KorAP: Find »[drukola/base=nebun & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...238 239 240 ...305 >

7,611 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

fost lansat la televizor aseară, așa că avem grămadă de declarații de trecut În revistă. Am avut și o babă care spunea că putem să abandonăm căutarea, pentru că micuța „Tiffany“ se joacă la de nisip În grădină. Clătină din cap. — Cotoroanță nebună... În orice caz, am o duzină de polițiști care verifică lista. — Deci, practic, stai cu mâinile-n sân până mai apare ceva, nu? Logan roși, apoi admise că așa era. — Și-atunci ce te oprește să faci ceva săpături În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
avea să Întârzie. Cu puțin noroc, avea să-l aștepte, dar, dat fiind comportamentul din acea după-amiază, era departe de a fi sigur. — Deci clar nu e băiatul nostru, nu? zise Logan și acceptă bombănind dropsul. — Nu. Doar un amărât nebun și urât mirositor. Rămaseră privind silueta bătută și Învinețită cum se chinuie să-și pună la loc șireturile. — Oricum, zise Insch, trebuie să o Întind. Cortina se ridică peste o oră și jumătate. Îl bătu pe Logan pe umăr și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-o cu delicatețe la fiecare șase secunde, ca să fie sigur că Încă funcționează. — Trebuie să muncesc. Omul n-are nici un sens fără muncă. Ne definește. Fără definiție, nu existăm. Logan ridică o sprânceană. — OK... Omul nu era doar schizofrenic, era nebun. Spui prea des „OK“. Logan deschise gura, se gândi mai bine și o Închise la loc. Nu avea nici un rost să se certe cu un nebun. Dacă voia așa ceva, putea foarte bine să se ducă acasă și să stea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
acolo chiar când era aruncat Înăuntru ultimul pescăruș. — Stai așa, zise el, apucând lopata omului. Nici bărbat, nici femeie. Era greu de spus din cauza costumului de protecție fără formă. Unde ai pus ce era Înăuntru? Omul Îl privi de parcă era nebun, În vreme ce zăpada viscolea În jurul lor. — Ce? — Conținutul. Cei de la primărie umpleau chestiile-astea. Unde-ați pus cadavrele care erau deja Înăuntru? Le-ați cercetat deja? Polițista Înțelese și nemulțumirea i se citi pe față. — La naiba. Își aruncă lopata În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

cu mâinile pline de sânge. — Te iubesc, te voi iubi și peste șapte mii de ani. O parte din el o auzea încă. Erau cuvintele pe care le rostise pe corabia sacră aflată pe micul lac; Chereas strigă că era nebună. — Fă-o să tacă odată! Julius se aplecă deasupra ei, cu mâna stângă apucă părul încâlcit și strânse cu toată puterea, apoi îi trase capul spre spate, descoperindu-i gâtul. Și pe când, cu ultima suflare, ea gemea încă o dată: „Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
imperial: „Gajus Caesaris Aug Germanic...“ Pe neaștepate, legenda lacului se lega de tânărul împărat. Dar o istoriografie potrivnică și o literatură în chip romanesc morbidă creaseră o imagine negativă a lui „Caligula“, ajungând chiar să sugereze că ar fi fost nebun. De aceea, nimănui nu i-a venit ideea cinstită și, la urma urmelor, cât se poate de simplă de a studia serios personalitatea și țelurile celui care a dorit să construiască două corăbii splendide, fără egal în civilizația noastră. S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
încet-încet, instrumentele tăcură, dansatorii se retraseră fără zgomot. Sertorius Macro se ridică greoi, se prelinse de-a lungul zidului și începu să discute cu câțiva ofițeri ai săi. Numai frumoasa femeie, naivă și nerușinată, îl privea pe Împărat, îl ispitea, nebună de fericire. Într-o șoaptă pe care mulți o auziră, el o întrebă ce putea să mai aștepte în pat de la un bătrân cum era Calpurnius Piso. Ei îi trebuia un băiat frumos, râse el. — Replici de cazarmă, murmură un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Augustus și Tiberius, pacea din primejdioasa insulă locuită de britani fusese întâmpinată cu mare ușurare. De aceea, câțiva complotiști murmurară: — Mai bine s-o lăsăm baltă... Dar Asiaticus interveni: — Pacea aceea provine din lașitatea noastră. A fost rodul unei minți nebune, iar oamenii trebuie să știe asta. „Băiatul“ a spus că a așezat pe plajă musculi, cele mai puternice mașini de asediu, care în trei zile dărâmă un oraș, ca și cum s-ar fi pregătit să invadeze Britannia, nu-i așa? Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Împăratului ucis. O loviră în spate, dar ea nu-și dădu seama. În genunchi, continua să-i vorbească, mângâindu-l cu mâinile pline de sânge. — Te iubesc, te voi iubi și peste șapte mii de ani. Chereas strigă că era nebună. — Fă-o să tacă odată! Julius se aplecă deasupra ei, cu mâna stângă apucă părul încâlcit și strânse cu toată puterea, apoi îi trase capul spre spate, descoperindu-i gâtul. Și pe când, cu ultima răsuflare, ea gemea încă o dată: „Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

