7,852 matches
-
în DD a unor verbe de mișcare către sau dinspre personajul care vorbește (Vino aici!, Pleacă!); prin contrast, în DI verbele de mișcare vor fi non-specifice din punct de vedere direcțional ori, precum alte elemente deictice, vor fi orientate către narator. Aceasta se întîmplă deoarece a veni și a pleca sînt la fel de orientative ca aici și acolo, așa încît unele combinații între ele pot suna artificial și absurd: ? Vor veni acolo mîine; Pleacă de aici în clipa asta! În
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
reprezentate prin VI, nu reușesc să se transfere în versiunea DI. Înrădăcinate în subiectivitatea și evaluările specifice ale acelui personaj, ele nu pot fi reținute într-o versiune DI standard, care urmărește să redea - și aceasta, cu destulă zgîrcenie - subiectivitatea naratorului. Există și dificultăți în reprezentarea comenzilor în DD, a interjecțiilor și a întrebărilor retorice, în DI. Dar acestea sînt, ca și aspectele menționate în secțiunea precedentă, trăsături gramaticale sau așezate sub semnul gramaticii; aici ne axăm asupra unor probleme de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cu Discursul Direct. Cu toate acestea, merită menționat că ceea ce se pierde cu siguranță în DI nu este neapărat „limbajul colorat”, ci limbajul (poate colorat) al personajului. Cu alte cuvinte, în mod tipic și convențional, mai ales în proza literară, naratorii sînt mai „neutri” și mai formali decît personajele despre care vorbesc. Dar aceasta nu este decît doar o convenție sau o tendință pronunțată, și va fi ignorată în multe situații speciale. Un astfel de exemplu este reprezentat de Aventurile lui
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
decît personajele despre care vorbesc. Dar aceasta nu este decît doar o convenție sau o tendință pronunțată, și va fi ignorată în multe situații speciale. Un astfel de exemplu este reprezentat de Aventurile lui Huckleberry Finn, unde Huck însuși, ca narator la persoana întîi, relatează într-un limbaj non- standard presupusul limbaj standard al unor protagoniști din povestea sa. Or, să ne gîndim la un „adorabil răufăcător ce vorbește în Cockney”, care este pe cale să meargă la tribunal pentru a înfrunta
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de stil. Este foarte posibil ca, în cazul în care Joyce ar fi fost constrîns să redea fraza în DI, el să fi înlocuit formularea figurată a lui Gabriel cu ceva mai literal și mai discret în ceea ce privește prezența naratorului: Gabriel se gîndi că venise vremea cînd ar trebui să înceapă a-și măsura propriile limite. Dar nu putem fi siguri: în textul lui Joyce avem de-a face cu o versiune în GIL: Venise timpul să pornească în călătorie
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ne satisfac acestea, deoarece versiunile indirecte fac reproducerea prea proeminentă: intervin și ne distrag atenția de la ceea ce se reproduce. Acel „ea declară” și „îi spuse” ne amintesc mereu că avem de-a face cu o a treia prezență, aceea a naratorului, aparent luînd notițe pe marginea acțiunilor ce se desfășoară sub ochii lui. Dar nu avem nevoie de o terță persoană (chiar dacă sîntem conștienți de prezența acesteia): preferăm senzația de a fi la fel de aproape de cuplul care se ceartă, ca și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
distanță și detașare mai mare de personaje și de cuvintele lor atunci cînd acestea sînt mediate prin Discursul Indirect. Discursul Direct este un mediu în care personajele par a deține controlul și vorbesc pentru ele însele, în timp ce în Discursul Indirect naratorul are o responsabilitate mai fățișă și reproduce în numele personajelor. Dar aparența sau iluzia unui control asupra personajelor nu trebuie exagerate: în spatele tuturor persoanelor fictive, oricum s-ar face relatarea, se află naratorul care controlează, iar scena se înviorează, de exemplu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vorbesc pentru ele însele, în timp ce în Discursul Indirect naratorul are o responsabilitate mai fățișă și reproduce în numele personajelor. Dar aparența sau iluzia unui control asupra personajelor nu trebuie exagerate: în spatele tuturor persoanelor fictive, oricum s-ar face relatarea, se află naratorul care controlează, iar scena se înviorează, de exemplu, prin inserarea unor secvențe de vorbire directă în contexte-cadru pronunțat evaluative - vezi Fludernik (1993) și Sternberg (1982). Dar dacă agitația personajelor și aparenta autonomie sînt corolare potențiale ale reproducerii în Discursul Direct
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
