8,110 matches
-
omul cel mai realist de pe pământ este omul care se roagă". "Argeș", nr. 10, octombrie 2006 Adrian LESENCIUC Despărțirea de modernitate În tentativa de conștientizare a poziției societății într-o dinamică a istoriei, îndepărtarea de istorism, analiștii contemporani ai sfârșitului modernității încearcă să definească un "loc geometric" în care se derulează, conform propriilor prognoze, programul vizat. Și în ciuda faptului că, în dinamica acestui proces, ideea de modernitate este înlocuită de cea de acțiune modernizatoare (v. Touraine), pretenția nu este de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poziției societății într-o dinamică a istoriei, îndepărtarea de istorism, analiștii contemporani ai sfârșitului modernității încearcă să definească un "loc geometric" în care se derulează, conform propriilor prognoze, programul vizat. Și în ciuda faptului că, în dinamica acestui proces, ideea de modernitate este înlocuită de cea de acțiune modernizatoare (v. Touraine), pretenția nu este de a descrie fenomenul sau de a lansa o ipoteză, ci de a își etala întâietatea unei prognoze (de multe ori fără o analiză de context bine documentată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fără a sesiza dinamica derulărilor, fiind de cele mai multe ori surprinși de modificări majore, începând cu procesul de incubare a ideilor până în stadiul în care devin instrumente explicite de control emoțional, transformându-se în ideologii. Din păcate, turbulența aparte a sfârșitului modernității (un firesc regim tranzitoriu de modificare complexă în cazul unei amintite structuri de tipul celei supuse studiului de Ilya Prigogine) presupune și o perspectivă explicită asupra perioadei de "după". Toți acești termeni, în majoritatea cazurilor exprimând puncte izolate de vedere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
presupune și o perspectivă explicită asupra perioadei de "după". Toți acești termeni, în majoritatea cazurilor exprimând puncte izolate de vedere și intenții de punere în scenă a unor acorduri de principiu între propriile Weltanschauung și societatea dinamică, sunt legați de modernitatea muribundă. Subliniam, într-un studiu mai amplu (Postmodernitatea. Un posibil model de structurare a mozaicului a-valoric, București, Antet, 2005) că teoreticienii care privesc spre viitor pentru a vorbi despre viitor sunt rarități în peisajul din ce în ce mai aglomerat de studii închinate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Postmodernitatea. Un posibil model de structurare a mozaicului a-valoric, București, Antet, 2005) că teoreticienii care privesc spre viitor pentru a vorbi despre viitor sunt rarități în peisajul din ce în ce mai aglomerat de studii închinate unui fenomen de amploare, presupunând ruperea de modernitate. Despărțirea de modernitate nu este un fapt asumat. Asumarea este doar intenția raportării noului, de cele mai multe ori a regimului tranzitoriu în care a intrat modernitatea muribundă, chiar la modernitate. Iată cum, acțiunea modernizatoare care ia locul modernității, ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
model de structurare a mozaicului a-valoric, București, Antet, 2005) că teoreticienii care privesc spre viitor pentru a vorbi despre viitor sunt rarități în peisajul din ce în ce mai aglomerat de studii închinate unui fenomen de amploare, presupunând ruperea de modernitate. Despărțirea de modernitate nu este un fapt asumat. Asumarea este doar intenția raportării noului, de cele mai multe ori a regimului tranzitoriu în care a intrat modernitatea muribundă, chiar la modernitate. Iată cum, acțiunea modernizatoare care ia locul modernității, ca urmare a eliberării individului și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rarități în peisajul din ce în ce mai aglomerat de studii închinate unui fenomen de amploare, presupunând ruperea de modernitate. Despărțirea de modernitate nu este un fapt asumat. Asumarea este doar intenția raportării noului, de cele mai multe ori a regimului tranzitoriu în care a intrat modernitatea muribundă, chiar la modernitate. Iată cum, acțiunea modernizatoare care ia locul modernității, ca urmare a eliberării individului și societății de legile impersonale ale rațiunii (a se vedea prin aceasta și incapacitatea de explicare a unui firesc regim tranzitoriu, la amploarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aglomerat de studii închinate unui fenomen de amploare, presupunând ruperea de modernitate. Despărțirea de modernitate nu este un fapt asumat. Asumarea este doar intenția raportării noului, de cele mai multe ori a regimului tranzitoriu în care a intrat modernitatea muribundă, chiar la modernitate. Iată cum, acțiunea modernizatoare care ia locul modernității, ca urmare a eliberării individului și societății de legile impersonale ale rațiunii (a se vedea prin aceasta și incapacitatea de explicare a unui firesc regim tranzitoriu, la amploarea amintită, prin intermediul raționalului modernist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