este dezastruoasă pentru mine acum. Tu crezi că Mircea Îmi e net superior? Crezi că nu-l vor mișca aceste rânduri? Crezi că va putea ieși după atâtea conflicte, tăceri, ceva serios? Tu ce crezi? Răspunde-mi! Eu vezi, sunt nebună! Eleonora Jurnalul lui A. 3 noiembrie 1962 Da, trebuie să scriu. Pentru că fulgerul e aproape și norii Îi văd Învolburându-se, iar eu trebuie să trec prin ei. Trebuie să scriu pentru că viața mea scurtă, care Însumează doar 18 ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
se va citi după 8 aprilie 1960, care este pe pagina următoare. 19 aprilie 1960 (marți) Dragostea pentru Dinu scade simțitor. Persoana lui Începe să-mi devină indiferentă și mă simt foarte bine În individualitatea mea. Duceți-vă dracului, oameni nebuni și orbi... Vă voi pedepsi eu odată pe toți, și pe tine, Dinu. Ți-aduci aminte de seara În care sufletul meu, abia stăpânit de voință, urla de deznădejde, pe când, În vârtejul unui vals amețitor, o pereche se strângea tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
suferință. Și numai pe patine sau În atmosfera patinajului uit că Dinu aparține lumii, care nu vrea să mi-l dea În nici un chip. 30 aprilie 1960 (sâmbătă) Un șoc nervos puternic m-a distrus moral. Sunt bolnavă de nervi, nebună. Și viața e atât de crudă... Azi am luat un 4. Mama m-a insultat, tata la fel. Îi desconsider pe toți, vă urăsc de moarte, bestii cu nume de om, va veni și clipa În care Îmi va sălta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
buzele reci peste fierbințeala obrazului, simțeam acea strânsoare a Îmbrățișării care mi-a amețit toate simțurile, simțeam parcă În brațele care atârnau neputincioase acel trup robust și Îngrozitor de drag. Mă vedeam În orice clipă zbătându-mă să scap de căutarea nebună a buzelor lui, mă simțeam zbătându-mă În brațele lui Petre cu disperare, cu dragoste. Și apoi, când eu l-am sărutat, simțeam acea rupere din mine când m-am aplecat peste chipul drag și când am atins buzele mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-l fi jignit? Cert este Însă că nu a venit, că nu a vrut să vină. Sunt exasperată. Acum e 12 noaptea și nu vreau să dorm nici un minut În noaptea asta, trebuie să Învăț. Dar nu pot Învăța, sunt nebună de disperare. Dragostea mea, Petre, m-a părăsit. De ce? De ce să cad atât de jos, când ieri pe vremea asta eram sus, prea sus, trăind sublima fericire a dragostei Împărtășite? Petre, de ce nu ai venit? De ce nu ai venit tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-i așa? 30 octombrie 1961 (luni) Duminică se deschide patinoarul. În mine se zbate pe de o parte o bucurie imensă, care ar vrea să evadeze și să strige, pe de altă parte o tendință de frânare a acestei porniri nebune. Gheața... Nebunia amețitoare a gheții... De câte ori nu i-am visat luciul acela care mă Îmbată... Și acum, duminică... Nu-mi vine să cred, mă depășește puterea clipei. Oare ce voi face? Voi plânge? Cred că da, Înstrăinarea gheții este cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
lumea aceea de feerie și vis. Nu mai spun nimic. Nu sunt zdrobită, nici scârbită, dar tare, tare mâhnită. Cu atâta ură m-a alungat... De ce? Ce i-am făcut? Voiam să văd gheața. N-am văzut-o. Taci, dorință nebună de a plânge, tu nu trebuie să plângi, tu nu ai voie să fii slabă. E adevărat, În afară de publicul entuziasmat, nu am avut nici o plăcere În viață, dragostea, acel impuls care mă stăpânește deplin și acum s-a dus... nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