inserarea unor secvențe de vorbire directă în contexte-cadru pronunțat evaluative - vezi Fludernik (1993) și Sternberg (1982). Dar dacă agitația personajelor și aparenta autonomie sînt corolare potențiale ale reproducerii în Discursul Direct, atunci, la fel, Discursul Indirect devine dezirabil cînd un narator consideră că reflectarea unei astfel de agitații nu este nimerită. Aceasta se poate întîmpla pentru că subiectul vorbirii sau al gîndirii are un caracter mult prea cotidian, sau a fost prezentat mai devreme în narațiune. Sau se poate ca reflectarea adîncimii
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mai potrivite Reproducerea Narativă a Actelor de Vorbire și Reproducerea Narativă a Actelor de Gîndire. 5.4. Din nou diferit: Discursul Indirect Liber Cu toate acestea, cele mai fascinante stiluri de reproducere a discursului, din punctul de vedere al prezenței naratorului, sînt cele care par a fi plasate între Discursul Direct și cel Indirect ortodox, scoțînd la iveală cîteva dintre trăsăturile formale ale celor două formate. Dacă reamintim cele șase contraste majore dintre DD și DI, în formă abreviată: 1. DD
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
plasate între Discursul Direct și cel Indirect ortodox, scoțînd la iveală cîteva dintre trăsăturile formale ale celor două formate. Dacă reamintim cele șase contraste majore dintre DD și DI, în formă abreviată: 1. DD are timpul personajului; DI are timpul naratorului. 2. DD are pronumele personajului; DI are pronumele naratorului. 3. DD este evidențiat grafologic; DI nu este evidențiat grafologic. 4. DD este paratactic și lipsit de complemenți; DI este hipotactic și predispus complementării. 5. DD are deixisul personajului; DI are
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la iveală cîteva dintre trăsăturile formale ale celor două formate. Dacă reamintim cele șase contraste majore dintre DD și DI, în formă abreviată: 1. DD are timpul personajului; DI are timpul naratorului. 2. DD are pronumele personajului; DI are pronumele naratorului. 3. DD este evidențiat grafologic; DI nu este evidențiat grafologic. 4. DD este paratactic și lipsit de complemenți; DI este hipotactic și predispus complementării. 5. DD are deixisul personajului; DI are deixisul naratorului. 6. DD are lexicul/coloratura personajului; DI
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
DD are pronumele personajului; DI are pronumele naratorului. 3. DD este evidențiat grafologic; DI nu este evidențiat grafologic. 4. DD este paratactic și lipsit de complemenți; DI este hipotactic și predispus complementării. 5. DD are deixisul personajului; DI are deixisul naratorului. 6. DD are lexicul/coloratura personajului; DI are lexicul/coloratura naratorului. atunci Discursul Indirect Liber reprezintă un amestec remarcabil al Discursului Indirect sau al opțiunii naratoriale pentru 1, 2 și 3 (timp gramatical, pronume și inamovabilitate grafologică), dar și o
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
evidențiat grafologic; DI nu este evidențiat grafologic. 4. DD este paratactic și lipsit de complemenți; DI este hipotactic și predispus complementării. 5. DD are deixisul personajului; DI are deixisul naratorului. 6. DD are lexicul/coloratura personajului; DI are lexicul/coloratura naratorului. atunci Discursul Indirect Liber reprezintă un amestec remarcabil al Discursului Indirect sau al opțiunii naratoriale pentru 1, 2 și 3 (timp gramatical, pronume și inamovabilitate grafologică), dar și o opțiune DD sau caracterologică pentru 4, 5 și 6 (sintaxa propoziției
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de fapt un amestec de DD și DI, chiar și subtil - aceasta, pentru că modul pe care îl complementează decisiv sau față de care contrastează cel mai mult nu este nici DD, nici DI, ci NP, adică interpelarea sau adresarea directă a naratorului către cititor. În consecință, vom propune o distribuție spațială schematică a Discursului Direct, a Discursului Indirect, a Discursului Indirect Liber și a Narațiunii Pure (unde ultima include atît RNAG, cît și RNAV): Sugerăm astfel că NP și DD se află
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
variații în completitudinea cu care este redată „vocea” aceluiași personaj; dar acolo unde riscăm a confunda DIL cu NP, sîntem în pericolul de a atribui sau de a identifica eronat două voci complet diferite și doi indivizi diferiți, personajul și naratorul. O trăsătură lingvistică ce pare mai proeminentă în DIL spre deosebire de alte moduri de reprezentare a discursului este modalitatea. DIL este marcat de utilizarea frecventă a verbelor modale (trebuie, poate) și de adverbe-propoziții (desigur, poate) care exprimă opinii legate de probabilitatea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
modalitate dezvăluie dorințele și necesitățile personajului. Toate aceste modale sînt întrețesute în raționamente contestabile. Ele solicită o lectură în cheie DIL a textului pe care îl susțin numai în acele cazuri unde ni se pare greu să ne imaginăm că naratorul este cel care, poate brusc, intră pe nepoftite în povestire, pentru a ne spune ce ar trebui să facă un personaj, ce s-ar fi putut întîmpla, ori ce s-ar putea întîmpla. Ori de cîte ori un cititor dorește
