () [Corola-website/Science/311575_a_312904]
-
vii e clasat în această categorie și creierul le atribuie proprietăți ale viului, printre care și "sufletul", sau o forță intrinsecă care le animă, cu atributul însoțitor care este intenționalitatea. Toate ființele supranaturale ale tuturor religiilor și a tuturor sistemelor metafizice vreodată imaginate de om, au în comun faptul că sunt dotate cu un intelect, principală caracteristică a ființei umane. Ele n-au corp, dar sunt prezente; nu au ochi, dar pot să ne vadă; nu au creier, dar pot gândi
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
În mod asemănător, în domeniul artei, idealismul susține imaginația și încearcă să realizeze concepția mentală a frumosului, un standard de perfecțiune, juxtapus naturalismului și realismului. Orice filozofie care acordă importanță crucială idealului sau domeniului spiritual, poate fi considerată „idealistă”. Idealismul metafizic este o doctrină ontologică care susține că realitatea însăși este incorporală sau experimentală în esența sa. Pe lângă asta, idealiștii nu sunt de acord cu faptul că anumite aspecte ale mentalului ar fi mai fundamentale. Idealismul platonic afirmă că abstracțiile sunt
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
că doar experiența psihologică poate fi sesizată de minte. Idealiștii subiectivi precum George Berkeley sunt în termeni de lume independentă de minte, în timp ce idealiștii transcedentali ca Immanuel Kant sunt foarte sceptici față de o astfel de lume, susținând idealismul epistemologic, nu metafizic. Astfel Kant definește "idealism"ul ca „aserțiunea că noi niciodată nu putem fi siguri dacă toate presupusele noastre experiențe exterioare nu sunt simplă imaginație”. El a afirmat că, potrivit "idealism"ului, „realitatea obiectelor exterioare nu admite o dovadă strictă. Dimpotrivă
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
anterioară acestuia. Așadar, Platon și Gottfried Leibniz afirmă că există o realitate obiectivă și cognoscibilă ce depășește coștientizarea noastră subiectivă—o respingere a idealismului epistemologic—dar propune ideea că această realitate este fundamentată în entități ideale, o formă de idealism metafizic. Nu toți idealiștii metafizici sunt în acord asupra naturii idealului; pentru Platon, entitățile fundamentale au fost forme abstracte non-mentale, pe când pentru Leibniz ele au fost monade proto-mentale și concrete. Ca o regulă, idealiștii transcedentali precum Kant susțin partea epistemică a
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
și Gottfried Leibniz afirmă că există o realitate obiectivă și cognoscibilă ce depășește coștientizarea noastră subiectivă—o respingere a idealismului epistemologic—dar propune ideea că această realitate este fundamentată în entități ideale, o formă de idealism metafizic. Nu toți idealiștii metafizici sunt în acord asupra naturii idealului; pentru Platon, entitățile fundamentale au fost forme abstracte non-mentale, pe când pentru Leibniz ele au fost monade proto-mentale și concrete. Ca o regulă, idealiștii transcedentali precum Kant susțin partea epistemică a idealismului fără a fi
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
abstracte non-mentale, pe când pentru Leibniz ele au fost monade proto-mentale și concrete. Ca o regulă, idealiștii transcedentali precum Kant susțin partea epistemică a idealismului fără a fi încredințați că realitatea este până la urmă mentală; idealiștii obiectivi ca Platon susțin baza metafizică a realității, în real sau abstract, fără să-și restrângă epistemologia la o experiență obișnuită; iar idealiștii subiectivi ca Berkeley susțin atât idealismul metafizic, cât și cel epistemologic. Idealismul monistic susține că conștiința, nu materia, este baza a tot ce
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
fără a fi încredințați că realitatea este până la urmă mentală; idealiștii obiectivi ca Platon susțin baza metafizică a realității, în real sau abstract, fără să-și restrângă epistemologia la o experiență obișnuită; iar idealiștii subiectivi ca Berkeley susțin atât idealismul metafizic, cât și cel epistemologic. Idealismul monistic susține că conștiința, nu materia, este baza a tot ce există. Este o concepție monistică deoarece susține că există un singur tip de lucru în univers și idealistă deoarece afirmă că acest lucru este
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
dar mintea dă sens lumii, așa că mintea singură este sursa tuturor cauzelor, având o lumină interioară, o bunătate morală înnăscută și o înțelegere a ceea ce este bun. Abordarea doar-conștiința, a școlii Yogăcăra din cadrul budismului mahayana nu este un adevărat idealism metafizic căci gânditorii Yogăcăra nu s-au centrat pe conștiință pentru a afirma că ea este în cele din urmă reală. După ei, ea este doar convențional reală de la apariția ei de la un momment la altul, datorită cauzelor și condițiilor fluctuante
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
condițiilor fluctuante, întrucât ea este cauza karmei și, prin urmare, a suferinței. Teoria formelor sau „ideilor” a lui Platon, descrie formele ideale, ca universalii ce există independent de orice instanță particulară. Arne Grøn numește această doctrină „exemplu clasic de idealism metafizic ca idealism "transcendent"”, pe când Simone Klein în numește pe Platon, „cel mai timpuriu reprezentant al idealismului obiectiv metafizic”. Oricum, Platon susține că materia este reală, deși trecătoare și imperfectă, este percepută de corpul nostru și simțurile sale și de existența
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Platon, descrie formele ideale, ca universalii ce există independent de orice instanță particulară. Arne Grøn numește această doctrină „exemplu clasic de idealism metafizic ca idealism "transcendent"”, pe când Simone Klein în numește pe Platon, „cel mai timpuriu reprezentant al idealismului obiectiv metafizic”. Oricum, Platon susține că materia este reală, deși trecătoare și imperfectă, este percepută de corpul nostru și simțurile sale și de existența dată de ideile eterne ce sunt percepute direct de sufletul noastru rațional. Platon a fost așadar un dualist
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Oricum, Platon susține că materia este reală, deși trecătoare și imperfectă, este percepută de corpul nostru și simțurile sale și de existența dată de ideile eterne ce sunt percepute direct de sufletul noastru rațional. Platon a fost așadar un dualist metafizic și epistemologic, o perspectivă pe care idealismul modern a tins s-o evite: așadar, gândirea lui Platon nu poate fi considerată idealistă în sensul modern. Cu neoplatonistul Plotin, a scris Nathaniel Alfred Boll, „apare, probabil pentru prima dată în filozofia
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
pe care l-a ales, „néo-criticisme”; dar acest sistem este mai degrabă o transformare decât o continuare a kantianismului. Friedrich Nietzsche susține că Kant comite o tautologie agnostică și nu dă un răspuns satisfăcător în ce privește "sursa" dreptului filozofic asupra revendicărilor metafizice de un fel sau altul; el ridiculizează mândria lui Kant în abordarea celui „mai dificil lucru ce poate fi întreprins în numele metafizicii.” Cunoscutul „obiect în sine” a fost numit produs al obiceiului filozofic, care caută să introducă un subiect gramatical
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
filozofia. Idealiștii personaliști Borden Parker Bowne și Edgar S. Brightman și teistul personal realist, Toma de Aquino, susțin o idee esențială, anume dependența de un Dumnezeu personal infinit. Howison, în cartea sa, "Limitele evoluției și alte esee ce ilustează teoria metafizică a idealismului personal", a creat o noțiune democratică de idealism personal ce extinde toate căile spre Dumnezeu, care nu a fost mai mult decât monarhul fundamental, dar și democratul fundamental în relația eternă cu alte persoane eterne. Ateismul idealist al
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]