presupunând ruperea de modernitate. Despărțirea de modernitate nu este un fapt asumat. Asumarea este doar intenția raportării noului, de cele mai multe ori a regimului tranzitoriu în care a intrat modernitatea muribundă, chiar la modernitate. Iată cum, acțiunea modernizatoare care ia locul modernității, ca urmare a eliberării individului și societății de legile impersonale ale rațiunii (a se vedea prin aceasta și incapacitatea de explicare a unui firesc regim tranzitoriu, la amploarea amintită, prin intermediul raționalului modernist) dă naștere unui hibrid extramodern în aparență, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trăsături a ceea ce până la el purta numele de new modernity, high modernity, late modernity, post-capitalism, post-industrialism, super-industrialism, postmodernism, post-postmodernism etc., globalizarea. Așadar, măsura în care "prima revoluție globală" în termenii Clubului de la Roma nu scoate din scenă un mastodont îmbătrânit, modernitatea târzie, ci îl îmbălsămează, îi dă chip de scenă și îl pune să joace roluri de anvergură, vezi faza de avant prefigurată, printr-un proiect care corectează, credem noi, erorile din proiectul neterminat al modernității în termenii lui Habermas, îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din scenă un mastodont îmbătrânit, modernitatea târzie, ci îl îmbălsămează, îi dă chip de scenă și îl pune să joace roluri de anvergură, vezi faza de avant prefigurată, printr-un proiect care corectează, credem noi, erorile din proiectul neterminat al modernității în termenii lui Habermas, îi dă dreptul cercetătorului român să definească ceea-ce-urmează-modernității prin geo-modernitate. Hiper-modernitatea este un termen cu care e împovărat cel mai adesea Touraine, deși acesta încerca doar o depășire a împietririi în proiectul postmodernist în maniera în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel care "iscă" spinoasa problemă a hiper-modernismului, nu poate asigura atingerea gradului zero al sinelui, dar poate da o descriere pertinentă a cadrului în care au loc fluctuațiile de sistem. Deci nu o depășire a modernismului, nu o despărțire de modernitate. Cu toate acestea, putem, însă, consemna o tentativă de situare în post-istorism, ceea ce aruncă deja o altfel de lumină asupra câmpului de luptă ideologică. Para-modernismul nu pretinde o depășire a modernismului, ci se ocupă de "efectele" acestuia. Așadar, o perspectivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
modernismului, ci se ocupă de "efectele" acestuia. Așadar, o perspectivă modernistă pură, rigidă, asupra unui conglomerat dinamic. O traducere în digital a unei structuri analogice complexe, aparținând unei geometrii fractale, în care perspectiva este îngreunată chiar de poziționare. Situarea în modernitate presupune a nu putea percepe modernitatea și a vedea postmodernitatea, de pildă, cu ochelari de cal. Situarea în postmodernitate presupune a nu te vedea pe tine, ci doar a te simți situat undeva, într-un cadru mai larg, nedefinit. E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acestuia. Așadar, o perspectivă modernistă pură, rigidă, asupra unui conglomerat dinamic. O traducere în digital a unei structuri analogice complexe, aparținând unei geometrii fractale, în care perspectiva este îngreunată chiar de poziționare. Situarea în modernitate presupune a nu putea percepe modernitatea și a vedea postmodernitatea, de pildă, cu ochelari de cal. Situarea în postmodernitate presupune a nu te vedea pe tine, ci doar a te simți situat undeva, într-un cadru mai larg, nedefinit. E problema clasică a incapacității de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe tine, ci doar a te simți situat undeva, într-un cadru mai larg, nedefinit. E problema clasică a incapacității de a [nu] vedea pădurea din cauza copacilor. Atunci soluția care rămâne este de situare în exterior, adică o despărțire de modernitate. Capcana în care cade oricine intenționează să se raporteze la ceea-ce-urmează-modernității este de a se raporta la istorismul forte. Dacă nu s-a greșit într-o privință în ceea ce privește fluctuațiile structurii disipative care caracterizează societatea actuală, așa cum prevăzuseră Prigogine și Toffler
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a se raporta la istorismul forte. Dacă nu s-a greșit într-o privință în ceea ce privește fluctuațiile structurii disipative care caracterizează societatea actuală, așa cum prevăzuseră Prigogine și Toffler, de pildă, atunci acel punct de vedere privește depășirea istorismului. Prin raportare la modernitate (și la modernism, aici cu înțelesul de ideologie a modernității), atât geomodernitatea, cât și celelalte structuri ținând de noul limbaj de lemn, și care presupun utilizarea prefixelor hiper-, para-, neo-, postetc. nu sunt altceva decât expresia unei incapacități de depășire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