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
întîmpla. Ori de cîte ori un cititor dorește să încerce a- și confirma că o anumită porțiune dintr-un text este Discurs Indirect Liber pornind în mare de la personaj, și nu reproducere narativă a cărei sursă se află în acel narator îndeobște abstract, un simplu test de încadrare sau de comutare poate fi uneori eficient. Testul ajută la „acutizarea” impresiilor vagi sau nesigure, precum și a anumitor raționamente nesigure legate de intonația unui pasaj. Tot ceea ce trebuie să facă cititorul este să
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
precum și a anumitor raționamente nesigure legate de intonația unui pasaj. Tot ceea ce trebuie să facă cititorul este să evalueze plauzibilitatea sau, dimpotrivă, efectul discordant, cînd unul dintre cele două cadre este alăturat fragmentului de text vizat. Acele cadre sînt: Eu, naratorul, îți spun ție, cititorului [inserați textul de analizat, nemodificat] și, în mod alternativ, [inserați textul de analizat, cu orice pronume care se referă la posibilul personaj narator, convertit la persoana întîi, cu timpurile convertite în prezentul gîndirii/vorbirii], observă personajul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cele două cadre este alăturat fragmentului de text vizat. Acele cadre sînt: Eu, naratorul, îți spun ție, cititorului [inserați textul de analizat, nemodificat] și, în mod alternativ, [inserați textul de analizat, cu orice pronume care se referă la posibilul personaj narator, convertit la persoana întîi, cu timpurile convertite în prezentul gîndirii/vorbirii], observă personajul, pentru sine și pentru cei din jur. Primul eșantion pune rostirea în poziția de act de comunicare naratorcătre-cititor, sau Narațiune Pură; al doilea o pune în poziția
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
1). Privirea i se îndreptă către scaunul pe care [ea] își aruncase cîteva dintre haine (2)... Biata mătușă Julia! Și ea avea să fie în curînd doar o umbră (3)... Nerespectînd puțin ordinea propozițiilor, în a doua se simte clar naratorul: potrivindu-se încadrării naratoriale aproape fără excepție, proiectarea ei în termeni caracterologici, prin intermediul celui de-al doilea cadru, ar avea un efect cel puțin hilar: ? Privirea mi se îndreaptă către scaunul pe care [ea] și-a aruncat cîteva dintre
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mi se îndreaptă către scaunul pe care [ea] și-a aruncat cîteva dintre haine, observă personajul (pentru sine). Oamenii (personajele) nu gîndesc astfel. Prin contrast, propoziția (3) este aproape incontestabil caracterologică, DIL - ar putea fi dezvăluirea făcută cititorului de către un narator omniprezent și intruziv, dar aceasta ar fi o îndepărtare inexplicabilă și nemotivată de la norma stabilită de- a lungul cărții, și nu s-ar potrivi cu textul adiacent. Textul adiacent ne spune că Gabriel se uită la lucruri și se gîndește
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
umbră, observă personajul (pentru sine). În final, prima propoziție, Poate că nu îi spusese toată povestea, luată separat, pare să treacă atît proba naratorială, cît și pe cea caracterologică: o bună dovadă că, teoretic, propoziția ar putea reprezenta fie sugestia naratorului, fie speculațiile personajului. Din nou, contextul și co-textul (și conținutul: în ciuda interogării lui destul de extinse, ar fi în firea lui Gabriel să suspecteze că nici măcar Gretta nu fusese pe de-a întregul cinstită cu el) sugerează că această remarcă potențial
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
gîndire și vorbire), un stil care apoi poate da frîu liber, acolo unde discursul personajului este redat prin căi directe sau indirecte, unuia banal și greoi. Ca pretutindeni în studiul narațiunii, percepția diferenței (aici, între vorbirea personajului și cea a naratorului) este adevăratul criteriu. În unele narațiuni, precum proza lui Henry James, unde naratorul și personajele par a avea în comun un bagaj lexical unic, contrastele sînt greu vizibile la nivel lexico- gramatical, iar diferențele cu greu pot fi extrase din
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
discursul personajului este redat prin căi directe sau indirecte, unuia banal și greoi. Ca pretutindeni în studiul narațiunii, percepția diferenței (aici, între vorbirea personajului și cea a naratorului) este adevăratul criteriu. În unele narațiuni, precum proza lui Henry James, unde naratorul și personajele par a avea în comun un bagaj lexical unic, contrastele sînt greu vizibile la nivel lexico- gramatical, iar diferențele cu greu pot fi extrase din conținutul discursului protagonistului (fie el mai mult sau mai puțin „rezonabil”), precum și din
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]