pentru Petre vorbind) lovită cum nu se poate mai crunt, Încercarea de a te salva (cu Marinică) fără nici un rezultat, lipsa inspirației, totul e contra mea, dar sunt puternică, pentru că sunt singură. Am unele momente, e adevărat, când visul meu nebun străbate fără voia mea prin toată această lume și Îmi creează imaginea ireală a ceea ce ar fi trebuit să fiu: mare campioană la patinaj, alături de un Petre plin de viață și luptând și el pentru scopuri bine determinate. Vai, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
În tot ce faci. Te prefaci Înfometată și când ești plină. Mănânci prin imitație, de frică să nu-ți piară pofta. Te arunci În toate fără măsură. Fii atentă, că orice hybris se pedepsește, cum spuneau, În Antichitate, acei greci nebuni!“. Îmi mai pun Încă trei felii barosane, le mănânc demonstrativ, pe când ea se uită la mine cu o admirație copilăroasă. Sug Însetat Încă o sticlă din licoarea lui Cantemir. Mă ridic. Râgâi satisfăcut. Mă bat pe burtă ca o hahaleră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
pure și visuri de fecioară. Am să mă vând pe cel mai mic preț posibil, În mod banal, prozaic. Poate vei veni și tu o dată să mă cumperi, dar pe tine te voi refuza, oricât Îmi vei oferi. Ce izbucniri nebune aseară la beție, acuma-i dimineață ș-am adormit un pic, dar capul tot mă doare, mă doare tot din mine. Acum nu mai tremur, dar nu mai știu nimic. Idioată sunt! Ce amorțeală În mintea mea. De ce-s neliniștită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Aș fi În stare să-l omor! Totuși, senzația asta de dezgust pentru toată lumea, de separare totală, de singurătate voită mă arde, mă domină acum. O să mă duc cu Crângulescu. Ce bine e de el! E consacrat, e liber, e nebun și știe să-și respecte nebunia... N-am nici un punct de sprijin. Și În momentul În care sper că Îl găsesc senzația aceea de scârbă, de renunțare, mă face să arunc totul, ba chiar mă Îndeamnă să nu mai caut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
nu mă duc, mi-e scârbă, mi-e frică... Dar rațiunea din mine mă-ndeamnă să mă duc, să scap odată de feciorie. Câteodată, simt o plăcere nespusă la gândul că-l voi strânge În brațe pe Petre, visul meu nebun de acum doi ani. Dar În momentul următor mă gândesc: n-am să pot, mi-e frică. Acum mă găsesc la unul dintre momentele În care vreau să mă duc. Trebuie să scap odată de bătăile de inimă, de neliniștile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
avea față de mine și a plecat... L-am uitat pe Mircea În fața acestei noi iubiri? Se pare că da... Ce ridicole sunt câteodată convingerile mele... ce mincinoase... Zuluf 8 august 1963 Dragul meu, Să nu spui nimănui că sunt aproape nebună. Vezi, dar simțind că va Începe din nou zbuciumul pe gheață, Îmi vine să-mi iau lumea-n cap, să mor dracului... Să nu mă duc Îmi spui? Dac-aș putea să nu mă duc... Dar este acolo, În cristalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mi-a prezis, pornind de la unele mărci stilistice, că „voi deveni scriitor“. (sâmbătă) Jurnalul lui A. 24 martie 1964 Am Întâlnit astăzi o veche iubire de-a mea. Ei bine, am simțit primăvara, am simțit pulsând În mine sevele pământului nebun de soare. Ce contează că anii mulți ți-au săpat răbdător fruntea până ți-au Încrețit-o? Ce contează că tâmplele ți s-au adâncit și că părul tău a uitat să se onduleze În valuri? Ce contează toate astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
la Îndemâna oricui, căci asta Înseamnă că, În subconștient, simți o chemare, fie ea cât de ușoară, ca să devii nebun sau să te faci că ești nebun. Nebunia este cea mai profundă formă de existență. Toți marii oameni au fost puțin... nebuni sau au făcut pe... nebunii! (mâine) Nu am Încă organ pentru Mozart; mi se pare prea grațios, prea efeminat, prea de salon. Poate tocmai pentru asta el place foarte mult azi, fiind deci un anticipator al gustului actual, devansându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Copilul Muntelui și-al Zării... 8 ianuarie 1965 (vineri) Hai să mâncăm stele cu mămăligă! 27 ianuarie 1965 (miercuri) Deasupra, finalitatea albastră a unui cer infinit... Jos, finalitatea verde a unui zbucium de seve infinit... Și Între ele, un dor nebun de a le cunoaște pe amândouă. E un autoportret. Prin spații grele de-ntuneric, ne căutam halucinant. Lui Martin. Era un cer fără strop de stea... Întunericul pătrunsese În noi și ne făcuse orbi. Ne căutam prin bezna aceea halucinant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]