greșit într-o privință în ceea ce privește fluctuațiile structurii disipative care caracterizează societatea actuală, așa cum prevăzuseră Prigogine și Toffler, de pildă, atunci acel punct de vedere privește depășirea istorismului. Prin raportare la modernitate (și la modernism, aici cu înțelesul de ideologie a modernității), atât geomodernitatea, cât și celelalte structuri ținând de noul limbaj de lemn, și care presupun utilizarea prefixelor hiper-, para-, neo-, postetc. nu sunt altceva decât expresia unei incapacități de depășire a modernității, de rupere de structura muribundă. Sunt raportări la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la modernism, aici cu înțelesul de ideologie a modernității), atât geomodernitatea, cât și celelalte structuri ținând de noul limbaj de lemn, și care presupun utilizarea prefixelor hiper-, para-, neo-, postetc. nu sunt altceva decât expresia unei incapacități de depășire a modernității, de rupere de structura muribundă. Sunt raportări la istorism, chiar dacă se încearcă o îmbrăcare a termenului în "cămașa de forță" a gândirii care identifică modernizarea cu dezvoltarea spiritului uman, triumful rațiunii cu cel al libertății, cu formarea națiunii sau cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu dezvoltarea spiritului uman, triumful rațiunii cu cel al libertății, cu formarea națiunii sau cu victoria finală a justiției sociale. Există, în acest caz, două scăpări din capcana alunecării pe placa de subducție: fie printr-o numire care să depășească modernitatea și spiritul sau, fie printr-o acceptare a oricărei numiri actuale (postmodernism, hiper-modernism etc.), dar printr-o acceptare, prin aceasta, a unui termen provizoriu, pentru care deceniile sau secolele viitoare vor avea suficientă limpezime să-i găsească un înlocuitor. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În acest context, al numirilor de dragul gloriei celor cinci minute, Theodor Codreanu face o excepție. Și mă gândesc la aruncarea în luptă a unui termen care poate fi inițial tratat la fel ca ceilalți (câtă vreme presupune legătura nominală cu modernitatea): transmodernismul (v. Th. Codreanu, Transmodernismul, Iași, Ed. Junimea, 2005). Numai că, în acest caz, chiar se realizează depășirea modernității. Nu o depășire temporală (așadar, în sfera istorismului), prin post(a se vedea problema coexistenței valurilor toffleriene), ci una spațio-temporală, printr-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aruncarea în luptă a unui termen care poate fi inițial tratat la fel ca ceilalți (câtă vreme presupune legătura nominală cu modernitatea): transmodernismul (v. Th. Codreanu, Transmodernismul, Iași, Ed. Junimea, 2005). Numai că, în acest caz, chiar se realizează depășirea modernității. Nu o depășire temporală (așadar, în sfera istorismului), prin post(a se vedea problema coexistenței valurilor toffleriene), ci una spațio-temporală, printr-o situare dincolo, prin trans-. Despre pancronismul ideii de depășire completă vorbește însuși autorul, care face referire la studiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să privim cele trei valuri toffleriene prin prisma raportului omului cu potențialul punct de sprijin al întregului, indiferent de forma pe care o îmbracă. Vom face trimitere, așadar, la un raport cu Dumnezeu în premodernitate, la unul cu universul în modernitate (până la amurgul ideologiei pozitiviste), respectiv la unul cu omul în ceea ce este cunoscut astăzi drept posmodernitate (Al Treilea Val). Pe rând, Dumnezeu și universul devin structuri fragmentare interioare, care hrănesc dorința patologică de împlinire prin sine. Ia naștere era "noului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau simulacru. Iar meritul lui Theodor Codreanu este acela de a dezvălui că stadiul degradării organice (adică ceea ce e perceput ca amuzament, joc și/ sau simulacru) este necesar în depășirea crizei de identitate (a schizoidului postmodern) și de luciditate. Cosmosul modernității pozitiviste, rigide (în termenii lui Vattimo) este înlocuit treptat de haosmos: "o perpetuă "deconstrucție", ca să mă exprim în jargonul postmodernist, adică eufemistic, iar de-a dreptul spus, e distrugere, descompunere, marș entropic către nimic" (p. 36-37). Numai că, la fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
afară. "Ethosul transmodern, ne încredințează autorul, exclude narcisismele de grup, plasându-se într-o neutralitate dinamic-participativă în luminișul ființei. Se reabilitează noțiuni declarate anacronice precum geniu, capodoperă, hermeneutică, valoare, personalitate, profunzime etc." Și atunci transmodernismul, care este legat nominal de modernitate, cum poate rupe barierele, pentru o situare dincolo? În fond, meritul nu constă în a găsi un prefix care să realizeze ruptura de rădăcina. Într-un interviu acordat lui Florin Țupu, explicam că situarea în afara modernității reprezintă starea naturală a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este legat nominal de modernitate, cum poate rupe barierele, pentru o situare dincolo? În fond, meritul nu constă în a găsi un prefix care să realizeze ruptura de rădăcina. Într-un interviu acordat lui Florin Țupu, explicam că situarea în afara modernității reprezintă starea naturală a culturii, iar termenii transmodernism și transmodernitate sunt provizorii. Pentru a ne dezmetici și a ieși din fenomen, nu avem nevoie de numire sau definire, ci doar de o delimitare conceptuală și de o vizualizare a orizontului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]